Arhive etichetă: Cezar Pârlog

Prefață lansare de carte – „Ce mult te-am iubit!”, de Cezar Pârlog

Avem privilegiul de a trăi într-unul dintre puținele orașe din țară, exceptând capitala, care are propriul târg de carte, organizat anual de către un promotor al culturii locale și nu numai, grupul Libris. Trecând pragul Aulei „Sergiu Chiriacescu” a Universității „Transilvania”, în perioada 22-25 martie 2018, avem ocazia să întâlnim editori importanți din țară și cele mai noi apariții din domeniul literar și muzical.

Cezar Pârlog, publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN, ne oferă o nouă carte, „Ce mult te-am iubit!”, editată de Libris Editorial, ce va avea lansarea la cea de a XV-a ediție a Târgului de Carte și Muzică Libris Brașov.

Fiecare dintre noi avem un talent care poate să fie ascuns până la o anumită vârstă sau chiar mereu, în sensul că nu toată lumea are șansa și norocul să îl descopere. De aceea, atunci când ești înzestrat cu o capacitate specială de a scrie lucrurile, stârnind nu numai zâmbete ci chiar episoade de râs și găsești un partener astfel încât atât conținutul cât și forma unui nou volum sunt de o calitate înaltă, rezultă un volum de excepție.

Ce spune autorul despre carte:

„Cam așa a început tot…

11 ianuarie 2017

Cu niște mîzgăleli venite în niște zile de conced’ din anul anterior, băgate pe gît de șefi răi și uricioși.

Zilele de conced’ au venit una cîte una, tot așa au trecut, mîzgălelile au început să se adune, apoi s-au transformat în niște chestii faine iar șefii au rămas tot uricioși.

Gluma s-a îngroșat, treaba a devenit serioasă, ideea unei cărți cristalizată, concediul epuizat, iar scurtissimele au ieșit de la imprimantă. Pe A4. Șefii au rămas tot așa; consecvență!

Într-un moment de stagnare, depresia bătea la ușă, inspirația plecase deja cu sorcova, sigur acționa după calendarul vechi, am decupat textele, să le văd mai bine, și să muncesc direct și doar pe ele. Cu fiecare în parte. Treaba a devenit serioasă

Cu depresia încă în buzunar, pe jumătate sinucis prin spânzurare și ardere pe rug, am o mică revelație; tanti aceea cu dimensiuni optimale, 90/60/90, supranumită pentru îmbunarea consoartelor temporare drept „Inspirațiunea”, a venit și m-a pupat pe frunte. Iar eu am zis să asociez fiecărui text un număr de telefon, eminamente real, autentic și adevărat.

Lucrurile au început să se miște, ba chiar să funcționeze perfect, adică să stea. C-așai la noi, totul e perfect cînd nu merge nimic. Adică au mai trecut ceva luni, ceva apă pe rîul Gilort, undeva prin Gorj cred, nu mi-e clar, eu am picat cînd am dat ultimul examen la geogra, era pe vremea cînd la ASE, erau 20 pe loc, iar examenul dura cît o nuntă, adică fix trei zile, cîte una pentru fiecare disciplină, și asta doar pentru că nu dădeam de ceva ilustrator pe măsura unui text superbissim. Ilustratoarea „Ficțiunilor reale” a lui Piersic jr., primită chiar de la el personal, în plic timbrat, a zis ok, dar după 6 luni aveam doar niște crochiuri de probă, alt supertalent cumva prin aceeași zonă, dar totuși, cumulat, a ieșit ceva…

Și dacă tot orișicine ar fi putut zice că aveam și ilustrațiile, firește că nu și eu, amestecate bine, mai urma să taie cineva, dacă iese asul de pică, se poate lua, parcă așa erau regulile în copilăria mea timpurie, ăla n-a ieșit, eu nu m-am supărat, sînt un băiat fin și înțelegător, salut vecinii și ajut bătrînele să treacă strada, așa că le-am luat de-a valma, cu desenatori diferiți, iar cartea începea să se înjghebe. Oare?…

Apoi stînd așa, degeaba și nemaifăcînd nimic pentru opera mea epocală cu lunile, la un moment dat am dictat, zis și apoi hotărît că-i cam gata, cu tot cu amalgamul de ilustrații la purtător. Iar pentru a putea trage linie, dormi liniștit și a mă putea întoarce pe o parte ori pe alta din cînd în cînd, am hotărît că, măcar pentru amorul egoului meu personal, să-i dau un format cît mai aproape de adevăr, și cu arcul aferent să închei prematur și acest proiect literar. În trei exemplare, „decît” pentru prieteni, editurile nici nu trebuiau să știe ce pierd. Pst, mucles, mă!…

Trecut-au ani și ani de-atunci

Și-acolo-n satul dintre lunci

Gospodărie ca a lor…,

Ho!, că nu-i vorba de nici un sat sau gospodărie, astea-s la țărăncuța lui Dan Spătaru, care nici n-a murit, ci de cartea mea. Care a colindat puțin pe la editurile de vîrf de pe la noi, n-a întrunit numărul necesar de sufragii pozitive, minim 50+1%, cît să iasă de-o majoritate simplă care s-o arunce delicat spre tipar, propunerea a căzut, și eu imediat apoi, pe scări. Vinul prost, o poșircă, nu știu la ce altceva m-aș fi putut aștepta, șase lei cincizeci pet-ul de două kile. Situație absolut normală și asortată perfect cu acel confort psihic personal în brutală scădere. Drept pentru care a trebuit să stau la pat și să scriu doar cu două degete. Asta doar în situația fericită în care aș fi avut inspirație, ca să am ce. Dar nu a fost cazul, iar eu… norocos.

