Arhive etichetă: Ioan Pumnea

Șezătoare la Veneția de Sus

Atunci când ceva – fie că este lucru manual, fie că este o activitate, un eveniment sau orice altceva – este făcut din pasiune, cu dragoste și respect pentru tot ceea ce înseamnă el, nu poate să aibă decât un rezultat foarte frumos și memorabil. Așa s-a întâmplat și cu șezătoare de astăzi, 11 februarie 2017, adică cea de-a patra şezătoare din cadrul proiectului itinerant „Şezători în Ţara Făgăraşului”, desfășurată la căminul cultural din satul Veneția de Sus, județul Brașov.

Numele satului Veneţia de Sus este legat de Râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineţii. Unii localnici sunt însă ferm convinşi că numele satului l-a dat împărăteasa Maria Tereza. Fiind zonă de graniţă, administraţia imperială a decis ca locul sa fie dens populat. Primii care s-au aşezat pe aceste domenii au fost două familii de ţărani iobagi din Luduş: Ovesea şi Pasere, iar mai apoi familiile Boboia şi Butum.

Una dintre cele mai frumoase poveşti din Veneţia de Sus este cea a unei comori turceşti îngropate în apropierea satului. Se povesteşte că în anul 1922, la un restaurant din Bucureşti, lucra ca picolo un tânăr din Veneţia, numit Anişor. El s-a împrietenit cu un bătrân turc, care i-a povestit că în timpul Primului Război Mondial a luptat în zona satului Veneţia. Turcul i-a mărturisit că în Vârful Gârbova, la locul numit Pietre, el împreună cu un camarad au îngropat tezaurul armatei turceşti. Bătrânul i-a dat chiar şi o jumătate de hartă a locului unde fusese îngropată comoara. Povestea spune că Anişor s-a întors în satul natal şi pe vârful muntelui şi-a construit un cuptor pentru piatra de calcar din care se face var. Tânărul săpa după comoară, iar din piatra pe care o scotea făcea var. Întreaga viaţă a petrecut-o astfel şi locul se numeşte şi acum „Comoara lui Anişor”. Nu a găsit comoara, dar a transmis harta fiilor săi. (sursa: http://www.infagaras.ro)

Gazda șezătorii, doamna Maria Boboia, care a fost și sufletul evenimentului – unul reușit pe deplin – ne-a prezentat și Muzeul Satului, un Muzeu al Tradiţiilor Populare, înființat chiar de ea, în memoria mamei sale, unde a strâns și expune lucruri şi obiecte tipice în partea locului, de la războiul de ţesut, la blidar, masă, ladă veche de zestre, pat amenajat cu cuverturi ţesute în război şi perini, precum şi foarte multe obiecte de uz casnic tradiţionale.

„Este o doriţă şi un vis împlinit; mă bucur enorm că am putut realiza acest muzeu al satului , reuşind în câţiva metri pătraţi să adun valori tradiţionale româneşti. Fiecare bucăţică de pânză are povestea ei, fiecare obiect are valoarea lui. Am reuşit ca prin fiecare obiect adunat să îi aduc prezenţi printre noi pe cei care nu mai sunt. Am pus în valoare o istorie şi un neam. Vă aştept cu mare drag la Veneţia de Sus, la Muzeul Satului!“, spunea Maria Boboia la inaugurarea muzeului, în luna noiembrie a anului trecut. (sursa: http://www.tvfagaras.ro)

Împreună cu alți locuitori din sat, doamna Maria a creat la Căminul Cultural o atmosferă foarte primitoare și caldă – la propriu dar mai ales la figurat –, care amintește de ospitalitatea proverbială a ardelenilor, cea de altădată dar iată că acum reînnoită.

Participantele la șezătoare – membre ale grupurilor Șezătoare la Brașov și Șezătoare în Țara Făgărașului dar și ale comunității locale au cusut la iile în lucru, au croșetat, au tricotat, au ascultat muzică românească interpretată live și au dansat, cu mare bucurie, cinstind portul popular și tricolorul românesc. De obicei, la șezători participă și domni, purtând straie populare, cea de astăzi nefiind o excepție.

Impresionant a fost cuvântul plin de sensibilitate al domnului Ioan Pumnea, cel de-al patrulea tezaur uman al Brașovului, care a subliniat importanța reînvierii șezătorilor și rolul lor din trecut, acela de adunare socială, de formator de oameni iubitori ai tradițiilor și obiceiurilor.

Gazdele, harnicele doamne din „satul cu comori”, au pregătit multe bucate – de la gogoși, la sarmale, țuică și prăjituri, care au fost completate de bunătăţile gătite în casă de participantele la şezătoare și astfel s-a încins o masă mare, completată de voia bună.

Iar punctul de atracție specială al acestei șezători l-au constituit copiii, mai micuți sau mai mari, îmbrăcați în costume specifice zonei și cu toată gingășia specifică vârstei.

Așadar, o dimineață de sâmbătă, petrecuta ca odinioară, unde fiecare a avut de văzut, ascultat și învățat!

Vă invit să vizitați pagina de facebook @lapasprinbrasov. Avem un album cu imagini aparte de la șezătoare. Vă așteptăm să reveniți pe pagina noastră pentru a vizualiza imagini și vești de la evenimente.

Credit foto: Dan STRĂUȚI