Arhive etichetă: Batalionul 3 Vanatori de Munte

Brașoveni celebri: Colonelul Vasile V. Scârneci (1896 – 1969)

– Se naşte în septembrie 1896, la Rupea (jud.Braşov), într-o familie de plugari.

– În anul 1915, la numai 19 ani, este încadrat în serviciul Siguranţei Statului (Serviciul Secret), secţia de misiuni externe.

– În 1916  avea deja 14 misiuni de trecere clandestină a frontierei în zona masivului Ghimeş-Palanca, pentru a culege informaţii cu privire la trupele maghiare din zona Miercurea Ciuc.

– Septembrie 1916: renunţă la gradul de sublocotenent în serviciul Siguranţei pentru a fi încadrat ca soldat(!) în Regimentul 3 Vânători, unitate de elită a armatei române.

– Decembrie 1916 – este rănit în luptă, în zona Coasta Lupii, comuna Pătârlagele(jud.Buzău). Refuză evacuarea,nu părăseşte comanda plutonului!

– Ianuarie 1917 – rănit grav în luptă, este evacuat la Piatra Neamţ.

– Avansează rapid până la gradul de plutonier.

– 26 iulie 1917- este rănit în luptă, la sud de satul Doaga (jud.Vrancea). Refuză evacuarea către spital.

– 30 iulie –  evacuat de pe linia frontului, este internat în spitalul “Beldiman” din Bârlad.

– August 1917 – în spital, este decorat cu “Virtutea Militară” clasa a II-a, de către însuşi Regele Ferdinand.

– August 1917 – este avansat la gradul de“sublocotenent de rezervă”, fără a avea “carte militară” (şcoală militară)!!

– Decembrie 1917 – este transferat la Regimentul Vânătorilor de Munte(armă de elită înfiinţată în noiembrie 1916), al cărui comandant nominal era prinţul Carol al II-lea, organizatorul de facto al regimentului fiind locotenent-colonelul Virgil Bădulescu.

– Iulie 1918 – devine sublocotenent activ, impedimentul lipsei de şcoală militară fiind depăşit.

Prinţul Carol îl descrie:“ Excelent instructor, ştie să-şi apropie sufletul soldatului. Nu înjură, nu bate! La inspecţia  plutonului a prezentat o unitate admirabil instruită şi vioaie.”

– 1919 – este decorat de către britanici pentru curaj in luptă, cu“Military Medal GV For Bravery in the Field”.

– Participă la războiul din 1919 împotriva comuniştilor lui Bela Kun, care preluaseră puterea în Ungaria.

– 1920 – transferat la Batalionul 2 Vânători de Munte, la Braşov.

– 1920/1921 – urmează cursurile Şcolii de Aplicaţie.

– 1922 – urmează cursuri la Şcoala Specială de Infanterie a Corpului 7 Armată.

– Se remarcă la competiţiile sportive militare, la probe de atletism, ski, bob.

– În perioada 1920-1924 primeşte permanent calificative de excelenţă.

– Între 1923 -1924 urmează cursurile Secţiei Militare a Institutului Naţional de Educaţie Fizică(INEF).

– În 1924 câştigă un concurs de atletism organizat pe armată unde este premiat, inclusiv cu un plic cu bani,  de către ministrul de război, generalul Mărdărescu. Sublocotenentul Scârneci preia plicul cu bani şi, fără  a-l deschide, îl predă unui camarad pentru a împărţi banii cu soldaţii cu care a concurat. “Domnul ministru  s-a cam şifonat”, nota Vasile Scârneci în jurnal.

– În perioada 1923-1926 participă la mai multe competiţii sportive, civile şi militare, unde se clasează permanent pe podium.

– În 1926 i se naşte primul copil, Radu, viitor campion la ski, participant la olimpiadele de la St.Moritz(1948)  şi Oslo(1952), urmat de al doilea copil în 1927, o fetiţă pe nume Anca. * De menţionat faptul că dl. Radu Scârneci  apare în 1951 pe timbrul poştal emis cu ocazia Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă, fiind singurul schior român ce apare pe o marcă poştală.

– În 1926 este avansat la gradul de căpitan.

– Februarie 1928 – participă la Jocurile Olimpice de la St.Moritz, reprezentând România la probele de  “patrulă militară”, similare cu probele de biatlon pe echipe, pe o distanţă de 28 de km.

– Între 1930-1933 îşi construieşte o casă în Poiana Braşov, devenind primul locatar permanent la staţiunii.

– 1933 – regele Carol al II-lea îl decorează personal cu Ordinul “Steaua României”în grad de Cavaler.

