Arhive etichetă: mama

Reflecții de început, mijloc sau sfârșit de săptămână – 2

Scriam data trecută că m-am gândit să adun în două episoade ale articolului săptămânal „Clipa de emoție” câteva gânduri postate pe pagina personală în primele cinci luni ale acestui an, sub titulatura de Reflecții. Prima parte a fost publicată în 28 mai iar astăzi vă invit la cea de a doua.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Iubim oamenii pentru ceea ce fac și nu pentru ceea ce au spus sau nu la un moment dat.

Iubim oamenii pentru frumusețea unei dimineți de primăvară când ne-au fost alături.

Iubim oamenii pentru că ne arată calea corectă atunci când greșim.

Iubim oamenii pentru că… sunt în viața noastră, într-un colț de suflet.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Replică dintr-un film celebru, reluat pe un post TV: „În ciuda a ceea ce își fac, oamenii care se iubesc rămân împreună nu pentru că uită ci pentru că iartă.”

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Așa cum timpul se măsoară în ore și minute care pot să fie de viață trăită și în secunde care pot să fie de fericire, dorul se măsoară (și) în număr de împunsături cu acul pe pânză. Nu știu câte din doruri și-a alinat bunica când și-a cusut ia dar atunci când o îmbrac le simt pe cele pe care încă le poartă în ea, fără să știu, poate, dacă sunt ale mele sau ale bunicii.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Astăzi a fost Ziua Internațională a Limbii Materne dar nu apuc să termin de zis și vine răspunsul: „Bine, în fiecare zi e o Zi pentru ceva, mama!” Are dreptate căci deși nouă ni se pare că adolescenții sunt la vremea când numai ei au dreptate, în multe dintre cazuri chiar au! Și la fel de adevărat este că nu avem nevoie de câte o zi specială ca să vorbim sau să scriem corect sau pur și simplu să citim dar poate că este un îndemn în plus să facem aceste lucruri, noi și astfel și copiii, deci nu avem motiv să nu o acceptăm.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Unul din lucrurile pe care noi, oamenii îl avem de învățat de la flori este acela că atunci când ne plecăm, poate datorită unei furtuni, unei poveri sau greutăți pe care o avem de dus sau pentru că ne lipsește lumina, putem să ne păstrăm frumusețea – mă refer la cea interioară, desigur – și bunătatea căci viața are momente foarte bune sau bune dar și unele mai puțin bune care, împreună, ne construiesc, indiferent de vârsta la care am ajuns.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Când ai o idee, aşteaptă un timp să se aşeze căci sfatul unui vechi prieten spune că „Istoria nu se scrie la cald!” dar apoi foloseşte-o pentru că nu va trece mult timp, o va avea altcineva şi îţi va părea rău. Însă mi-am amintit o vorbă pe care o ştiu de la tata: „Capul nu îl avem doar ca să nu ne plouă în gât!”, aşadar… găseşte alta.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Eu cred că avem multe de învățat de la flori, începând cu gingășia și discreția lor, continuând cu zâmbetul lor continuu, dat de minunatele culori și până la răbdarea și puterea pe care o au, de a înfrunta soarele, ploaia sau frigul dar și la iubirea pe care ne-o transmit, atunci când le privim.

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Auzim uneori și susțin această idee: copiii fac ceea ce văd la părinții lor și nu ceea ce le spun aceștia. Iar astăzi este una din cele două zile numite ale iubirii, acceptată sau mai puțin, zi în care putem să oferim modele, așa cum de fapt putem să facem în fiecare zi!

Mi-am reamintit un lucru, anume că, în ciuda tuturor transformărilor, evoluției sau involuției societății, a comportamentului oamenilor, a ideii că stăm sau nu lângă o anumită persoană doar pentru că ne este comod sau pentru că primim ceva în schimb, există – din păcate din ce în ce mai puțini – și oameni care s-au iubit o viață, adică 40, 50, 60 de ani, descoperindu-se în tinerețe sau de ce nu, la vârsta deplinei maturități.

Cum mi-am amintit? Privindu-mi părinții: mai au puțin până la nunta de aur dar merg pe stradă ținându-se de mână, și-au pierdut zveltețea din tinerețe dar și-au păstrat frumusețea pe chip și în suflet și își continuă viața mereu împreună, fără regrete, certuri, cuvinte urâte. Fiecare are pasiunea lui și o respectă pe a celuilalt căci sentimentul de iubire înseamnă și încredere, apreciere, aripi, o construcție și de ce nu ar putea să fie și o moștenire?

⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘⌘

Fericirea este un termen complex, complicat şi mult definit, un clişeu cum ar spune unii, încât nu mai putem nici măcar să ne atingem de el.

Însă uneori e atât de simplu şi se poate rezuma la a spune mulţumesc, chiar dacă avem un anume trac legat de ceva din viaţa noastră, pentru că ceea ce durează se construieşte cu răbdare, pe care o dăm şi o primim, cu implicare şi cu a vedea ceea ce e dincolo de privire, în suflet.

