Arhiva etichetelor: gandul poyitiv

Gandul

Gânduri … pentru gânduri bune – Puterea gândului pozitiv

GÂNDURI … PENTRU GÂNDURI BUNE – PUTEREA GÂNDULUI POZITIV

Autor: Mihaela BOROŞ

„Există o lege în psihologie potrivit căreia dacă îţi poţi forma în minte o imagine a ceea ce doreşti să devii şi o menţii acolo un timp suficient de lung, vei ajunge curând aşa cum ai gândit.” WILLIAM JAMES

Gândurile sunt creatoare, ele determină comportamentul

Cel mai important principiu al vieţii omeneşti este acela că ajungi să fii precum gândeşti în cea mai mare parte a timpului. Această idee reprezintă baza religiei, a filosofiei, a metafizicii, a psihologiei şi a succesului. Lumea ta exterioară este în mare parte o reflectare a universului tău interior. Dacă îţi vei schimba modul de a gândi, îţi vei transforma viaţa.

Cea mai mare provocare şi cea mai mare responsabilitate pe care le ai sunt acelea de a-ţi crea în interiorul tău echivalentul mental a ceea ce vrei sa exprimi în exterior.

Filosoful scoţian David Hume a fost primul care a propus ideea de tabula rasa sau de „plăcuţă nescrisă”. Conform acestei teorii, fiecare persoană vine pe lume fără gânduri sau idei şi tot ceea ce gândeşte şi simte este învăţat începând cu perioada copilăriei. Este ca şi cum mintea unui copil ar fi o plăcuţă nescrisă, pe care fiecare experienţă şi persoană cu care acesta intră în contact lasă o urmă.

Adultul devine suma a tot ceea ce învaţă, simte si experimentează în timp ce creşte. Ceea ce adultul face şi devine mai târziu este rezultatul acestei condiţionări anterioare, după cum scria Aristotel: „Tot ce e imprimat este exprimat”.

Viaţa este oglinda gândurilor tale

Orice gând constituie o cauză, orice situaţie reprezintă un efect. Trăim într-o lume ce s-a depărtat mult de rădăcinile ei spirituale, în care fie vorbim foarte mult fără să spunem nimic, mai mult din teama de a tăcea – căci tăcerea ne obligă să ne întâlnim cu noi înşine – fie stăm în faţa televizorului sau a calculatorului şi nu mai deschidem gura ore sau zile în şir.

Cuvântul este privit doar ca un instrument de comunicare. Am uitat că un cuvânt poate vindeca sau ucide, am uitat că un cuvânt creează sau distruge, am uitat că noi suntem cei care purtăm asupra noastră în fiecare clipă această armă. Ne lăsăm copleşiţi de depresie, stres, supărări şi atâtea boli care provin din acestea, când vindecarea este la îndemâna noastră: doar prin puterea cuvântului, rostind zilnic vorbe frumoase, pline de iubire şi adevăr.

De ce sunt oamenii trişti?

Pentru că sunt prizonieri în povestea lor personală. (Paulo Coelho)

Viaţa este cel mai frumos dar care ne-a fost dat de divinitate prin intermediul părinţilor noştri. Puţini dintre noi, însă, îşi mai aduc aminte de unde au venit şi mulţi dintre noi nici nu îndrăznesc să se gândească unde vor pleca după…

Trăim într-o lume de gânduri. La început există gândul. Apoi dorim să-l exprimăm prin vorbire, prin cuvânt. Gândirea este legată de vorbire.

Aşadar, cum gândim?

Foarte simplu.

Folosim vocabularul pe care îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că acest lucru este până la urma gânditul. Cuvântul şi gândul devin faptă, comportament, obicei şi, împreună, ele sunt chiar viaţa noastră. 

Fiecare om îşi are propria sa lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi căile sale de acţiune.

Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Acesta este motivul pentru care apar atât de des neînţelegerile între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni.

