Arhive etichetă: poet

Angela Nache Mamier, profesor de limbă română şi franceză, traducător, critic literar, poet și scriitor

Angela Nache Mamier este o poetă română contemporană, profesor de literatură, traducător, critic literar și scriitor născută pe 5 noiembrie 1949 la Braşov. Este domiciliată în Franţa locuiește și lucrează în Languedoc, în sudul Franței, în Frontignan.2

A absolvit Liceul nr. 4 din Braşov şi Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie (secţia română-franceză).1

Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec.3 A colaborat la numeroase publicații românești: Astra, Vatra, Luceafărul, România literară, Tribuna, Braşovul literar şi artistic, Litere, Zona literară, Citadela etc. și franceze: Salmigondis, Le Carnet de Lierles, Midi Libre, Journal d’Elbeuf, Paris-Normandie, Thau info, Gardiolarem.3

A lucrat ca profesor de limbă română şi franceză în colegii şi licee din România şi Franţa. Debutează în Revista Luceafărul, 25 iunie 1977, unde este descoperită şi publicată de poetul Geo Dumitrescu.5

Profesor de literatură, traducător, critic literar, poet și scriitor, a publicat, printre altele, în limba română „Miraculum” și „Femina” (ediția Dacia), iar în limba franceză „Dolor” și „Celebratio”.2  Cărțile sale au fost apreciate de criticii literari. Angela Nache Mamier  a trăit sub dictatura lui Ceaușescu și a fost unul dintre scriitorii opoziției față de acest regim care i-a persecutat pe cei care nu l-au lăudat.2

„Publicam poeme anti-regim de prin 1979 (cu mult înaintea Anei Blandiana)4 în „Vatra” ori în „Braşovul literar şi artistic”. Iată un exemplu: „Strada Cosmos” („Astra”, noiembrie, 1981), (Ed. Dacia, vol. Miraculum, 1982). „Toate drumurile sunt pe hartă-n echilibru convenţional/sâmbăta, duminica ori la salar/cartierul miroase a bere ori vodcă/în aromele florilor aspre/sădite de-un activ cetăţean voluntar pensionar,/ce contraste,/un adevăr relativ, dar trist ca acesta,/poate fi rama-n care/şi suflet, şi sânge pentru semeni tresar,/o femeie cu plase, cu umerii tari,/mărşăluind cu-atâta demnă răbdare/este nobil pretextul/unui posibil poem/viguros, energetic, chiar extraordinar,/doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe/de pe chipul de zahăr şi sare/ din zâmbetu-i rar”…”, a declarat Angela Nache Mamier într-un inteviu acordat publicației banatulazi.ro

În 1980 câştigă concursul de poezie ,,Miraculum”, (Dacia). În 1986 – pleacă în Franţa unde exersează ca profesor, autor de critică literară, poet în cenaclul ,,Humanisme et culture”; (după o lungă perioadă de tăcere din motive personale) revine în viaţa literară.5 În anul 2007 răspunde invitaţiei de a participa la Festivalul Internaţional de poezie – ,,Voix de la Méditerranée”, invitaţie care aduce după sine debutul literar în Franţa, cu volumul de versuri – ,,Dolor”, (bilingv) – éditions Clapas (lectori C.Liromon,J.Robin); în iunie 2008 cunoaşte lumina tiparului volumul de poezie ,,Celebratio” , apărut la Editions Kogaïon(ARP), iar în 2013 volumul bilingv ,,Memoriaé-éditions Clair de Plume 34”, France.5

A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme, 2000, în Antologia de poezie Hai Hui, 2012 ș.a..3

A publicat 8 volume de poezie:1

1) „Miraculum” editura Dacia 1982 – lector poetul Vasile Igna şi o prefaţă de criticul Mircea Iorgulescu7 (debut prin concurs la editura Dacia 1980)

2) „Femina” Dacia 1985

3) „Dolor” éditions Clapas (France) (bilingv), 2007 – lectori (scriitorii): Cristophe Liromon et Jacqueline Robin

4) „Celebratio” – Ma Roumanie mystérieuse, éditions Kogaion (în franceză), 2008, cu o posfaţă de Nicole Pottier

5) „Memoria” – 2013 Editions Clair de plume 34 (France)