Dar tot fericire se numeşte şi atunci când o prietenă dragă îţi povesteşte un vis de al ei şi faptul că atunci când se va împlini vei fi şi tu acolo, când tot ea ţi-a spus cu câteva zile în urmă un lucru foarte frumos, fără un motiv anume sau când o altă prietenă îţi scrie într-o seară să ai grijă (şi) de tine, cu o minunată expresie în continuare.

Aşadar fericirea sunt oamenii din jurul nostru şi preţuirea lor!

 

 

Credit foto: Antonela Cristina Lungu

De vorbă cu un înger

 

− Ridică-te copile! De ce stai acolo?

− Mama?!!

− Nu sunt eu mama ta.

− Atunci, cine ești?

− Îngerul tău.

− Dar îngerul meu nu este mama?

− Este îngerul de pe pământ.

− Tu nu ești de pe pământ? Există mai mulți îngeri?

− RIDICĂ-TE copile și-ți voi spune mai multe despre îngeri!

− Nu pot să mă ridic.

− De ce nu te poți ridica?

− Pentru că sub piatra aceasta locuiește mama iar dacă mă ridic o să-i fie frig.

− Dar afară e cald, nu o să-i fie frig!

− Eu știu ca îi este frig pentru că înainte să locuiască aici îmi spunea de multe ori că dacă nu-ți place să locuiești într-un loc, acolo va fi mereu rece iar ea nu a vrut să locuiască aici.

− Dar de unde știi că nu îi este frig dacă stai acolo?

− De la ea, mi-a spus că atunci când vom fi împreună, nu ne va fi frig niciodată, nici în cea mai geroasă iarnă.

− Pot să mă așez lângă tine?

− Da!

− Uite, dacă privești cerul, o poți vedea pe mama ta!

− Da, mi-a spus că mereu o voi putea vedea! Tu de unde știi? Ți-a spus și ție? Ai cunoscut-o?

− Da. Când te-a născut, mi te-a încredințat.

− De aceea ai venit acum? Pentru că îți aparțin?

− Am venit să te ajut să te ridici.

− Mă pot ridica, numai că nu vreau, ți-am spus de ce. Ai spus că îmi povestești despre îngeri!

− Da! Îngerii nu trăiesc doar în cer, ci și pe pământ.

− Deci mama este îngerul meu!

− Da, dar și eu sunt îngerul tău, si mai ai câțiva îngeri pe pământ.

− Și cum aflu cine sunt îngerii mei de pe pământ?

− Cine te iubește necondiționat, acela este îngerul tău!

− Dar îngerii din cer cum îi pot afla? Vor veni cum ai venit tu?

− Nu, pe ei îi vei simți. Eu am venit pentru că m-a trimis mama ta. Cand vei fi singură dar te vei simți ocrotită, atunci vei ști că cei care te ocrotesc, sunt ÎNGERII din cer.

− Dar tu vei rămâne cu mine, pe pământ?

− Da, voi rămâne cu tine!

− Atunci hai să privim împreună cerul. Nu îți este dor de cer?

− Îmi este dar mă voi întoarce când voi termina.

− Când? Ia-mă și pe mine cu tine!

− Nu acum copile! Te voi lua dar nu acum.

− Mai povestește-mi despre îngerii de pe pamant. Dacă ei mă vor iubi, îi voi iubi și eu, nu?

− Da, îi vei iubi mai mult decât pe tine!

− Așa te voi iubi și pe tine? Dar tu mă iubești?

− Te iubesc, copile drag! Hai, ridică-te!

− Mama?!!

− Da!

− Îmi este somn… Hai să dormim în cer!

− Nu acum, copile!

− Bine, atunci vom merge mâine!

− MÂINE…


Imagini: photobucket.com – Danetta62; wallcoo.net – Donald Zolan;

Scrisoare pentru mama

… la un moment dat am simțit că te-am pierdut…

… știam sigur că undeva exiști și m-am hotărât să te caut.

Te-am cautat la început în oameni, dar de cele mai multe ori aceștia m-au dezamăgit.

Atunci m-am hotărât să te caut în răsăritul soarelui, în adierea vântului care îmi usca lacrimile pe obraz, între stele, în lumina lunii…

…și te-am găsit…erai însă atât de departe…

Te-am căutat apoi în frumusețea florilor, în gingășia fluturilor…

…și te-am găsit…și pentru că te puteam atinge am prins curaj!

Timpul s-a scurs, eu am crescut și mi-am dat seama că am crescut sub ochii tai!

În fiecare zi te simțeam mai aproape și eram liniștită dar nu pe deplin fericită.

Știam că suferința din copilarie tu mi-ai alinat-o, în crizele din adolescență tu m-ai stăpânit, că la porțile tinereții tu m-ai sfătuit…

…și am continuat să te caut…dar de această dată știam unde te voi gasi…

…și te-am găsit!

Erai în sufletul meu, unde ai fost mereu.

Te-am găsit Iubită Mamă și acum știu că legătura dintre noi e dincolo de timp și distanțe, dincolo de ziduri și prăpastii… dincolo de tot și toate!

…te-am căutat și te-am găsit pentru totdeauna!

Mama si copilul de Nicolae Tonitza

Pardon mama – Emile Munier

Sarutul mamei – Ciolacu Marian

imagini preluate de pe art-zone.ro, interferente.ro si tablouri de vis.ro