– Mai 1934 – devine adjutantul comandantului Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Nicolae Strat.

– 1938 – devine “oarecum prieten şi camarad de schi” cu Ion Antonescu, viitorul mareşal al României.

– Devine membru al clubului “Celor 15”, printre ai cărui membrii îi găsim pe prinţii Carol şi Nicolae, generalul Iosif Iacobici,  viitorul general Ioan Dumitrache, Alecu Manolescu, Emil Pălăgeanu, Florin Rădulescu, Alexandru Vătămanu.

– 1 iunie 1938 – este avansat la gradul de maior, fiind detaşat la Batalionul 3 Vânători de Munte.

– Septembrie 1939 – Polonia este atacată de Germania şi URSS, Al doilea Război Mondial se declanşa la frontiera de nord a României. Batalionul 3 este detaşat în Bucovina, în zona Câmpulung.

– Iunie 1941 – unităţile armateilor române şi germane intră în teritoriul Basarabiei, ocupat de URSS, batalionul 3  pornind campania din zona Rădăuţi.

– În perioada iunie 1941 – iunie 1942, maiorul Scârneci se va afla permanent în cele mai avansate poziţii ale  batalionului său, sfidând moartea şi regulamentele. Primul concediu îl va avea abia după 15 luni!

– Septembrie 1941 – devine comandant cu drepturi depline al Batalionului 3 Vânători de Munte.

– Februarie 1942 – este decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pe brevet fiind menţionat: “Pentru dârzenia cu care rezistat în faţa satului Timoşevka, timp de şapte zile şi şapte nopţi, respingând cu grele   pierderi pentru inamic peste 14 atacuri. În tot timpul luptelor, a stat în prima linie, sfidând moartea, pentru a încuraja   ostaşii prin prezenţa sa.”

– Iunie 1942 – este avansat la gradul de locotenent-colonel.

– Este decorat de către germani cu Crucea de Fier clasa a II-a şi a I-a, medalia “Winterschlacht im Osten 1941/1942” (”Bătălia de Iarnă/1941-1942”).

– A participat la bătălia pentru cucerirea “fortăreţei Sevastopolului”.

– Străbate în fruntea batalionului său peninsula Crimeea, văile şi înălţimile din zona Sevastopolului, trecând apoi  marea Azov spre Cuban.

– După 23 august, dată la care România trece de partea Aliaţilor, locotenent-colonelul Scârneci va participa la luptele  pentru eliberarea oraşului Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie, două dintre companiile comandate de Scârneci reuşesc  să pătrundă în oraş.

– În octombrie 1944, aflat pe aliniamentul de pe Someş, primeşte ordinul de retragere către garnizoana Braşov. Astfel se încheie participarea Batalionului 3 la eliberarea Transilvaniei.

– Aprilie 1945 – este avansat la gradul de colonel, fiind repartizat în zona Trei Scaune.

– 9 august 1946 – este trecut “cadru disponibil”, astfel se încheie cariera sa militara de aproape 30 de ani, în care ajunsese   de la gradul de soldat voluntar la cel de colonel.

– Nu a fost acceptat în noua orânduială “democratică”.

– Chiar dacă nu a fost închis, a fost vizat de controale, percheziţii la domiciliu, declaraţii, etc.

– În anii 60, când controalele s-au rărit, consecinţă a distanţării Bucureştiului de Moscova, Vasile Scârneci a dezgropat  o ladă ascunsă în grădina casei sale,  unde erau ţinute ascunse mărturiile sale de pe front; câteva carneţele, fotografii,  decoraţii, etc. Transcrierea acelor carnete cu notiţe zilnice de pe front a rezultat într-o serie de caiete jurnal, publicate  de Editura Militară în 2013, sub titlul “Viaţa şi moartea în linia întâi”.

– Militar de excepţie, cu sufletul lipit de ostaşii săi, un polisportiv cu performanţe dovedite, înzestrat cu umor şi sinceritate,  capabil de a face faţă provocărilor, apreciat de superiori şi iubit de subalterni, izolat de regimul comunist care i-a confiscat  mare parte din proprietăţi, Vasile Scârneci se stinge din viaţă la 16 august 1969.

Colecţia colonelului Vasile V. Scârneci a fost pusă la dispoziţia publicului, graţie amabilităţii doamnei Aurica Schone-Scârneci.

Un material realizat de Florin Șerban – retromil.ro

Nota: Colectia privata retromil.ro „Amintiri de pe front” 1941 – 1945 poate fi vizitata la Muzeul Judetean de Istorie Brasov.

Credit foto: Dan Străuți