6) Exilium (e-book 2012, Thau Info -Sčte- http://www.thau-info.fr/index.php/culture/poesie/1359-exilium-d-angela-nache-mamier (2013)

7) scara B. apart.3 – 2014 Editura Vinea (lansare Salon du livre Paris, 2014 )

8) madame bovary votre fidèle et savante lectrice, Editura Vinea (lansare la Salon du livre, Paris, 2014 )

Este prezentă în mai multe antologii de poezie și contribuie activ la mai multe reviste literare și de poezie, românești și franceze.2

Este prezentă în 6 antologii (poezie şi eseuri):1

1) Antologia „Braşovul în o sută de poeme”, îngrijită de Nicolae Stoie – 2007

2) Antologia: Scriitori români din anii `80 – 11, coordonator Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela `45

3) Antologia ASLRQ / QUEBEC, 2009

4) Antologia de poezie a revistei „Singur”, 2010, coordonator: Ştefan Doru Dăncuş

5) Antologie de poezie „Hai hui”, 2012, Editura „Grinta /Singur”

6) Antologia”Semnul ca nu cunoaştem eclipsa, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978

Activitate literară în cenaclurile literare: Cenaclul Junimea (ca studentă); Cenaclul de Luni (ca studentă); Cenaclul 19 la Braşov (un timp responsabilă – concomitent cu poeţii: Adrian Munteanu, Alexandru Muşină, prozatorul Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia etc. adică „tinerii” Caius Dobrescu, Simona Popescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea… ); Astra (un timp secretară de cenaclu),1  Humanisme et Culture – Frontignan Franţa si creatoare a cenaclului „Musc’art” în 2012 la Frontignan.2

Publicaţii de poezie în reviste literare române şi franceze : Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu a debutat-o (la 25 juin 1977), România literară, Vatra, Astra, Tribuna, Braşovul literar şi artistic , Luceafărul românesc on line, Monitorul cultural on line, L’Eloge du Danube on line (directeur Artur Sivestri), Salmigondis (France)2007- invitée au Festival Internaţional de Poésie de Lodève, Rencontres du Sud(Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan,Pézénas), Gardiolarem, Midi Libre.2

Publicaţii de poezie, eseuri în reviste literare române(1978-1987) şi franceze (1987-în curs)6:

Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu m-a debutat cu poemul Pământul Viu şi altele în continuare… ) România literară, Vatra (redacţia Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, Cornel Moraru etc… ) Astra, (redacţia: Nicolae Stoie, A.I.Brumaru, Ion Itu, Daniel Dragan, etc… ) Tribuna, (Victor Felea etc… ) Braşovul literar şi artistic, (director Daniel Dragan,) începând cu 2008 Luceafărul de ziua online, publicaţiile online ARP din 2008 Monitorul cultural online, L`Eloge du Danube* online (directeur Artur Silvestri), Revista nouă Nr. 11 Salmigondis (France), Autre Sud (France), Midi Libre (France)6

Muncitorul (bilingue) – Angela Nache Mamier

Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Femeia îi toarnă ciorba caldă
(ultima promoţie casnică),
Ascultă vorbele-i aspre printre sorbituri,
Rămâne mereu interzisă de importanţa
Acestui templu-al mecanicii…
Ia să-i pun şi-un ardei iute, e nervos
…că mucosul cutare s-a ajuns
Nu mai ia tinerelul de pe jos nicio şaibă …,
Mai adaug-o lingură,două de licoare caldă
Poate-i trece năduful,
Nişte ţânci – ingineraşii, ca nişte ciuperci
După ploaie – îi pun nişte întrebări
De te umflă râsul, dar fiindcă-l caută,
Le răspunde părinteşte, ca un apostol sfânt
Al motoarelor.
Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Bea nişte vin, o poşircă, altă voce, alte gânduri,
Repară clanţa stricată,
Bâjbâie-n ziarul local, adoarme pe loc,
Somn mereu greu,
Acoperit pe faţă de cifre, noi legi,
Anunţuri familiale
Şi banalii ochelari
Peste ridurile frunţii…

