mama_si_copilul_de_nicolae_tonitza

Scrisoare pentru mama

… la un moment dat am simțit că te-am pierdut…

… știam sigur că undeva exiști și m-am hotărât să te caut.

Te-am cautat la început în oameni, dar de cele mai multe ori aceștia m-au dezamăgit.

Atunci m-am hotărât să te caut în răsăritul soarelui, în adierea vântului care îmi usca lacrimile pe obraz, între stele, în lumina lunii…

…și te-am găsit…erai însă atât de departe…

Te-am căutat apoi în frumusețea florilor, în gingășia fluturilor…

…și te-am găsit…și pentru că te puteam atinge am prins curaj!

Timpul s-a scurs, eu am crescut și mi-am dat seama că am crescut sub ochii tai!

În fiecare zi te simțeam mai aproape și eram liniștită dar nu pe deplin fericită.

Știam că suferința din copilarie tu mi-ai alinat-o, în crizele din adolescență tu m-ai stăpânit, că la porțile tinereții tu m-ai sfătuit…

…și am continuat să te caut…dar de această dată știam unde te voi gasi…

…și te-am găsit!

Erai în sufletul meu, unde ai fost mereu.

Te-am găsit Iubită Mamă și acum știu că legătura dintre noi e dincolo de timp și distanțe, dincolo de ziduri și prăpastii… dincolo de tot și toate!

…te-am căutat și te-am găsit pentru totdeauna!

Mama si copilul de Nicolae Tonitza

Pardon mama – Emile Munier

Sarutul mamei – Ciolacu Marian

imagini preluate de pe art-zone.ro, interferente.ro si tablouri de vis.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *