Arhive etichetă: Bran

Peste 30 de costume tradiționale brănene din colecții private vor fi puse în valoare de proiectul ”Comorile lăzilor de zestre din Poarta Carpaților”

Timp de cinci săptămâni, echipa Centrului de Ecologie Montană din Moieciu de Sus împreună cu istoricul și etnograful dr. Ioan Praoveanu au explorat comunele și satele din zona Bran-Moieciu-Fundata (Poarta Carpaților) în căutarea de elemente de patrimoniu textil și de lăzi de zestre păstrate și colecționate de oamenii locului.

Străbătând dintr-un colț în altul Poarta Carpaților, echipa de implementare a proiectului ”Lăzile de zestre din Poarta Carpaților” a derulat o amplă muncă de cercetare a patrimoniului cultural textil specific zonei Bran și a urmărit identificarea acelor persoane care încă mai practică meșteșuguri tradiționale din sfera activităților de prelucrare a fibrelor textile – țesut, broderie, prelucrarea pieilor – , dar și alți practicanți de meșteșuguri tradiționale specifice locului.

Demersul proiectului urmărește punerea în valoare a unei părți însemnate din patrimoniul cultural material și imaterial brănean, în special a costumului popular tradițional, care este puternic influențat de localizarea arealului la confluența dintre Ardeal și Muntenia.

Prin intensa acțiune de documentare etnografică și vizuală a costumelor tradiționale din Bran-Moieciu-Fundata, am reușit descoperirea unor adevărate comori patrimoniale păstrate de oamenii locului în lăzile de zestre și în colecții personale. Astfel, cinci colecționari din Poarta Carpaților și din muncipiul Brașov ne-au pus la dispoziție peste 30 de costume tradiționale brănene pentru a fi cercetate și fotografiate, iar rezultatele acestei acțiuni de documentare se vor regăsi în broșura culturală realizată de Centrul de Ecologie Montană, dedicată portului brănean, și care va fi lansată în luna octombrie. Fotograful proiectului, Alina Bobu, a realizate câteva sute de fotografii, cele 5 sesiuni foto desfășurându-se la Măgura, Moieciu de Sus, Fundata, Șirnea în gospodăriile colecționarilor sau în casele muzeu create de unii dintre aceștia (Muzeul școală din Măgura al actriței Angela Amecke, Muzeul Stoian din Fundata, Muzeul sătesc al familiei Voinescu din Șirnea). Protagoniștii fotografiilor sunt oameni ai locului, proprietarii colecțiilor, voluntari ai Centrului de Ecologie Montană, dar și turiști străini dornici să experimenteze viața tradițională locală (Belgia, Franța, SUA, Germania și Spania).

Fotografiile urmăresc evidențierea frumuseții și unicității elementelor de port, cu accent pe detalii ale cusăturilor, simbolisticii folosite de femei în realizarea pieselor de costum, schimbările de stil survenite pe parcusul timpului, precum și asemănările evidente cu costumul din Muscel. Vedetele procesului de documentare etnografică au fost Fota de Moieciu – piesa vestimentară care distinge portul brănean de toate celelalte costume tradiționale românești -, dar și câteva cămăși și ii vechi de mai bine de 100 de ani. Tot acest demers vizual va fi transpus la mijlocul lunii octombrie într-o expoziție itinerantă de fotografie, care va poposi în municipiul Brașov și în București.

Peste 15 dintre motivele și semnele cusute și țesute pe piesele tradiționale brănene au fost preluate de doamna Antonela Lungu de la comunitatea ”Motive tradiționale din Țara Bârsei și împrejurimi” și sunt în acest moment într-un proces de digitizare și vectorizare; rezultatele se vor regăsi curând într-un album de modele pe site-ul CEM: www.cem.ro.

Tot în această perioadă au fost identificați și opt artizani care practică diverse meșteșuguri tradiționale specifice zonei Bran (țesut, broderie și cusături port popular, prelucrarea pielilor, șițari, dulgheri etc) și care alături de muzeele amintite se vor regăsi ca puncte de atracție culturală locală pe cele două rute cultural-turistice create prin proiect și transpuse într-o hartă. Pentru promovarea acestor rute culturale, în octombrie și noiembrie vor fi organizate de CEM, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național și a Ministerului Truismului, două infotripuri adresate persoanelor influente în zona turismului cultural național (bloggeri, jurnaliști, tour-operatori de turism incoming etc).

Proiectul cultural ”Comorile lăzilor de zestre din Poarta Carpaților” este implementat de Fundația Centrul de Ecologie Montană, în perioada iulie-noiembrie 2018, în cadrul sesiunii a II-a de finanțare proiecte culturale ale Administrație Fondului Cultural Național, aria tematică Patrimoniul cultural imaterial.

Detalii găsiți și pe:

  • com/ Comorile lăzilor de zestre din Poarta Carpaților

Credit foto: Centrul de Ecologie Montană

 

Expoziția ,,Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei românești”

Muzeul Național Bran, Muzeul Județean de Istorie Brașov și Asociația Forums vă invită în perioada 22 august – 9 septembrie 2018, la Muzeul Național Bran – Secția Etnografică în aer liber să vizitați expoziția ,,Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei românești”.

Imagini istorice cu Regina Maria îmbrăcată în costum popular, chiar fotografii cu suverana României Mari la Bran, sunt prezentate într-un cadru superb oferit de pereții albi ai caselor bătrânești, prispele decorate cu măiestrie de meșterii brăneni și interioarele cu tezaurul lor de piese de patrimoniu care ,,vorbesc” despre frumusețea pierdută a satului de altădată, potrivit comunicatului de presă.

În casa cu ocol este prezentată expoziția documentară, organizată în cadrul proiectului ,,Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei românești”, proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și susținut de Universitatea Transilvania Brașov – Facultatea de Ingineria Lemnului, Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Național Bran și Muzeul Județean de Istorie Brașov. Expoziția cuprinde planșele originale realizate de studenții taberei de documentare și creație (coordonator prof. univ. Olărescu M. Alin).

Nicolae Pepene, curatorul expoziției, directorul Muzeului Județean de Istorie Brașov:

,,O expoziție despre Regina Maria organizată în muzeul satului brănean în Anul Centenarului este un omagiu adus, așa cum spuneau brașovenii la 1 decembrie 1920, reginei care în anii Războiului cel Mare «usucă lacrimile văduvelor și orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiți, întinde ajutor și mângâiere celor ce zac în suferință și împrăștie binecuvântare pretutindenea unde își îndreaptă pașii și prin toate acestea cucerește cu un avânt irezistibil inimile populației țării întregi». O «vedem» pe regină lângă casele brănenilor ei și primim o lecție de dragoste față de poporul român.

Regală și democratică, medievală și modernă, occidentală și orientală, Regina Maria a avut propriul stil — eclectic, dar original — în tot ce a făcut. Urmărind munca membrilor taberei de documentare la Bran, Peleș, Pelișor și Cotroceni, pentru mine este fascinant cum stilul artistic neconvențional al reginei noastre câștigă an de an admiratori noi și devine o sursă de inspirație plină de surprize frumoase pentru mediul artistic și chiar, în cazul proiectului nostru, pentru inginerii și designerii de mâine ai fabricilor și atelierelor de mobilă din România”.

Ion Mihai Gorgoi, directorul Muzeului Național Bran:

,,Muzeul Național Bran a trebuit, la sfârșitul lunii mai 2018, să părăsească spațiile din Vama medievală în care își desfășura activitatea și să se mute într-o altă locație. Acum ne aflăm în faza de refacere a depozitelor de patrimoniu și de refacere a expoziției permanente din secția Istorie. Din aceste motive, activitatea muzeală se desfășoară, în prezent, numai în secția de etnografie în aer liber. Aici organizăm târguri de meșteri populari, expoziții și alte activități specifice.

Cu prilejul taberei de documentare și creație, organizate în cadrul proiectului Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei românești, participanții au avut posibilitatea să cunoască patrimoniul nostru, în special piesele de mobilier care provin din fondul regal aflate în colecția Muzeului Național Bran.

Expoziția organizată în secția etnografică în aer liber a Muzeului Național Bran poate fi asociată cu o călătorie peste timp a suveranei în satele brănene, demonstrând încă o dată calitatea de ambasador a reginei noastre atât pentru Bran și brăneni, cât și pentru valorile autentice ale artei populare românești. Dragostea reginei pentru Bran este un argument irezistibil pentru asigurarea continuității Muzeului Național Bran. Pentru mine, Regina Maria este regina neamului românesc”. 

