Arhiva etichetelor: Biserica fortificata

Biserica Fortificata Codlea (2) (Copy)

Biserica fortificată din Codlea

Biserica fortificată din Codlea, monument de factură romanică, a fost construită probabil pe la jumătatea secolului al 13-lea și a fost refăcută în stil gotic în secolul al XV-lea. Lăcașul este înconjurat de un zid de apărare, înalt de aproximativ 8-10 metri, cu o grosime de 2 metri. În zid se găsesc cămăruțe asemănătoare celor din bisericile fortificate din Cristian, Hărman sau Prejmer. Pe timp de asediu adăposteau locuitorii și tot avutul lor. De-a lungul timpului cămările de provizii, dar și alte elemente arhitecturale au suferit modificări. Pentru apărare, țesătorii, fierarii, dogarii, cizmarii și rotarii se deplasau printr-o serie de galerii pentru a ajunge la ambrazuri. Din acel loc aruncau cu smoală peste adversari sau trăgeau cu arcul. Un rol important în apărarea edificiului l-au avut cele 4 turnuri de apărare, din care azi mai sunt doar 3.

Turnul cu ceas nu este atașat de biserică. Când s-a construit cetatea, biserica în sine a fost mult mai mică și modestă, fiind practic un loc unde se putea lua legătura cu divinitatea. În fața bisericii se află un monument dedicat eroilor Primului Război Mondial. Celor căzuți în luptele din cel de-al Doilea Război Mondial li s-au consemnat numele pe plăcuțele de marmură dispuse pe zidul exterior al bisericii.

Biserica, construită odată cu cetatea, a fost la început o biserică catolică de lemn, ce purta hramul Sf.Gheorghe și Sf. Mihail și avea ca mărime o treime din biserica de azi. Biserica a fost incendiată și reclădită până să ajungă la construcția pe care o vedem astăzi. Cu trecerea timpului, schimbarea relațiilor geo-politice și mărirea comunității, biserica s-a extins undeva în anii 1700. Particular în partea extinsă a bisericii, este tavanul, alcătuit din 252 de casete de lemn. Fiecare casetă are o reprezentație grafică unică a trandafirului lui Luther (Martin Luther – reformatorul bisericii evanghelice).

Pictura a fost realizată la 1702 de către pictorul Johannes Stolz, din Vulcan (comunitate din vecinătatea Codlei). Aceasta a fost refăcută, reîmprospătată și întărită, la 1959 de Eduard Morres, pictor reprezentativ al Codlei și al comunității evanghelice și săsești.
Odată cu trecerea timpului, la 1794 mai exact, turnul fierarilor devine turnul cu ceas de astăzi. Turnul are în componența sa 4 clopote în C-Dur, comandate la Sopron, Ungaria.

În Primul Război Mondial trei din cele patru clopote au fost topite pentru confecționarea de arme. După ră zboi au fost comandate alte clopote. Din anul 1977, prin ajutorul comunității codlene din Germania, clopotele au fost acționate electric, iar din luna iulie a acestui an, prin același sprijin, clopotele sunt acționate automat.

„Orga Prause, mândria noastră, a ajuns la Codlea în 1709, donată de către o soție de boier, care a achiziționat-o la Sibiu. Ea are 2000 de fluiere, 28 de registre, 2 manuale și un pedalier, se poate cânta atât cu mâinile cât și cu picioarele. în 1867 și 1897 i s-a făcut o revizie minuțioasă, ulterior între 1980 -1986 a fost supusă unei reparații generale de către Hermann Binder. Orga este unul dintre cele mai prețioase instrumente muzicale din Transilvania. Pentru a ține pasul cu timpul, cu ajutorul mai multor donații, orga a beneficiat de mai multe lucrări de reparație, îmbunătățire și restaurare. Cetatea noastră este cea mai mare din Țara Bârsei, din punct de vedere al circumferinței. Ansamblul care cuprinde biserica evanghelică și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice. Ea face parte din programul Transilvania Card, al celor de la Descoperă Sufletul Transilvaniei (http://www.transilvania-card.ro/the-project-2/) ,” a declarat Mihail Catargiu pentru La pas prin Brașov.