L’Ouvrier – Angela Nache Mamier

Cet homme grisonné s’est échiné à travailler
Sa femme lui sert la soupe chaude
La dernière race des femmes au foyer
Écoute ses paroles sévères pendant qu’il
Suppait sa soupe
Elle reste toujours interdite
Par l’importance de ce temple
De la mécanique
Il faut que j’ajoute un petit piment …il est énérvé
Car des petits chefs ont pris la grosse tête
Et ne ramassent plus à terre un boulon tombé
Elle ajoute encore une-deux cuillers de bouchon chaud
Peut-être que ça va le soulager
Des petits merdeux , « d’ ingénieurs » qui poussent comme des champignons après la pluie
Lui posent des questions stupides
Qui le font pouffer de rire mais à force de le chercher
Il leur répond comme un père
Un saint Apôtre de tous ces moteurs
Cet homme grisonnant s’est échiné à travailler
Il b oit un peu de vin ,de la piquette,change de ton et de pensées
Répare la loquet défaillante
Survole le canard local ,s’endort d’un seul coup
D’un sommeil toujours lourd
sur le visage couvert
Par des chiffres, des nouvelles lois ,engagements, des petites annonces
Et ses pauvres lunettes
Sur de rides de son front

Strada Cosmos

toate drumurile sunt pe hartă-n
echilibru convenţional
sâmbăta ,duminica ori la salar
cartierul miroase a bere ori vodcă
în aromele florilor aspre
sădite de-un activ cetăţean voluntar
pensionar
ce contraste
un adevăr relativ,dar trist ca acesta
poate fi rama-n care
şi suflet şi sânge pentru semeni tresar
o femeie cu plase,cu umerii tari
mărşăluind cu atâta demnă răbdare
este nobil pretextul
unui posibil poem
viguros,energetic,chiar extraordinar
doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe
de pe chipul de zahăr şi sare
din zâmbetu-i rar…

Cât încă

cât lunec pe partea arsă a palmelor
cât apa oglinzii m-ascultă
tânără femeia din unde
mângâie o pasăre flamingo şi cântă:
«nimeni nu afle ce e-n inima mea
cine ca mine astfel şi-a vrut-o»
port încet sacoşa cu pâine rotundă
limbile ceasului meu – o lingură mare
şi mică-n
tăcerea şi frica sublime
urzind suspinele-n faţa de masă neutră
ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă
trec rufe şi vase, şi gânduri de aur
rotindu-le într-o singură lacrimă lungă
cu stânga ţin umerii păsării-n sus
dreapta apropie-ncet de ureche
farfuria adâncă…

Documentare

pe teren realitatea sta cam aşa
când ploua când era soare când staţiona
pe tarabe diverse legume adverse
un ţăran beat însă comerciant
nu mai realiza operaţia cu care dai clientelei
ardei graşi pe trei sortimente
îi răstoarnă marfa în faţă grăbit
şi-i smulge anevoie bancnota din degete,
o bătrână pur si simplu fura
de colo o roşie de colo un măr
de colo ce-o fi
am văzut cum ţăranul o măsura pe sub gene
şi habar n-avea ce să-i facă
era om cu frica lui Dumnezeu
doar se crucea şi se minuna
să nu rămânem în afara sentimentelor
egoismul este la ordinea zilei
gânduri
degete de salariaţi
îşi apropie halbe sălcii, se pune ţara la cale
după arsurile chipului EI muncesc
sunt neraşi, până seara au privirile tulburi
nimeresc anevoie şoseaua ce-i duce spre casă
unde femeia lor grasă aşteaptă banii de coşniţă
socotind în grămezi separate întreţinerea, lumina,
televiziunea, pâinea

cea de toate zilele
nu-l mai trezeşte ca-n alte dăţi
îl descalţă
îşi spune doar pentru sine abia ne-ajunge …

La pas prin Brașov mulțumește doamnei Angela Nache Mamier pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material și acceptul de a publica o parte din creațiile literare.