Nicoleta Petcu, șef de secție Muzeul Național Bran, specialist în mobilier istoric:

,,Pe lângă «costumul viu colorat al țării» regina Maria a adoptat și o îmbrăcăminte stil Bran, care consta din rochii lungi albe, roșii sau cu imprimeuri florale, asortate cu văluri înfășurate pe cap, vestimentație care apoi a fost preferată de suverană și la reședința de la Balcic. Exista și un mobilier stil Bran, realizat din lemn de brad sculptat, ars și băițuit, cu o notă de rustic, conceput special de arhitectul Karel Liman pentru reședința regală de la Bran.”

Proiectul ,,Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei românești” reprezintă dezvoltarea proiectului cultural ,,Regina Maria, ambasador irezistibil al istoriei și artei populare românești”, realizat cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale, în cadrul sesiunii dedicate Zilei Culturii Naționale. Tematica proiectului inițial a fost concentrată pe legătura specială pe care suverana a avut-o cu arta populară românească. Actualul proiect dezvoltă proiectul inițial în direcția valorificării stilului Reginei Maria în domeniul design-ului de interior, în mod precis, al design-ului de mobilier din lemn.

În această nouă etapă, proiectul pleacă de la șansa oferită artiștilor și studenților din domeniul design-ului de mobilier din lemn de a călători pe urmele Reginei Maria, începând cu o cercetare in-situ, în cadrul unei tabere de documentare și creație, care a fost organizată în perioada 9 – 18 iulie 2018, în locurile cele mai reprezentative pentru stilul Regina Maria, respectiv Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Național Peleș și Muzeul Național Bran.

Această acțiune a fost concretizată prin realizarea proiectelor de design de obiect, prezentate în expoziția documentară, urmând ca în faza finală a proiectului să fie create piese de mobilier din lemn, având ca tematică reinterpretarea stilului Regina Maria.

Expoziția finală, care va cuprinde și piesele de mobilier inspirate de mobilierul fostelor reședințe regale, va fi deschisă la Muzeul Național Cotroceni, în data de 29 octombrie 2018, cu ocazia aniversării zilei de naștere a Reginei Maria. Activitatea finală a proiectului va cuprinde expoziția outdoor de fotografie istorică a proiectului inițial, selecții din expoziția documentară și expoziția principală al cărei discurs muzeal va fi concentrat pe piesele realizate de grupurile proiectului și povestea design-ului acestora.

Experiența proiectului va fi prezentată într-un catalog care va conține prezentarea proiectului, o prezentare a stilului Regina Maria însoțită de imagini istorice, prezentarea surselor de documentare privind design-ul pieselor de mobilier realizate în cadrul proiectului, schițele și alte rezultate ale taberei de documentare și creație, piesele realizate de către participanți și povestea acestora.

Pentru promovarea proiectului, expoziția de fotografie istorică, realizată în cadrul proiectului inițial, și expoziția documentară au fost prezentate la Muzeul Național Cotroceni, în perioada 18 iulie – 19 august 2018 ; expoziția de fotografie istorică a fost prezentată în Piața Unirii din Râșnov, începând cu Festivalul de Film și Istorii Râșnov, ediția a X-a – 2018;

Expoziția documentară a fost prezentată în cadrul Sesiunii Științifice Naționale ,,Stroești-Argeș”, ediția a 46-a, desfășurată sub egida Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române, și urmează să fie prezentată în cadrul Târgului Internațional de Mobilier şi Accesorii BIFE-SIM București 2018.

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin Brasov

Brașoveni celebri – Sextil Puşcariu (1877 – 1948)

Sextil Puşcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran, județul Brașov) a fost lingvist, filolog, profesor, rector, membru al Academiei Române.1

Fiul lui Iosif Pușcariu, avocat, și al Eufrosinei (n. Ciurcu). Veche familie de intelectuali militanți pentru drepturile românilor ardeleni. Tatăl a editat revista umoristică Cocoșul roșu (1874-1878) si a lăsat pagini memorialistice legate de Brașov (1909).7 Sextil Pușcariu a scris versuri și schițe, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai literaturii noastre, a scris cronici muzicale și teatrale.