După o hibernare de vară îndelungată, știți oare că sînt exemplare care fac asta în sezonul estival?, eu am decoperit asta atunci cînd, într-un tîrziu m-am trezit, „ m-am sprijinit de chiuveta aia roşie şi, uitîndu-mă uşurat în oglindă, am dat peste unu’ de vreo sută treij’ de kile, cam nespălat, puţind înfiorător, într-un maiou alb-murdar şi care, după pungile de la ochi, sigur ia heroină. Sau măcar are nişte probleme grave de ficat. În momentul ăla am fost foarte dezamăgit; ce mai, am fost chiar distrus. M-am uitat urît şi lung la geamul care reflecta un individ dubios şi am zis, profund decepţionat: <<Oare cum a putut mie să-mi facă așa ceva? Mie, mă?!>>”

Dup-aia nu știu ce am mai făcut, însă la trei săptămîni după, am primit un lot complet de desene, asociat și cu o copertă pe măsură, pe un stil sobru și rece, total opus celui din textele pe care le ilustrează. Dar am hotărît într-un consiliu restrîns, că această împletitură, un fel de yin și yang, este cel mai potrivit argument pentru o carte realmente faină.

Şi cum stăteam eu şi dormeam bine-mersi, la un moment dat s-a auzit un sunet gros, ca de vapor, am sărit ca lovit cu leuca şi instantaneu m-am înălţat la cer cale de treizeci de stînjeni. În zbor m-am întîlnit şi cu purecele ăla din poveşti, eu urcam, el cobora, era potcovit cu nouăzeci de ocale de fier, şi cădea tocmai din înaltul cerului. L-am salutat politicos, deşi, sincer, nu prea l-am văzut bine, la el te puteai uita dar la soare ba, n-aveam ochelarii la mine, dar sînt sigur n-am făcut confuzie, avea blazonul lui Ispirescu la buzunar, iar aterizarea a fost lină. Că doar aveam cămaşa de noapte a lu’ tataiu. Şi m-am trezit nu un gîndac ca-n Metamorfoza lui Kafka, nici Andrea Esca sau Oana Boc cum am mai scris eu, ci taman Colea Răutu care era turc, avea nişte şalvari verzi şi urma să-i taie capul pe un butuc chiar Sergiu Nicolaescu în persoană. Asta desigur numai de la filmu’ de-aseară, l-au reluat iar ăştia. Diametru mărişor, probabil să fi avut vreo două sute de ani şi garantat că l-au tăiat ăia, hingherii pădurilor sau cum i-o fi spunînd, dacă n-or fi chiar cei de la Schweighofer. Astea fiind zise şi circumstanţa mea un pic gravă cu capul, am zis că pentru a respecta adevărul istoric, să schimb titlul cărţii şi să-l acordez perfect cu starea mea economico-geografică şi cu micile afecţiuni mentale. Da, şi cu problemele financiare. Deci titlul ca să fie “Spitalul 9 salonul 23”, sau invers. Zis şi făcut, bătut din palme, dat un şpiţ în dos ordonanţei care asculta la uşă şi credea că o altoiesc la fundul gol pe servitoare, vorbit la portavoce şi în secundele premergătoare aveam deja noua copertă eminamente asortată perfect cu papucii mei gri şi desuurile, mă scuzaţi, asistentei şefe.

PS: Bineînțeles că simțindu-mă, de la afecțiune, cu multe muște pe căciula de blană, rusescă, preț bun, luată din Europa, am pus totul sub un pseudonim care avea menirea și ca să mă introducă precum un cal troian la înalte edituri cu cerberi ușor neprieteni.

De la Spitalul 9 ai reuşit să fugi rapid, şi, în urma unui plebiscit între prieteni ai redevenit om serios şi cetăţean integru al fostei R.S.R., iar titlul cărţii a rămas clar şi bătut în cuie cu pioneze roşii, Made in China, „Ce mult te-am iubit!”. În plus, n-am avut încotro şi datorită rezultatelor sufragiului censitar a trebuit să prind culoare în obraji, să devin om de casă şi familist model, hărnicie, chestii. Aşa că dai „cu mătura pe la cuier, mai bine cu aspiratorul, era în debara. Îl găsesc în balcon. Dormitorul, juma’ de hol şi tot atîta sufragerie-s gata rapid. Eficienţă maximă. Zgomot, putere, aer şi absorbţie, Philips Turbo. Ferestrele deschise. Bat perna. Scutur pătura; să nu rămînă vreun fir de păr”, făcînd curat după juna tocmai plecată sau chiar mai înfricoşător – ceasul rău, <> şi blestemele „prietenilor”, încurcînd borcanele cu urmări în… progenituri, „greu, monosilabic şi transpirat subit, am dres-o inspirat cu catsuitul de sub pernă, de care am şi uitat. L-am sacrificat pe altarul familiei. Pastila albastră şi-a făcut efectul cu destoinicie. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil: La mulţi ani, Andreea!”