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Biserica Feldioara (7) (Copy)

Biserica fortificată din Feldioara, Brașov

Feldioara (în maghiară Földvár, în traducere Cetatea de Pământ, în germană Marienburg, în traducere „Cetatea Mariei”, în latină Castrum Sancte Maria) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. 1

Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei, aflându-se la circa 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, Föld-Vár, care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană Marienburg înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania.1

Biserica evanghelică este situată în estul localității. Conform tipăriturilor și tradițiilor istorice, sediul principal al Ordinului teutonilor din Țara Bârsei se găsea aici între 1211 – 1225. Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificată de către coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici.1

Ansamblul a fost atacat în numeroase rânduri de către tătari, aceștia reușind să o și distrugă la un moment dat. Ea a fost refăcută de numeroase ori, purtând de fiecare dată amprenta epocii în care a fost restaurată. Altarul ilustrează scena în care Isus îl vindecă pe lepros, această pictură fiind realizată în secolul XIX, de celebrul pictor brașovean Friedrich Mieß.2

VIA:

  1. – wikipedia.org
  2. – informatii-romania.ro

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Viscri (7)

Biserica fortificata Viscri – Muzeul Civilizaţiei Săseşti

Viscri, mai demult Giscriu (în dialectul săsesc Weiskirich, Veiskiriχ, Veeskirχ, în germană Weißkirch, Deutsch-Weißkirch, Deutschweißkirch, în maghiară Fehéregyháza, Szászfejéregyház, Szászfehéregyháza, în trad. „Biserica Albă Săsească”) este un sat în comuna Bunești din judetul Brasov, Transilvania, Romania.1

Viscri este doar unul dintre satele săsești din Transilvania. Unul special însă, datorită minunatei biserici fortificate inclusă în lista de monumente UNESCO. 3 Satul este aprope de Sighișoara (42km). Venind pe DN13/E60, la Bunești părăsiți șoseaua principală și, după 8km, ați ajuns.3

Construcția bisericii fortificate din sat a fost începută de către secui în anii 1100, inscripțiile pietrelor de mormânt din cimitirul care înconjoară biserica atestând acest fapt. În anul 1185 sașii au colonizat biserica, secuii fiind nevoiți sa părăsească satul și să se stabilească în sud-estul Transilvaniei.2

Localitatea Viscri este atestată documentar în anul 1400 sub denumirea latină Alba Ecclesia, echivalentul ei etimologic fiind denumirea germană Weißkirch. 2

Biserica a dat și numele localității, fiind una dintre cele mai impresionante biserici din Transilvania.2

Prima mențiune datează de la începutul secolului al XIV-lea dintr-un registru de plăți către episcopatul comitatului de Rupea, iar un secol mai târziu era enumerată ca o comună libera cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi saraci.4

Primele turnuri au fost adăugate bisericii în jurul anului 1525. În secolul al XVIII-lea, a fost construit cel de-al doilea zid de apărare precum și un coridor acoperit pentru depozitarea porumbului. Piesa centrală a altarului bisericii, clasică pentru secolul al XIX-lea, este reprezentată de pictura “Binecuvântarea copiilor” a pictorului din Rupea, J.Paukratz.2

Ansamblul este format din biserica fortificată şi două incinte de apărare. Prima incintă este întărită cu şase turnuri de apărare amplasate devansat faţă de zid cu excepţia turnului porţii care este amplasat spre interior, iar a doua incintă prinde casa paznicului cetăţii, micul turn al porţii fiind dispărut.5

Odată cu dezvoltarea comunității capela a fost mărită și în sec. XVI fortificată. În secolul XVIII a fost construit încă un zid de apărare, care se vede doar parțial, fiindcă cetatea în sec XIX și-a pierdut rolul de apărare, și a suferit unele modificări.6

Nu trebuie ratat nici Muzeul Civilizaţiei Săseşti, ce expune o parte din moștenirea valoroasă transmisă de sașii locului.  Muzeul Civilizației Săsești din Viscri. Printre Trachten (costume tradiționale), Paradebetten/Himmelbetten (paturile de paradă, din camera cea bună), Kisten, Kasten und Kredentzen (lăzi, dulapuri, dulapuri de bucătărie), atârnă aproape neobservat un ștergar pe care stă scrisă o fărâmă de înțelepciune stoică, populară:
„Wer im Frieden / Leben will / Der schweige still / Und dulde viel“

(Cel ce-n pace / Să trăiască vrea / Să tacă / Și să-ndure multe). 7

VIA:

  1. – wikipedia.org
  2. – mihaieminescutrust.ro
  3. – viscri-info.ro
  4. – biserici-fortificate.com
  5. – patrimoniulnational.ro
  6. – welcometoromania.ro
  7. – povestisasesti.com

VISCRI , jud.Brasov – UNESCO – aerials from GVT Media – Ghid Video Turistic on Vimeo.

Credit foto: Dan STRĂUȚI
Video: GVT Media – Ghid Video Turistic