De regulă, noi nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, aşa se explică poate de ce prieteniile nu durează niciodată prea mult.

Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui să nu ne blocăm accesul la modul „altora” de gândire, să nu percepem doar într-un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental, întrucât astfel se poate distorsiona realitatea gândirii celuilalt.

Gândurile de ură, gelozie, egoism sau desfrâu, produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii şi de aici confuzii.

Problema cea mai mare este că în cea mai mare parte gândurile sunt setate pe negativ, pline de răutate, mânie sau amărăciune şi ne rănesc sufletul:

„Nu pot” – înainte să încerci;

„Mi-e frică” – de parcă nu ştii că frica dispare doar făcând lucrul de care îţi este teamă;

„Ştiam eu că nu am noroc în viaţă”;

„Numai mie mi se întâmplă”;

„Cu ce am greşit?” – gândire de victimă;

„Nu mai rezist, nu mai pot, e o povară prea grea, nu mai vreau să trăiesc” – gândire pesimistă, fatalistă.

Gândurile de îngrijorare sau de frică sunt forţe de temut care există în interiorul fiinţei noastre. Ele otrăvesc înseşi sursele vieţii şi distrug armonia, eficienţa pe termen lung, vitalitatea şi vigoarea.

În timp ce gândurile opuse de bucurie, bună dispoziţie şi curaj – vindecă, mângâie, alină iritarea şi sporesc enorm eficienţa fiinţei prin multiplicarea puterilor mentale.

Deci, să încercăm să nu ne pierdem niciodată buna dispoziţie!

Să încercăm să zâmbim şi să râdem tot timpul!

„Lumea este o oglindă şi-ţi restituie chipul pe care i-l arăţi!”

Mai mult, nu este destul că avem noi, propriul flux de gânduri negative care ne influenţează direct, dar avem o societate care are grijă să nu putem ieşi din acest cerc vicios.

Deschizi televizorul şi ştirile nu contenesc să te sperie cu violenţă, cu sărăcie, cu boli. Apoi, tot televizorul prin reclame nesfârşite, te îndeamnă să cumperi soluţiile: mâncarea lor, medicamentele lor, produsele lor electronice, maşinile lor. O unealtă de marketing care distruge oamenii şi îi tratează ca pe obiecte care trebuie speriate, rătăcite şi îmbolnăvite, ca apoi să le fie vândută soluţia.

Părinţii, prostiţi şi ei de mass-media vin, şi ei, cu alte gânduri negative şi le repetă într-una copiilor, prietenii repetă şi ei ce au auzit la televizor sau de la părinţi şi aşa ne molipsim să gândim ce auzim, ce vedem pentru că un cor întreg te bombardează cu negativism.

Gândul este cel care modelează omul, dar imaginaţia poate face adevărate minuni. Prezentul nostru este rezultatul gândurilor noastre anterioare, iar viitorul îşi are sămânţa în gândurile noastre actuale.

Dacă gândim corect, vom vorbi şi acţiona corect. Vorbirea şi acţiunea urmează întotdeauna gândirii.

E important să ne reamintim din când în când că „omul este ceea ce el gândeşte”.

Este important să încercăm să ne păstrăm inima tânără, să nu gândim niciodată: „Am îmbătrânit”, căci acest gând ne va copleşi.

Este de dorit să gândim: „Sunt puternic”, nu să gândim: „Vai, ce slab sunt” sau „Sunt un prost”, cu siguranţă că vom deveni unul. Este de dorit să ne bucurăm de libertatea gândirii să ne eliberăm de prejudecăţi, căci acestea întunecă gândurile şi înăbuşă intelectul.

Apoi, când ne dăm seama de toată această gândire negativă din sufletul nostru, ne gândim dintr-o dată care este sensul vieţii noastre? Ne uităm în oglindă şi ne întrebăm de ce trăim? Ce înseamnă pentru noi fericirea, ce înseamnă să fim ferici­ţi?