Problema a fost că Tîrgul de carte Libris urma să fie pe la sfîrşit de aprilie, tu stăteai liniştit şi cu antepenultima din cele cinci viitoare corecturi nefăcută. Iar cînd ai aflat că el a venit cu o lună mai în faţă, în martie, pămîntul a început să se învîrtească mai repede, criza de timp imposibil de stăpînit iar tu deja te căutai în buzunarul de la piept după ultima pastilă de Prozac. Numai că ai dat peste nişte persoane de toată isprava, corectură, tehnoredactare, directorat tehnic, prieteni, şi „Ce mult te-am iubit!” stă să iasă în lume. Fix pe 23 martie, la 17.00.
Mulţumiri, Mihaela Hură, Petru Irinel Merlusca, Anghelescu Dana, Cosul Cu Pisici!”

Citind povestea cărții, v-ați convins cu siguranță de faptul că ,,Ce mult te-am iubit!”, scrisă de Cezar Pârlog este un excelent prilej pentru clipe de amuzament oferite de text și întărite de ilustrație. Prin urmare, vă invit să participați la lansare și să îl cunoașteți pe autorul ei, în 23 martie, la ora 17: https://www.facebook.com/events/2136681303226504/

Cezar Pârlog a debutat în 2014 cu volumul „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, pentru care a primit Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” 2015, la secţiunea Proză. În 2014 i s-a acordat premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. A urmat în 2016 „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte iar în 2017 a publicat „Electric puzzle”, la Editura Neuma.

Nota redacţiei: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de către autor.

Târgul Internațional de Carte și Muzică LIBRIS: lansare de carte – „Ce mult te-am iubit!” de Cezar Pârlog

Dacă ar fi să descriu pe o juma de pagină cartea care stă să apară, nu știu dacă aș apela la un confrate, la un amic ori la un critic literar. Eventual unul de gen feminin. Să dau puțin ochii peste cap, să respir adînc, apoi să-i opresc din rotirea lor circumterestră și cu perioadă variabilă, să ofer buchetul de flori pe care îl aveam ascuns la spate, cu tot cu afrodisiacele adăugate. Nu! Ci i-aș da drumul ușor la vale, ca o bărcuță fragilă de hîrtie pe un pîrîiaș aproape inexistent. Să spună cartea ce vrea. Să se autocaracterizeze. Parcă așa suna un exercițiu ingrat și prea des întîlnit prin clasele primare.

Iar după parastasul de trei luni cred că o să-mi fac un cont nou pe Sentimente * „Mai bine te luam şi pe tine, iubi!”, mi-a spus şi mi-a dat un magnet de frigider * Iar mai tîrziu m-am cuplat cu Andrei, dirijor la Filarmonică * I like more than I planned… * Mereu am fost un bărbat fidel, poate s-o confirme şi soţia mea. Oricare dintre ele * Chiar dacă m-a deranjat că s-a legat de părinţii mei, mi s-a părut totul prea frumos ca să fie adevărat * Nu i-a plăcut niciodată de ea şi că se scobea cu degetul mic în urechi * Am lăsat-o acolo şi-am plecat. Oricum, afară o aştepta soţul cu maşina * Sînt fericit: în primăvară ne căsătorim, vom putea face dragoste * Nu m-a iubit niciodată. Nici eu. Însă putea să mă asculte o noapte întreagă vorbind despre politici şi instituţii de securitate * Cînd îi vedeam monturile alea imense abia mă abţineam să nu rîd * Viaţa asta chiar că ştie să fie frumoasă cîteodată! * Iar cînd facem dragoste, dacă ar veni şi ea, ar fi exact ca în perioada noastră bună * Fereastra de la budă era chiar spre „răsărit” * Iar eu chiar o iubesc pe Ofe; să fie clar! * Nu înţeleg de ce, oricum ştia că o înşel cu o asistentă de la Universitar * Iar în tufişuri speri din toată inima să fie căpuşe * Chiar la timp ca să vezi cei treizeci şi doi de dinţi uitaţi pe marginea chiuvetei * Gras, un metru şaizeci, fumător, cu chelie, îi pute gura * Iar directoarea-i chiar o bucată super

Vă aștept la Târgul Internațional de Carte și Muzică LIBRIS, Ediția a XV-a, în ringul amplasat la Aula Magna „Sergiu T. Chiriacescu” Universitatea Transilvania Brașov, pentru un duel neconvențional cu prietenul Cosmin Neidoni, autorul bestsellerului „Viața la 40 de ani”. Arbitru de ring Dana Anghelescu, director Libris Editorial.

23 Martie între 17:00 – 17:45

Cezar Pârlog

Ziua Mondială a Scriitorilor

La 3 martie este marcată în lume, Ziua Mondială a Scriitorilor, prin care se celebrează rolului literaturii ca element de dezvoltare a societăţii umane, zi ce a fost adoptată în ianuarie 1986, la Congresul internaţional PEN Club, organizaţia internaţională a scriitorilor.