VIA:

1- Asociatia Scriitorilor de Limba Romana din Quebec

2 – thau-infos.fr

3 – usrbrasov.ro

4 – banatulazi.ro

5 – vocativ-plus.com

6 – poezie.ro

7 – scriitoriromanicontemporani.wordpress.com

Brașoveni celebri – Ştefan Octavian Iosif (1875 – 1913)

Ştefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Braşov – d. 22 iunie 1913, Bucureşti), poet şi traducător român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români.6

Ştefan Octavian Iosif a fost poet şi traducător, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. A studiat la Braşov, Sibiu şi Paris.11

Tatăl este Ștefan Iosif, profesor de elina și germană, directorul gimnaziului român din Șchei – Brasov1. Licențiat in filologie la Leipzig, intre 1878 si 1889, a fost si director al liceului unde preda. Mama, Paraschiva, născută Mihalteanu, fiica de preot, era nepoata lui G. Munteanu, profesor si literat, primul traducător în românește al Suferințelor tânărului Werther. 3

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Ştefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. 4

Continuă să publice poezii, traduceri din poeţi germani şi teatru. Împreună cu prietenul său, tânărul scriitor Dimitrie Anghel, publică sub pseudonimul A. Mirea lucrări originale şi traduceri din franceză.1 În memoria sa, o stradă din centrul Braşovului îi poartă numele dar și Școala Generală Nr. 11, din oraș.5 Un bust care-l reprezintă pe poet este amplasat în Parcul Central al oraşului8 iar o placă memorială cu efigia poetului aminteşte de casa în care a locuit, pe Strada Prundului.1 Pe strada Prundului la nr. 4 găsim o placă comemorativă pe care stă scris: “Aici s-a născut şi a copilărit poetul Şt.O. Iosif 1875 – 1913, cântăreţ al frumuseţilor patriei şi al vieţii poporului” (vezi fotografia). Casa a fost cumpărată de Andrei Şaguna ca locuinţă pentru directorul şcolii.9

A făcut parte din grupul de scriitori ai publcației Viaţa românească, revistă literară şi ştiinţifică românească, de orientare democratică, apărută din martie 1906.2

Din mai 1905 până în octombrie 1906 alături de Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu, l-a secundat pe animatorul publicației Sămănătorul, istoricul Nicolae Iorga. Sămănătorul (cunoscută şi ca Semănătorul) a fost o revistă literară săptămânală, apărută la București. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele – Semănătorismul (promovarea valorilor naţionale tradiţionale şi folclorice, necesitatea culturalizării ţărănimii, etc.).2

Șt. O. Iosif rămâne poetul cel mai caracteristic al Sămănătorului. În grupul de sonete intitulat Către tinerii poeți, reluate și în paginile revistei budapestane Luceafărul, prezenta, alături de Coșbuc și Vlahuță, un adevărat program (înfățișat cu câteva luni mai înainte în Curierul literar, revistă care-și trimitea colaboratorii la Semănătorul) îndemnând la inspirație din trecut, la ridicarea „flamurei străbune”, din tradițiile populare și din viața satului, el însuși declarându-se un „glas” al mulțimii rurale pierdute în noaptea uitării și suferinței:6

„Eu nu-s decît un glas din satul

Pierdut în noapte…Numai o ființă

Din miile ce-așteaptă-n suferință…”

Alături de cei mai iluștri transilvăneni, Andrei Mureșanu, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Ilarie chendi, Octavian Goga, Ştefan Octavian Iosif a publicat în Telegraful Român (înființată în 1853 la Sibiu, sub îndrumarea mitropolitului Andrei Șaguna), cea mai longevivă publicaţie din România.2

A debutat, sprijinit de C.D. Fortunescu, în mai 1892, cu poezia Izvorul, în „Revista şcoalei” de la Craiova şi, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul şi alte poezii de AI. Petofi (1896).12

În anul 1898, poetul participa la înființarea revistei „Floare-albastră”. Iar în anul 1900, aflat la Paris, St. O. Iosif întreține relații strânse cu românii aflați acolo. Scrie mult, expediind operele sale revistelor din țară „Convorbiri literare”, „Pagini literare”, „Curierul literar”. Face cunoștință cu Dimitrie Anghel, citește cronicile vechi și folclor romanesc; se consacră în întregime scrisului, poezii originale și traduceri din Heine. 1908, răscoalelor țărănești este consacrat poemul 1907, scris de Iosif în tandem cu D. Anghel.3

Poezia Cântec Sfânt de Ștefan Octavian Iosif, interpretată deosebit de maestrul Tudor Gheorghe

