Arhive etichetă: Ana borca

Atelier de colorat și origami, caritabil: Ghiozdănelul Călător

De 1 iunie toți copiii primesc daruri, însă undeva, într-un sat sau altul din Țara Făgărașului, există copii pentru care ghiozdanul atât de necesar pentru a merge la școală este doar un vis frumos.

Ne-am gândit ca în programul nostru de ateliere educative de la Casa Junilor să includem workshop-uri în familie, prin care, cu sprijinul dumneavoastră, să ne alăturăm unor cauze umanitare.

De aceasta dată apelăm la mărinimia dumneavoastră, pentru a susține proiectul umanitar Ghiozdănelul Călător. Proiectul are scopul de a strânge fonduri pentru ca la toamnă 35 de copii din zona rurală să poată merge la școală cu un ghiozdănel echipat complet.

Așadar, copii, părinți, bunici vă invităm ca de Ziua copilului, să facem împreună un dar simbolic pentru alți copii aflați în nevoie, petrecând împreună câteva ore relaxante, colorând mandale și ilustrații din cartea „Basme din Șcheii Brașovului și de pe alte Plaiuri Ardelene” sau împăturind hârtie prin tehnica origami.

Școala ar trebui să aibă întâietate într-o țară civilizată. Acolo unde sistemul dă greș, apar oameni inimoși cu vise mărețe, așa cum este Ana Borca din Făgăraș, inițiatoarea proiectului „Ghiozdănelul Călător”, care ne va fi alături la acest eveniment.

Care sunt beneficiile acestor activități?

Ne relaxăm, ne dezvoltăm capacitățile de coordonare a ochilor cu mâinile, abilitățile de concentrare, lucruri care ne sunt necesare la orice vârstă, iar cel mai important, facem un bine.

Data: 01 iunie 2018. Loc: Casa Junilor. Orele: 11:00-13:00. Participarea la atelier se face în baza unei donații minime recomandate, de 10 lei.

Detalii despre proiect:

Ghiozdănelul călător

Destinația donației: Ghiozdănelul Călător

DONEAZĂ

Pentru cei din afara ţării:

GHIOZDANELUL CALATOR / The little travelling school-bag

Pagina de facebook a evenimentului:
https://www.facebook.com/events/2086765201613282/

„Bunicuti adoptati”

Ieri (n.r: 09.02) a debutat programul „Bunicuti adoptati”, in.colaborare cu Sezatori in Tara Fagarasului, care se va derula pe tot parcursul anului, in fiecare prima sambata a fiecarei luni.

Am trait multe emotii, din multe puncte de vedere. Cel mai mult m-a emotionat impactul pe care l-a avut Matei, fiul meu, asupra bunicilor. Multi si-au dorit sa ii vorbeasca, l-au intrebat diverse, au dat mana cu el si au redevenit copii, spunand poezii cu el sau impartind jucariile. In unele momente a trebuit sa ii explic despre cei care nu pot merge, despre cei care nu vorbesc, despre cei bandajati…si m-am temut ca poate va fi o traumatizanta experienta pt el. Insa spre final, cu transformarea experientei intr-o joaca, am aflat de la Matei ca s-a simtit bine si i-a placut. Bineinteles, faptul ca un domn foarte carismatic (fost invatator) i-a imprumutat cadrul ca sa il plimbe pe Nicu Haralambie (ursuletul tricotat) a fost partea favorita a lui Matei.

Am povestit selectiv cu cateva persoane, cu povesti grele de viata, cu accidente, vaduve, cu copii plecati peste hotare, cu nostalgii si amintiri cat sa umpli rafturi de biblioteci. Au foarte multe de spus…si cred ca au nevoie de ascultatori. Nu e usor, pentru ca de multe ori nu am stiut sa mangai…dar am ascultat…si am fost acolo. Si Matei ne-a facut sa radem si sa trecem peste.

Un moment emotionant a fost cand domnul invatator i-a spus lui Matei ca e prea mare de urs tricotat…si ca are un nume mult prea lung. Eu am intervenit si am explicat ca Nicu Haralambie este un nume al unui om care mi-a fost ca un.bunic, pe care l-am iubit foarte mult si despre care i-am povestit lui Matei, ca sa il cunoasca din povesti. Dl Haralambie a murit acum 10 ani. Ascultand povestea noastra, dl invatator, emotionat, a spus ca e foarte frumos din partea noastra ca onoram memoria acestui om in acest fel.
Abia astept sa ne reintoarcem, pentru ca a fost un val puternic de energie … iar Matei va spune o poezie domnului invatator, la schimb cu Luceafarul .

Gandul meu in acea zi? :”ce pot invata eu de la acesti oameni?”
Atatea povesti mi-a spus dl invatator despre sotia sa, despre serviciu, socrii, Brigada Artistica, facultate, prieteni, etc, incat imi.doresc sa fie sanatos sa continuam povestea in martie.

Ana Borca

‘IIa călătoare’ a Anei Borca își continuă drumul prin Țara Făgărașului

”IIa călătoare” a Anei Borca își continuă drumul prin Țara Făgărașului răspândind ”microbul” artei tradiționale și reînviind șezătorile de altădată.

Cu puțin timp în urmă, la șezătoarea din Mândra – Fărăgaș, am cunoscut o familie care și-a dorit să restaureze o casă veche, tradițională. Au reușit după mai bine de 10 ani să o pună pe picioare și o îmbunătățesc zi de zi cu obiecte vechi. O gospodărie în toată puterea cuvântului care adăpostește turiștii și trecătorii care își doresc să se reîntoarcă în trecut și să asculte povestea locului pe care îl vizitează.

Astăzi (sambata 01 octombrie a.c.) ne-au fost gazde, ne-au primit cu brațele deschise și și-au ”pus sufletul pe masă”. Ospitalitatea care ne-a făcut celebri peste hotare și despre care se spunea că a dispărut de pe meleagurile noastre este reală, este aici, la ea acasă. Mulțumim familiei Giurgiu – ”Casa din Șona” pentru minunatele clipe petrecute împreună.

Am pornit apoi spre ”Fierăria lui Lazăr”, un atelier din sat pus pe picioare de ”Asociația ”Șona Noastră”, sub îndrumarea atentă a pictorului Ștefan Câlția și finalizată după trei ani.

Ștefan Câlția a desfăcut casa bunicilor (din Ucea, Făgăraș) scândură cu scândură și a reconstruit-o în grădina lui, după planurile inițiale. Ne-am bucurat de locul pitoresc și izul de secol trecut și am zăbovit pentru o ședință foto. (Nu se putea altfel!)

Legendele despre ”Piramidele” sau ”Guruieți” cum li se mai spune , sunt atracția locului datorită enigmei încă nedeslușită de către locuitorii satului sau istorici. Până la dezlegarea acestei enigme poate să mai treacă mult timp. Deocamdată ne-am bucurat de aerul proaspăt și pur, ne-am încărcat de energie pozitivă și ne-am ”clătit” ochii cu imaginile de pe platoul Țării Făgărașului.

Pentru că a fost sărbătoare nu s-a cusut dar s-au schimbat informații, sfaturi, s-au pus la cale alte planuri legate de ateliere de cusut, am râs, am glumit, am cântat, am mâncat bucate alese, pregătite cu drag de către cei care au onorat această invitație și ne-am bucurat de prezența fiecăruia dintre cei care au călcat pragul ”Casei din Șona”.

Credit foto: Viviana Costan Moiseanu