Și dacă nu ați curățat încă nucile pentru mucenici – e un pic cam devreme, ce-i drept – sau urzicile pentru o delicioasă mâncare preparată acasă, vă invit să aflați cum se face:

Molia şi scriitorul, de Cezar Pârlog

— De nimic nu eşti bun, mă! Stai toată ziua cu nasu-n cărţile alea mucigăite. Scoţi capu’ doar la veceu şi la cafea. Nu ştii nimica din casa asta. Nu schimbi şi tu o siguranţă, un bec, acolo. Nimic, nimic, nimic…

— Dar, mami…

— Nici o mami! Te mai şi îmbeţi ca porcu’, cînd te duci la cenaclurile alea cu toţi rataţii ăia ai tăi! Doamne, ce păcate-oi fi avut, o să-mi iau cîmpii! O să vezi tu atunci…

— Puiule, dacă vrei, sparg eu nucile pentru mucenici.

— Ba, pofta-n cui, are la cofetărie. N-am timp. Du-te şi ia-ţi. Întreţinerea nu-i plătită de trei luni, ăsta micu’ umblă cu pantofii găuriţi la şcoală, se uită umflata aia de Popească cu nişte aere la mine… Parcă nici n-ar fi nepo-tu!

— Mimişor, uite, chiar azi o să pun pe „Okazii” cartea aia veche, ştii tu; prima ediţie a lui Blaga. Îţi plăcea şi ţie cînd îţi citeam. Mai ştii, acum treişcinci de ani? Şi curăţ şi urzicuţele. O să…

— Las-o moale! N-ajută. A dracu’ molie [1], de unde-o fi apărut? Numa’ din vechiturile tale tre’ să fie.. Ne mănîncă „plăpănile” pînă-n iarnă. Familia Ionete: gîndaci şi molii. Omoară fluturele ăla! Măcar atîta să faci şi tu-n casa asta, că de altele…

O femelă de Opodiphtera eucalypti trece de uşa deschisă şi intră în sufragerie. Paf! paf! puf! răsună ecoul palmelor în camera aproape goală.

Nu, nu spre pat! Mergi la geam!

— Uşa, închide uşa spre bucătărie!

Paf! paf!

Îmi pare rău, trebuie. Vezi şi tu cît e de rea.

Paf!

Ustură… Te rooog.

Puf! paf!

Bleah! Iartă-mă!

— Gata, mami, uite, poţi fi mîndră de mine.

— Pleacă cu scîrboşenia aia de-aici!

Avea dreptate bietul Kozol [2]  ăla: alege bătălii destul de mari ca să conteze şi destul de mici ca să le poţi cîştiga.

— Oare ţi-am spus cît te iubesc?

— Lasă vrăjeala, că nu ţine. Ţi-am lăsat urzicile în chiuvetă. Şi vezi că nu mai sînt mănuşi. Cureţi cu mîna. Vezi, nu risipi apa!…

Adevărul este că se poate chiar mai rău: „…ce scriitori, domle?! De nimica nu e buni…” sau „Eu am spus de cînd mă ştiu: scriitorii ăştia la ce foloseşte? Face ei şuruburi sau altceva? Stă ei opt ore în fabrică, în schimb de noapte şi-i mai omoară şi patronu’? Nimic, dom’ne, nimic nu face pe lumea asta. Stă şi scrie numa’ prostii cu de-astea dezbrăcate… Pfu!”

[1] În limba italiană moglie (citit molie) = soţie

[2] Jonathan Kozol, scriitor şi sociolog american (n.1936)

Povestirea lui Parlog Cezar-Mihai,  „Molia și scriitorul” face parte din volumul „Electric Puzzle”, publicat la Editura Neuma, în 2017.

Sursă foto: weheartit.com

 

 

Recenzie: „Electric puzzle” de Cezar Pârlog

Despre carte:

„Am remarcat la Cezar Pârlog, de la primele povestiri pe care i le-am citit, pofta de a scrie și de a descrie lumea. Cred că apetitul acesta îl definește structural ca romancier. Micile fragmente din „puzzle”, pe care cei vechi îl numeau „vitraliu”, sau mozaic, compun o imagine unică și coerentă.

Diferența este că autorul de vitralii, artistul, pornește de la imaginea finală șlefuind bucățelele de sticlă, iar jucătorul de puzzle are piese prestabilite de altcineva din care vrea să facă întregul. Prozatorul nostru se distribuie, cu modestie nejustificată, în rolul celui de al doilea. De fapt, eu sunt sigur că vocația și talentul său îl recomandă pentru poziția celui dintâi, a artistului.”Horia Gârbea

Impresiile mele:

,,Electric puzzle” s-a lansat la cea de a 6-a ediție a fEstivalului de cArte și muzică LIBRIS Brașov 2017 fiind o colecție de texte care incită la o analiză, chiar sumară, reconstituind din piese disparate o fotografie a societății de azi.

Parcurgând cele 94 de schițe, amuzante chiar din titlurile lor – de la ,,Ceferistu’ și bondarul”, la „La un ceai cu Charles” sau „La o bere cu Castro” și până la ,,Mici frustrări pisicești” – nu ai cum să nu observi descrieri de situații, locuri sau personaje realizate folosind cuvinte puține dar care provoacă zâmbete.

„Vorbele zboară și se umflă mai ceva ca un aluat cu drojdie în exces, pus la dospit sub vreun ștergar înflorat cu motive naționale. Se mai întâmplă, când bucătăreasa e începătoare.” – din „Lanțul cu slăbiciuni”.

Ideile povestirilor par inspirate din realitatea prezentă sau cea trecută datorită unui simț deosebit pentru detalii, pe care probabil că cei mai mulți dintre noi nu le-am observa. Ele sunt dezvoltate cu umor în texte care incită la lecturare.