A ocupat și câteva funcții administrative, între care aceea de custode la muzeul Teodor Aman și la Bibloteca centrală universitară. Iubirea pentru poeta Natalia Negru, urmată de căsătorie, i-a fost fatală. Sedusă de prietenul D. Anghel, femeia l-a părăsit, contribuind astfel la agravarea bolii de care suferea și la sfârșitul prematur. 6

Ordinea apariției volumelor de versuri ale lui Iosif: Versuri (1897), Patriarhale (1901), Poezii (1902), A fost odată… (basm versificat – 1903), Din zile mari (poem istoric comandat cu ocazia serbării a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare – 1905), Credințe (1905), Cântece (1912) etc.7

Din dragoste pentru străbunii lui, bunicul Stan, protopop, şi unchiul său preotul Ion, participanţi la Revoluţia din 1848, a scris poemul istoric “Zorile” (dramă istorică în două acte şi în versuri) publicat în 1907, iar bunicii lui i-a dedicat poezia “Bunica”, publicată în “Convorbiri literare” în 1900, precum şi “Fusul”. 9

Bunica

Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus,
Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
În portu-i de la tara…

Cata la noi asa de blând,
Senina si tacuta;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viata ei trecuta.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte…10

Lui Șt. O. Iosif i se datorește acea strigare națională de vitejie: 1

La arme

Veniţi, viteji apărători ai ţării!
Veniţi, căci sfânta zi a răsărit:
E ziua mare a reînălţării
Drapelului de gloanţe zdrenţuit!
Veniţi din toate unghiurile zării,
Să cucerim ce-avem de cucerit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Ce credeţi voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din miazănoapte, răsărit şi-apus!
Adună-ţi, rege, oştile şi du-le
La biruinţă-aşa cum le-ai mai dus!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume
În cartea gloriosului trecut:
Şi mulţi duşmani ar vrea să ne sugrume,
Dar până când mai stau Carpaţii scut
Acel ce ne va şterge de pe lume
Să ştie toţi că încă nu-i născut!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Să ştie toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Şi-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!10

A colaborat şi la „Viaţa”, „Viaţa românească”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” etc.12

În anul 1912, scriitorul publica articolul Cum scrie Caragiale și pregătește pentru tipar volumul Cântece. Deși bolnav, traduce Wilhelm Tell de Schiller, Visul unei nopți de vară, Romeo și Julietta de Shakespeare, Faust de Goethe. La moartea lui, I. L. Caragiale publica articolul O amintire.3

VIA:

1- G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Minerva, bucurești, 1982

2 – enciclopediaromaniei.ro

3 – tititudorancea.ro

4 – wikipedia.org

5 – scoala11brasov.ro

6 – Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, Ed. Minerva, București, 1972

7 – Șt. O. Iosif, Opere alese, ed. îngrijită, studiu introductiv Ion Roman, E.P.I., 1962

8 – brasovturism.ro

9 – intrechietri.freewb.ro/

10 – poetii-nostri.ro/

11 – brasovcity.ro

12 – scrieliber.ro

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Video: YouTube

Brașoveni celebri – Elena Densuşianu–Puşcariu (1875–1966)

Elena Densuşianu–Puşcariu (1875–1966) – prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România, prima femeie profesor de clinică de oftalmologie din lume.

Elena Densuşianu-Puşcariu, este una dintre marile personalitati ale medicinei româneşti. Prof. dr. Elena Densusianu-Puscariu a fost prima femeie profesor universitar al unei facultăţi de medicină din România, prima femeie profesor de clinică oftalmologică din lume, ce a abordat oftalmologia atât din perspectivă ştiinţifică şi practică, cât şi din perspectivă socială.1

Născută la 3 martie 1875 la Făgăraş, în familia lui Aron Densuşianu, filolog, profesor la Universitatea din Iaşi, soră a lui Ovid Densuşianu, poet, critic şi istoric literar, obţine diploma de Doctor în medicină şi chirurgie a Facultăţii de Medicină din Iaşi, în anul 1899. 1 Nu este singura din familie care s-a putut lăuda cu o cariera remarcabilă, astfel, tatăl său este Aron Densușianu, un important filolog și profesor la Facultatea de Medicină din Iași, mama sa este scriitoarea Elena Circa, iar fratele sau, Ovid Densușianu, a fost un poet, critic literar și istoric.3