… iar … „Oglinda este fidelă prin docilitate, dar perfidă prin neputinţă!”  Şi încercăm să căutăm, să cercetăm, încercăm să aflăm… Psihologul Sonja Lyubomirsky, descrie fericirea ca fiind 50%  genetică, 10% dependenţă de situaţiile prin care trecem, iar 40% definită de acţiunile noastre.

Albert Schweitzer spunea că „Fericirea înseamnă doar să ai o sănătate bună şi o memorie proastă”.

Dalai Lama că „Fericirea nu e ceva gata făcut, ea vine din faptele tale”.

Maica Tereza propovăduia „Fii devotat lucrurilor mărunte, căci în ele stă puterea ta”.

Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: case, bani, maşini şi altele. Eu cred că, pentru mulţi oameni nu exista o idee clară a ceea ce este fericirea. Majoritatea o caută, puţini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capătul unui drum, este drumul însuşi, modul cum îl parcurgi. Fericirea nu e zgomotoasă; tace şi se ascunde. Şi nu trebuie strigată pe nume, pentru că fuge. Dar poate fi descoperită şi învăţată. Căile spre ea sunt ocolite, nu trebuie să te întrebi tot timpul dacă eşti fericit.

Atât cât avem de trăit, să facem tot posibilul să trăim frumos. Să ne înnobilăm propria fiinţă, pentru că nu avem nimic în afara ei. Cred că fiecare om are formula sa de fericire, pe care trebuie să o descopere, descoperindu-se pe sine. Aşadar, este foarte important dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Cine reuşeşte să-şi descopere individualitatea distinctă şi s-o exprime, acela e un om fericit. Trebuie să descoperim ceea ce ni se potriveşte cu adevărat. Să realizăm un echilibru între dorinţele şi posibilităţile noastre. Este foarte important să fii TU, să te simţi bine cu tine.

Ce important este să nu te plictiseşti când rămâi singur cu tine!

Viaţa este un şir de bucurii mărunte iar pentru a fi fericiţi ar trebui să ne aşezăm pe noi înşine pe primul loc, să avem mai multă încredere în noi, să avem o abordare optimistă şi plină de încredere a situaţiilor neplăcute pe care le primim de la viaţă, să nu căutăm vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă, să ne asumăm responsabilitatea şi întotdeauna să terminăm ceea ce am început.

Cred că avem o răspundere faţă de propriul nostru potenţial, cred că avem o răspundere faţă de propria noastră inteligenţă şi conştiinţă, dar mai presus de toate, cred că e necesar să avem un scop în viaţa aceasta scurtă, pe care o avem de trăit pe acest pământ.

E important să fim realişti, dar cred că uneori e necesar să ne dorim imposibilul, să încercăm să facem ceva mai mult decât lucrurile la care ne pricepem deja, să nu punem limite, să luptăm, chiar dacă nu întotdeauna avem succes şi uneori mai e nevoie să învăţăm.

Cred că viaţa este o continuă schimbare, clipă de clipă, ceas de ceas, an de an, important este să facem paşi mici, dar siguri, să înlăturăm toate barierele ce se află în interiorul nostru, asemeni unui „cântec ce nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început, şi trebuie să cântăm întotdeauna îndreptându-ne spre sfârşit” (Octavian Paler).

În viaţă avem parte de tot felul de emoţii: poate de satisfacţie, poate de mici iritări, sau uneori sentimente intense de mândrie sau de frustrare, dar cred că cel mai important lucru este să găsim oportunităţi în orice dificultate pentru a atinge ţelul pe care ni l-am propus. Uneori, viaţa poate să semene cu un şir de curse, de-a lungul cărora învăţăm să privim în faţă lucruri şi adevăruri incomode despre noi, lecţii pe care le primim pentru a vedea că realitatea exterioară este, de fapt, suma percepţiilor noastre. Noi, oamenii suntem produsul gândurilor noastre şi devenim ceea ce gândim, însă, ceea ce ne împiedică să obţinem rezultatul dorit sunt lenea, frica şi poate o autostimă joasă. Ca fiinţe umane, fiecare dintre noi avem propriile valori, credinţe, prejudecăţi, concluzii din diferite experienţe trăite, atitudini.