Și, ca să vă stârnesc și mai tare curiozitatea, vă propun prima parte a poveştii „La DNA”:

„Cuuum, pe mine mă acuzaţi că, mergînd prea puţin atent şi complet cu capul în nori, deh, griji mari probleme multe, şefi răi şi nedrepţi, bani puţini, părinţi bătrîni, bunici bolnavi, administratorul care fură la întreţinere, soţia cheltuitoare, supraponderală şi plină de bufeuri, copilul care sparge geamuri cu mingea şi trage fetiţele de păr la grădiniţă, asta, fireşte, cînd nu le ciupeşte de fund, pe mine mă acuzaţi că am călcat peste un fir de iarbă, luîndu-i prematur şi violent viaţa, cu toată aspiraţia lui frumoasă şi curată spre soare?!

Şi că tot eu, exact doisprezece paşi mai încolo, am călcat involuntar, umblînd îngîndurat şi prea mecanic, pe o furnică (Lasius niger) puţin obosită şi prefăcută care, plină de indolenţă, n-a mai ţinut pasul cu plutonul perfect aliniat, în coloană cîte trei, aflat înaintea ei?”

Fie că sunteți fani ai prozei scurte, fie că nu ați cochetat încă cu ea, cartea lui Cezar Pârlog este un excelent prilej pentru clipe de amuzament oferite de fragmente din viață, care ne redemonstrează că avem suișuri și coborâșuri pe tot parcursul existenței noastre.

,,Electric puzzle” poate fi achiziționată de pe site-urile edituraneuma.ro sau libris.ro dar și de pe pagina www.facebook.com/Electric-Puzzle-142743546288438/.

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN, unde semnează articole din genurile comedy, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc. Dacă în unele este prezent un umor fin și foarte captivant, altele sunt serioase, cu accent spre trist însă ambele categorii stârnesc interesul cititorului pentru următoarele apariții.

A debutat în 2014 cu volumul „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, pentru care a primit Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” 2015, la secţiunea Proză. În 2014 i s-a acordat premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. A urmat în 2016 „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte iar în 2017 a publicat volumul Electric Puzzle, despre care autorul, Cezar Pârlog, spune:

„Asta-i cu „Electric puzzle”. O mulţime de piese conectate la o unică sursă de curent. „Un curent alternativ, sugerînd parcursul sinusoidal al existenţei noastre.” Un mozaic de „chestii de viaţă. Scurt, dur, tăios, amuzant.”

Credit foto: Antonela Lungu

De „La mulți ani!”

De „La mulți ani!”, de Cezar Pârlog

Pe vremea lui nea Iancu şi a Momentelor sale nu erau SMS-uri, iar telegramele sunau cam aşa „Onor.Prim-Ministru.Bucureşci Directorul prefecturii locale Raul Grigoraşcu insultat grav dumnezeu mami. Ameninţat moarte. Viaţa onorul nesigure. Rugăm anchietaţ urgent faptul. Semnat Costăchel Gudurău, avocat, coleg, fost deputat.”

Mi-au plăcut mereu marile sărbători, şi nu doar pentru că se produc pe parcursul mai multor zile care „accidental” devin libere: şi de Paşte şi de Crăciun. Mîncare bună, băutură din plin, bilanţuri şi planuri, depresii aruncate la gunoi şi grămezi de bani aşijderea, toalete simandicoase, lume eminamente binevoitoare, zîmbitoare şi frumoasă; picioare şi tocuri. Şi mai vin şi mesajele alea, cu zecile, trimise de unii la toţi cei din agenda telefonului propriu. De maximă generalitate, fără nimic personal semnate în plus şi de către toţi membrii familiei, chiar dacă tu habar n-ai de ei; las’ să fie acolo, nu se ştie, ca pămîntul!

Ba uneori se mai întîmplă să fie şi repetate, probabil omul o fi fost prins între tocatul cartofilor şi al castraveţilor pentru salata de boeuf, a făcut o pauză să-şi tragă sufletul şi să-şi menţină relaţiile, l-a întrerupt consoarta să-l întrebe dacă a gustat maioneza şi mai trebuie sare, şi a pierdut şirul cu bifări tocmai în dreptul numelui tău. Mai vin şi dintr-alea nesemnate, de parcă ai fi obligat să ai toată cartea aia groasă de Pagini aurii în agenda telefonului.

Cel mai fain a fost cînd am primit un mesaj de la necunoscutul soţ al unei colege, e drept, tanti îmi cam plăcea, dar jur, încă nu demarasem nimic. O trecuse şi pe ea la expeditori şi încă mă chinuiesc să desluşesc înţelesul ascuns: ménage à trois?! Da’ ăla-i cu două fete; oare vreo surpriză plăcută în 2018?!

Interesante sînt şi cele care sosesc cu fiecare astfel de ocazie din partea unor foşti colegi de serviciu cu care te-ai intersectat cu ani buni în urmă, chiar şi atunci doar tangenţial, poate o dată la cîteva luni. Semnate şi ele cu tot cu familia adiacentă. Te detaşezi de toate activităţile şi, cîteva minute bune încerci să identifici fizionomiile în alb-negru pe care le salutai cu vreo zece ani în urmă, pe cînd umblai în salopetă printre halele unor intreprinderi de mult dispărute.