Domeniile în care si-a desfășurat activitatea sunt foarte numeroase, dintre care amintim: problemele mari ale românității și ale continuității limbii noastre în Dacia; cunoașterea aspectelor cu caracter practic (ortografie, dicționar, sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre); probleme legate de lexicografie; metode noi de studiere a vocabularului etc.3

A iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române (Dicţionarul tezaur al Academiei) şi Atlasul lingvistic român.4 Pentru această lucrare cel care semnează a studiat în nouă sute de zile trei sute de comune, scriind la faţa locului aproape 700.000 de răspunsuri, iar tânărul şi distinsul slavist Emil Petrovici a lucrat vreo şapte sute de zile în alte optzeci de comune din întreaga ţară, scriind aproape 400.000 de răspun­suri.9 Cele câteva hărţi publicate în prospectul acestei lucrări arată, între altele, stăruinţa neamului nostru în nordul Dunării şi drep­turile noastre asupra acestui pământ care ne-a fost leagăn şi ne va fi şi mormânt.9

A fondat la Cluj 1 şi a condus revista Dacoromania, (Buletinul Muzeului Limbii Române), care se va impune la nivel nu numai naţional, în care va publica 19 studii, 59 de recenzii, 7 note, 15 articole mărunte şi 15 necrologuri.4

A întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj, primul institut românesc de lingvistică. Primul rector român al Universităţii din Cluj.3

Studii gimnaziale şi liceale la Braşov, la actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”, studii superioare la Leipzig (1895-1899), Paris (1899-1901), Viena (1902-1904). Doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena.2

Din 1906, profesor titular de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. La izbucnirea războiului, mobilizat pe frontul italian (1914-1918), începe, în perioadele de răgaz, să redacteze prima parte a „memoriilor”(copilăria și adolescența). 4

Îşi adună foiletoanele critice în 1909, sub titlul Cinci ani de mişcare literară (1902-1906). Au urmat Istoria literaturii române6. Epoca veche (1920), Literatura română (1925), Pe marginea cărţilor (1926 şi 1938). Deşi receptiv în tinereţe la fenomenul modern european (îndeosebi la teatrul naturalist şi simbolist, la dramaturgia lui Franz Wedekind şi a lui August Strindberg), Puşcariu este în esenţă un critic tradiţionalist. A nutrit o mare admiraţie faţă de Nicolae Iorga, fiind influenţat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariţie al revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. 5

Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul naţional al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influenţa romantismului european şi a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumanische Volk, 1933).5 Lucrarea sa Zur Rekonstruktion des Urrumänischen (Halle, 1910) reprezintă prima încercare de reconstituire a formelor limbii române anterioare diversificării ei dialectale (străromâna sau româna comună), în discursul de recepţie la Academie (1920), Locul limbii române între limbile romanice, relevând latinitatea limbii române, similitudinile ei structurale, dar şi deosebirile faţă de celelalte limbi romanice, ca rezultat al împrejurărilor diferite de dezvoltare, el evidenţiază pentru prima oară situaţia specifică a românei, valoarea ei de cel mai vechi şi sigur document pentru reconstituirea formelor de latină populară.8

Scrie, cu sensibilitate şi înţelegere, dar fără a se remarca prin idei originale, despre mai toţi marii autori de literatură, de la I. Heliade-Rădulescu la Mihai Eminescu, de la C. Negruzzi şi V. Alecsandri la G. Coşbuc, Ioan Slavici şi Liviu Rebreanu. Din literatura contemporană îi reţin atenţia duioşia şi sinceritatea lui St. O. Iosif, versurile din primul volum al lui O. Goga, filonul vigurosului talent epic al lui Mihail Sadoveanu. Surprinzător pentru un critic care nu gusta poezia lui Al. Macedonski şi nici curentele de avangardă, în timp ce se entuziasma citind versurile Mariei Cunţan, este modul în care analizează poezia lui D. Anghel, elogiind-o chiar pentru elementele ei simboliste.5

Titularul catedrei de limbă şi literatură română şi decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Cernăuţi în 1918. Comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.2

Inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei” apărut la 22.10.1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina, unde salută apariția în poezie a lui Lucian Blaga. 3 Marele merit al lui Puşcariu rămâne acela de a-l fi descoperit pe Lucian Blaga şi de a-i fi patronat debutul în „Glasul Bucovinei”, unde apar Gorunul, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi alte poezii care vor intra în volumul Poemele luminii, premiat de Academia Română, împreună cu Pietre pentru templul meu, la propunerea lui Puşcariu. 5

Participă activ la unirea Bucovinei cu Vechiul Regat. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, Sextil Pușcariu rămâne omul de știință integru.3 Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.