Suntem unici, nu doar prin amprenta ADN specifică fiecăruia, ci şi prin „bagajul” personal pe care îl avem cu noi în orice moment şi pe care îl aducem în orice situaţie, în orice interacţiune, bagaj, care acţionează ca un filtru al realităţii. Pentru că ştim care ne sunt punctele tari, utilizarea lor ne aparţine. Faptul că viaţa nu este aşa cum ne-am dori să fie, nu ar trebui să ne surprindă.          Goana după „fericire”, după „o viaţă liniştită”, „fără grija zilei de mâine” generează aşteptări nerealiste şi nefericire, depresii, neîncredere în sine şi suferinţă.

O viaţă implicată, cu sens, cu trăire în muncă, în rolul de părinte, cu dragoste şi timp liber, cu încercări de eliminare a negativismului, sau măcar temperarea înclinaţiei către o astfel de atitudine nocivă ar conduce poate la schimbări spectaculoase în viaţa personală şi profesională a oricui. Dacă am evita să găsim scuze pentru eşecurile noastre şi nu ne-am mai pune în postura de victimă a destinului, dacă am fi mai responsabili pentru comportamentul nostru, dar şi pentru deciziile luate, dacă am fi mai consecvenţi poate am fi mai stăpâni pe propria viaţă.

Sună dificil, dar avem nevoie de sens şi de realizare pentru a trăi sentimentul de împlinire. Atitudinea şi gândurile nu se schimbă peste noapte…

Viaţa e foarte corectă, ne-a dat exact ce am cerut. Nimic mai mult, nimic mai puţin, e doar vina noastră dacă nu am ştiut să cerem.

Ar trebui să nu uităm că vine o vreme când „pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar, forţa şi determinarea noastră nu au vârstă. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăim trebuie să ne simţim vii.

Dacă ne e dor de ce făceam înainte, ar trebui să facem din nou. Nu e nevoie să ne pierdem printre fotografii îngălbenite de timp … e nevoie să mergem mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţăm.

Nu trebuie să lăsăm să se tocească tăria pe care o avem în noi.

E nevoie să facem astfel ca în loc de milă să impunem respect.

Când nu mai putem alerga, ar trebui s-o luăm la trap. Când nu mai putem nici asta, ar trebui s-o luăm la pas. Când nu mai putem să mergem, ar trebui să luăm bastonul. Însă nu trebuie să ne oprim niciodată… (parafrazare după Maica Teresa).

Epilog

Nici nu prea ştiu de ce am scris aceste rânduri. Poate că am simţit că am o mare nevoie de cineva căruia să-i încredinţez nimicurile care mi se întâmplă. Poate că mi-am scris chiar mie… (parafrazare după Micul Prinţ)

Mie, care am întârziat mereu: cu copilăria în adolescenţă, cu adolescenţa în tinereţe şi, acum, cu tinereţea în maturitate.

Mai departe nu îndrăznesc să mă gândesc…

… trăim într-o lume de gânduri…

Şi, poate …

… important este să nu trecem prea uşor cu vederea ce gândesc alţii…

 BIBLIOGRAFIE – Lucrări de autori:

Gilbert Daniel – În căutarea fericirii, Editura Curtea Veche, 2012.

Lyubomirsky SonjaCum să fii fericit,  Editura Amsta Publishing, 2010.

Roşoga Florin – 12 Lucruri pe care oamenii fericiţi le fac altfel. Dezvoltare personală şi profesională.

Swami Sivananda – Puterea Gândului, Editura Deceneu.