De operele literare în cîteva sute de caractere care îţi parvin ca un MMS, nici nu mai pomenesc; rar am avut răbdarea să le citesc pînă la capăt.

Un timp am răspuns la toate, noblesse oblige sau cei şase ani de-acasă, apoi m-am luminat subit, am îngroşat din obraz şi măcar la cele trimise la întreaga agendă a telefonului, am început să le spun pas. Da, ştiu, de la anul nu voi mai primi nici o urmă de sms.

Totuşi, ca să mă reabilitez şi să nu vă dezamăgesc eu vă transmit de aici că: 

„Vechiul an scris cu amintiri, marcat cu trudă, piperat cu bucurii sau tristeţe, reuşite sau dezamăgiri, parafat cu decizii, îndosariat cu speranţe, a murit. Şi îndrăznim să vă trimitem gîndul nostru că Noul An 2018, să vă aştearnă în cale o potecă netedă, vegheată de steluţe norocoase şi îngeri bălai, să vă vedeţi visele devenind realitate, să fiţi sănătoşi, voioşi, să aveţi parte numai de zile senine, albe şi frumoase ca zapada de pe brad, iar dorinţele voastre toate-toate să vi se îndeplinească cîte una în fiecare zi!!! Sărbători fericite alături de cei dragi şi un AN NOU de poveste! <LA MULŢI ANI 2018!>”

Cum de altfel mi-a transmis familia X, în fapt mesajul cîştigător al aşa-zisei „Zmeure de lemn 2017”.       

            La mulţi ani, prieteni!

Nota: Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Electric puzzle”, Editura Neuma, 2017, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015.

Lansare de carte: Electric puzzle, de Cezar Pârlog

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN, unde semnează articole din genurile comedy, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc., în toate fiind prezent un umor fin și foarte captivant, care te îndeamnă să revii și să urmăreşti noutățile.

A debutat în 2014 cu volumul Flori, fete, fiţe sau băieţi, Editura Tracus Arte (Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015). În 2014 a primit premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. În 2016 apare Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Editura Tracus Arte.

Despre Flori, fete, fiţe sau băieţi Alexandru Petria apreciază că: „Lui Cezar Pârlog nu i se poate reproșa că nu cunoaște viața, cum gândesc semenii din medii sociale diferite. Prin varietatea abordărilor, această carte seamănă cu o picătură de mercur scăpată pe podea, îți pune la încercare atenția. Vă invit s-o citiți, zic că merită.”

Referitor la Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Răzvan Voicu spune, într-o cronică din revista România Literară, că „Îmi place mult în Life stuff, bine ascunsul palier polemic al cărţii. Sub polemica superficială „civică”, à la Facebook, la adresa realităţii, se ascunde o alta, profundă, de factură literară. Cezar Pârlog scrie un text care, pe un palier, satisface gustul generaţiei sale (egografie, simulacre, marginalitate, tragic al derizoriului etc.), iar pe altul, de adâncime, îl subminează.

Fără multă publicitate, Cezar Pârlog a început un drum în proza noastră de azi, cu maturitate şi cu o prospeţime a viziunii care-l evidenţiază în peisajul, altminteri, destul de şters al auto-ficţiunii şi mizerabilismului (pardon: minimalismului!) contemporan. Life stuff e un volum captivant, inteligent alcătuit şi bine scris, care confirmă traseul ascendent al autorului.”

În 2017 suntem răsfăţaţi cu Electric puzzle, apărută la Editura Neuma, despre care autorul spune că reprezintă „O mulţime de piese conectate la o unică sursă de curent. „Un curent alternativ, sugerînd parcursul sinusoidal al existenţei noastre.” Un mozaic de „chestii de viaţă”. Scurt, dur, tăios, amuzant. De căutat şi de citit.”

Aşadar, Cezar Pârlog şi noul său volum Electric puzzle, vă invită să îi întâlniţi şi să îi cunoaşteţi la cea de a 6-a ediție a fEstivalului de cArte și muzică LIBRIS Brașov, ce se va desfășura în perioada 13 – 16 iulie 2017 în Piaţa Sfatului.

La lansarea volumului, care va avea loc joi, 13 iulie, la ora 16.00, sunt invitaţi Adrian Lesenciuc, Preşedintele Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România şi scriitorul Cătălin Stanciu. Prezentarea va fi făcută de Augusta Oniță, Director Libris Brașov.

Povestea cărții este de găsit aici:
http://adevarul.ro/cultura/carti/simonei-1_5944ea615ab6550cb8397c99/index.html

Lansare de carte: Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, de Cezar Pârlog

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN. A debutat în 2014 cu volumul Flori, fete, fiţe sau băieţi, Editura Tracus Arte (Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015). În 2014 i s-a acordat Premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”.

În 2016 publică Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Editura Tracus Arte. În publicațiile menționate semnează articole din genurile comedy, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc., în toate fiind prezent un umor fin și foarte captivant, care te îndeamnă să revii și să citești noutățile.

Flori, fete, fiţe sau băieţi, reprezintă, după cum autorul însuşi completează „Titluri adunate în fugă. Stiluri şi lungimi diferite, eclectism aproape total. Schiţe, exerciţii, povestiri, întâmplări cu aer inocent, ironic, erotic, nevrotic sau din zona SF-ului. Cuminţi sau cu iz patologic. Un veritabil puzzle, un amalgam.” sau, cum o declară într-un interviu „Aşa încât, treaba-i clară, măcar un text va fi pe gustul fiecăruia. Şi chiar aşa se întâmplă.”