Este membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925).1 Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuţi (1918) şi Cultura din Cluj (1924).2

„Drumul Nou“ este cea de-a patra publicaţie apărută sub egida profesorului, între mai şi decembrie 1931, cu 37 de articole semnate sub nume propriu şi alte 95 cu pseudonimele Corvin, M. Corvin, M.C. şi Mateiu Genune. Ce a însemnat acest ziar în viaţa lui Sextil Puşcariu ne-o spune el însuşi, într-o scrisoare adresată lui Ion Bianu: „A fost o încercare de a pune umărul la o operă care mi se părea salvatoare pentru ţara noastră. D-ta, care toată viaţa ai fost neliniştit de dorul de a da tot ce era mai bun în sufletul d-tale pentru ca neamul acesta exploatat de atîţia oameni uşurei şi chiar netrebnici să poată ajunge zile mai bune, vei înţelege dorul irezistibil care îl face cîteodată chiar pe cel mai cumpănit om să intre în vîrtejul luptelor politice. Dar învăţătura ce am tras-o a fost, cred, definitivă…“. 4

A făcut parte din delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, a fost reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperaţie Intelectual de pe lângă Societatea Naţiunilor, membru în Comitetul Internaţional de Lingvistică, a condus Revista „Cultura” din Cluj, a fost director al Institutului român din Berlin, rector al Universităţii Transilvane din Sibiu. Sextil Puşcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare ştiinţifică, a iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române şi Atlasul lingvistic român. Printre lucrările sale se află şi „Braşovul de altădată”, o descriere extrem de documentată şi interesantă a oraşului.

În memoria sa, câteva instituţii de învăţământ din ţară îi poartă numele. La Bran i-a fost dedicat un bust din bronz, iar strada unde se află locuința de domiciliu îi poartă numele, iar liceul din localitate îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Sextil Pușcariu”.

Sextil Pușcariu aparţine acelei categorii de oameni de ştiinţă ale căror opere, răspunzând celor mai înalte exigenţe ale specialiştilor, constituie, în acelaşi timp, lucrări de popularizare a disciplinei lingvistice, de transformare a ei într-un instrument general de cultură. În lingvistica românească, Sextil Pușcariu rămâne ca savant de renume mondial (membru al mai multor societăţi ştiinţifice străine, între care Academia Saxonă din Leipzig, Academia de Ştiinţe din Berlin, Comitetul permanent internaţional de lingvistică), iniţiator de lucrări fundamentale, creator şi organizator de şcoală. Activitatea sa, depăşind graniţele ştiinţei căreia i-a consacrat cea mai mare parte a vieţii, a îmbrăţişat, cu rezultate deopotrivă de remarcabile, istoria patriei, istoria şi critica literară.8

Volume: Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905; Studii istroromâne, vol. I-III , Bucureşti, 1906-1929; Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910; Dicţionarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniţă), Bucureşti, 1913-1948 (coordonare); Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987; Limba română, vol. I, Privire generală, Bucureşti, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994; Călare pe două veacuri, Bucureşti, 1968; Cercetări şi studii, Bucureşti, 1974; Braşovul de altădată, Cluj, 1977; Memorii, Bucureşti, 1978; Spiţa unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.2

VIA:

1 – enciclopediaromaniei.ro

2- uniuneascriitorilor-filialacluj.ro

3 – univsp.ro

4 – astra.iasi.roedu.net

5 -crispedia.ro

6 – Sextil Pușcariu – Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ediția a II-a Sibiu, 1930.

7 – autorii.com

8 – soltdm.com

9 – Sever Pop, conferenţiar universitar,  Revista ŢARA BÂRSEI, Braşov, Anul IX, Nr. 2, Martie-Aprilie 1937.

Credit foto: Dan STRĂUȚI