S-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași, susținând teza de doctorat, în 1899, devenind astfel prima femeie doctor în medicină din România.2

A publicat peste 100 de lucrări de specialitate ca unic autor sau în colaborare cu personalităţi din lumea medicinii, cum ar fi Victor Babeș, Gheorghe Marinescu sau G. Socor, în ţară sau în străinătate. În 1913 îi apare la Bucureşti broşura Instrucţiuni populare pentru prevenirea orbirei, distribuită în şcolile, gările şi primăriile din toată ţara4,8. Cele două cursuri apărute în 1927 cuprind expuneri clinico-experimentale, terapeutice, date despre istoria medicinii, hărţi, fotografii şi desene color realizate de ea pe baza cazurilor din clinică4. În lucrările publicate descrie pe larg trei noi metode în chirurgia oftalmologică, abordează problema traumatismelor oculare datorate războiului şi prezintă numeroase procedee de chirurgie plastică. În 1925 propune un tratament al cataractei la diabetici, iar în 1931 publică rezultatele a 68 intervenţii cu „metoda Stănculeanu” bazată pe extragerea intracapsulară a cristalinului.4, 8

După o perioadă de specializare în anatomo-patologie la Paris 5 se întoarce în țară și ocupă funcțiile de preparator la Laboratorul de Anatomie Patologică al Facultății de Medicină din București, medic secundar al Eforiei, medic secundar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași, docent in oftalmologie al Facultăților de Medicină din Iași și București, șef de clinică la „Clinica Oftalmologică” și, din 1920, șef al Clinicii de Oftalmologie din Iași și profesor la Facultatea de Medicină. 6, 7

Membră a Societăţii de Oftalmologie din Anglia, a Societăţii de Oftalmologie din Franţa şi a Societăţii de Oftalmologie din Italia. În paralel cu preocupările medicale, Elena Densuşianu-Puşcariu a fost şi scriitoare, artist plastic şi traducătoare. Şi-a continuat activitatea clinică şi literară şi după pensionare, publicând în diverse reviste de specialitate din ţară şi străinătate. 4,8

În anul 1909 ea a publicat “O crimă socială sau Urmările lipsei unei legi pentru căutarea paternității”, și a tradus basme în anul 1914, respectiv “Basme din Transilvania”, de Friedrich Müller3, Bucureşti, Minerva Institutul de Arte Grafice şi Editură, 1914) – fapt nemenţionat până acum, istoric al ştiinţei (publicând sau susţinând conferinţe precum aceea din 1937, Pensée et philophie scientifique), artist plasticpictor (v. Teohari Antonescu, Jurnal 1893-1908, Ed. Limes 2005) şi un foarte talentat desenator. , Bucureşti, Minerva Institutul de Arte Grafice şi Editură, 1914) – fapt nemenţionat până acum1, istoric al ştiinţei (publicând sau susţinând conferinţe precum aceea din 1937, Pensée et philophie scientifique), artist plasticpictor (v. Teohari Antonescu, Jurnal 1893-1908, Ed. Limes 2005) şi un foarte talentat desenator.1 Elena Puşcariu a moştenit geniul familiei de cărturari a Densuşienilor. A fost căsătorită cu Emil Puşcariu, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi, creator al Institutului antirabic dinIaşi, politician, artist plastic.1 După moartea soţului său, a donat cărţile acestuia Bibliotecii Laboratorului de Histologie de la Facultatea de Medicină din Iaşi. Elena Puşcariu a moştenit geniul familiei de cărturari a Densuşienilor1

În anul 1966, în vârstă de 91 de ani, ea se stinge din viață, sfârșindu-se viața uneia dintre cele mai strălucite femei din țară, care a învins orice prejudecată și a fost unul dintre cei mai buni oftalmologi pe care i-a cunoscut România.3

VIA:

  1. – rumaniamilitary.ro
  2. – Agerpres
  3. – bodygeek.ro
  4. – enciclopediaromaniei.ro
  5. – Richard Constantinescu, „Priviri anatomopatologice”, Viața Medicală, nr. 2 (11478), 2012
  6. – wikipedia.org
  7. – romaniaculturala.ro
  8. – George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

Imagine: ceascadecultura.ro