Referitor la Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Răzvan Voicu spune, într-o cronică recentă din revista România Literară, că „Îmi place mult în Life stuff, bine ascunsul palier polemic al cărţii. Sub polemica superficială „civică”, à la Facebook, la adresa realităţii, se ascunde o alta, profundă, de factură literară. Cezar Pârlog scrie un text care, pe un palier, satisface gustul generaţiei sale (egografie, simulacre, marginalitate, tragic al derizoriului etc.), iar pe altul, de adâncime, îl subminează.

Fără multă publicitate, Cezar Pârlog a început un drum în proza noastră de azi, cu maturitate şi cu o prospeţime a viziunii care-l evidenţiază în peisajul, altminteri, destul de şters al auto-ficţiunii şi mizerabilismului (pardon: minimalismului!) contemporan. Life stuff e un volum captivant, inteligent alcătuit şi bine scris, care confirmă traseul ascendent al autorului.”

Cezar Pârlog şi cartea Life stuff sau Învăţături pentru Andreea vor fi prezenţi la cea de-a XIV-a ediție a TÂRGULUI INTERNAŢIONAL DE CARTE ŞI MUZICĂ – LIBRIS BRAȘOV ce se va desfășura în perioada 30 martie – 2 aprilie 2017 la BRAŞOV BUSINESS PARK.

Lansarea volumului va avea loc sub egida Grupului de litere-sunete-și-culori „Caii verzi de pe pereți” Brașov şi a Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România, avându-i ca invitaţi pe scriitorii Cătălin Stanciu, Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor, sâmbătă, în 01 aprilie, la ora 15.30, în Zona 2 de Evenimente.

Invitație la lectură

Despre Cezar Pârlog am aflat că este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul, editorialist la 24 FUN și colaborator la Puterea. A debutat în 2014 cu volumul Flori, fete, fiţe sau băieţi, Editura Tracus Arte (Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015). În 2014 i s-a acordat Premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. În 2016 publică Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Editura Tracus Arte. În publicațiile menționate semnează articole din genurile comedie, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc., în toate fiind prezent un umor fin și foarte captivant, care te îndeamnă să revii și să citești noutățile.

Flori, fete, fiţe sau băieţi, sau „Titluri adunate în fugă. Stiluri şi lungimi diferite, eclectism aproape total. Schiţe, exerciţii, povestiri, întâmplări cu aer inocent, ironic, erotic, nevrotic sau din zona SF-ului. Cuminţi sau cu iz patologic. Un veritabil puzzle, un amalgam.” sau, cum o spune într-un interviu „Aşa încât, treaba-i clară, măcar un text va fi pe gustul fiecăruia. Şi chiar aşa se întâmplă.”

Am selectat şi alte păreri despre această primă apariţie:

„Lui Cezar Pârlog nu i se poate reproșa că nu cunoaște viața, cum gândesc semenii din medii sociale diferite. Prin varietatea abordărilor, această carte seamănă cu o picătură de mercur scăpată pe podea, îți pune la încercare atenția. Vă invit s-o citiți, zic că merită.” (Alexandru Petria)

„Acest prozator atipic e unul foarte curios şi foarte indecis pe ce drum s-o ia. Din această minunată cauză, nici o proză nu seamănă cu alta, de parcă autorul ar fi un zeu cu zece mâini care scriu independent. De la povestiri clasice la discursuri polifonice, de la umorul frust la rafinamentele cu (mici) perversiuni, poveştile lui nu te lasă indiferent niciodată. El are acea calitate rară la un scriitor: o curiozitate nestăpânită şi o plăcere infinită de a privi lumea. Acesta e debutul. Aştept, deja, urmarea!” (Florin Iaru)

Iar urmarea vine în 2016 cu titlul Life stuff sau Învăţături pentru Andreea. Despre care autorul spune că:

Cartea asta este o „şmecherie”, fapt vizibil încă de pe copertă. Scamatoria începe odată cu titlul compus, în două „variante”, culori, fonturi. Împletitură care-i însăşi cheia de boltă a cărţii.

Adică cusătura dintre textele scurte, „Life stuff”, poveştile din micul univers al unui personaj blazat, frustrat, chiar ratat – a nu se confunda cu autorul, s-a mai făcut greşeala asta de către un „producător” de recenzii la normă, referindu-se la prima lui carte în care textele sunt scrise la persoana întâi – şi sfaturile unui personaj, ale „povestitorului” raţional şi înţelept din off, recte Învăţături pentru Andreea. Escrocheria orchestrată din umbră de către micul păpuşar continuă în aceeaşi notă încă de la primele pagini.

Dedicaţia serioasă şi emoţionantă e urmată de un motto jucăuş şi interpretabil, Îmi place calul din capul tău!, apoi, ca la un joc de yo-yo, un „argument” neechivoc şi sensibil, părând a duce, cu săgeţi aparent indicatoare şi în culori aprinse desenate pe podea, ori măcar cu ajutorul unei balustrade de inox, către treburi serioase şi probleme neînţelese de familie. Totul pînă la primul text, Certificatul de naştere care este o mică bijuterie cu multe faţete şi final neaşteptat: Pastila albastră şi-a făcut efectul cu destoinicie. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil: La mulţi ani, Andreea!. Off „commentul” încearcă a duce din nou spre note serioase de realism… Şi tot aşa, cu un ochi pe faţă, unul pe dos, o joacă reuşită, un slalom, de cele mai multe ori amuzant, printre subiecte cotidiane din viaţa personajului principal, a unui tată, din care nu lipsesc borne precum excesele bahice, personajele feminine îndelung urmărite cu privirea, deh, recomandarea medicului ocul(t)ist, amintirile din copilărie, familie ori din armată, problemele de serviciu ale unui personaj neînţeles ori primii paşi făcuţi spre lumea literaţilor.

Alternanţa jucăuşă se păstrează până la final, unde, ascunsă la „epilog”, se păstrează lovitura de graţie, croşeul victorios, textul de forţă al volumului, „Tată”, cel care scris într-o cheie complet realistă dărâmă tot eşafodajul construit până atunci în mintea cititorului, dovedind încă o dată că omul, chiar „ne-a făcut”. Iar pentru a încheia partida din ring înainte de termen, printr-un KO fulminant, vine şi „postfaţa”, care în doar două rânduri, accentuează efectul de năucire: Până la un punct această poveste este riguros adevărată. De la acel punct încolo este şi mai adevărată… Să intre medicul! Până la urmă, a fost sau n-a fost?! În concluzie, o joacă completă a autorului cu mintea cititorului căruia îi este răsucită complet pălăria în cap. Cum altfel, decît una din piele de cal.

Despre a doua  apariţie Paul Cernat afirmă „Aflat la vârsta deplinei maturităţi, Cezar Pârlog e un prozator care se camuflează – cu naturaleţe complice – în culorile cotidianului urban pentru a ne spune, din paginile ziarelor şi revistelor life style, mici poveşti despre viaţa noastră cea de toate zilele. Scrise cu umor conţinut, povestirile sale alcătuiesc un caleidoscop pe cât de ataşant, pe atât de derutant; ele amintesc, uneori, de microprozele lui Florin Iaru din volumul Fraier de Bucureşti. Life stuff sau Învăţături pentru Andreea este, suntem lăsaţi să înţelegem, o „instalaţie”, ca în artele contemporane. O instalaţie narativă, evident, asamblată cu materialul clientului. Venit după un prim volum de proză scurtă – eclecticul Flori, fete, fiţe sau băieţi, insuficient observat – Life stuff nu e o promisiune. E o confirmare. S-ar putea ca ea să aparţină unuia dintre cele mai interesante new entries din proza românească recentă.”

Și, ca să vă stârnesc și mai tare curiozitatea, vă propun ultima parte a unei poveşti de la o nuntă: „…Vine și peștele, domnița duce zâmbind o luptă corp la corp cale de vreo zece reprize, e gata să cedeze, dar o încurajez din priviri, total sub juma’ de oră, la sfârșitul căreia ridică victorioasă deasupra capului scheletul celui care a pierdut lupta și îi ronțăie cu zgomot coada, pesemne bine prăjită.

Îi urez șoptit un binevoitor Să vă fie de bine!, încearcă să‑mi surâdă cuviincios, deschide gura să‑mi spună ceva, dar din senin i se stârnește un strănut ca‑n filme, cu decibeli și expectorații, iar ceva mi se lipește în colțul buzelor.

Rânjesc la fel de politicos, parcă și‑a mai revenit și lumina, uai, ce nasoală e!, verific cu limba corpul străin tocmai aterizat, într‑adevăr peștele a fost bine prăjit, înghit discret, dar totuși, nu știți pe cineva care să ascută cuțite la domiciliul clientului? La Ok Club, dincolo de stadion.”

L-am rugat pe Cezar Pârlog să ne spună care a fost și este motivația lui de a scrie. Iată ce ne-a răspuns:

„Scriu pentru că îmi face plăcere să mă joc, să bat câmpii, să adaug într-un lucru mărunt, furat din cotidian și notat în vreun carnețel, ceva, un ingredient minune, care, precum o drojdie, umflă gogoașa pe care o creez; scriu ca să am motiv să râd de unul singur de prostiile și aiurelile care îmi trec prin cap și pentru bucuria multor necunoscuți, de pe Facebook sau de pe aiurea, găsită prin comentariile de prin jos de texte, cum că „Ce le mai scornești tu, ce-mi place! Ai un stil foarte vizual de a scrie. Mulțumesc”. Sau poate că scriu pentru că nu sunt bun de nimic altceva.”

Nu îmi rămâne decât să vă invit să comandați, de pe site-ul editurii și să citiți cele două volume, pentru a descoperi singuri stilul plin de haz al lui Cezar Pârlog:
Flori, fete, fiţe sau băieţi http://www.tracusarte.ro/proza/455-flori-fete-fi%C5%A3e-sau-b%C4%83ie%C5%A3i-9786066643702.html

Life stuff sau învăţături pentru Andreea / Cezar Pârlog http://www.tracusarte.ro/proza/641-life-stuff-sau-%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83turi-pentru-andreea-cezar-p%C3%A2rlog-9786066646055.html

Imaginile au fost puse la dispoziția publicației pentru acest articol de Cezar Pârlog. Mulțumim.