Arhive etichetă: profesor

Seară de muzică franceză la Filarmonica Braşov

Vineri, 30 Martie ora 19.00, la Sala Patria, melomanii brașoveni se vor putea bucura de manifestarea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Brașov sub conducerea dirijorală a maestrului LEONARD DUMITRIU, într-un Concert Simfonic cu tematica “Seară de muzică franceză”.  Aflat în ipostază solistică, pianistul francez, BERTRAND GIRAUD, va aduce încântarea unei seri de muzică franceză prin interpretarea pianistică plină de sensibilitate și autenticitate.

În program vor fi interpretate următoarele lucrări: Ch. Gounod – “Mica simfonie” pentru suflatori, M. Ravel – Concert pentru pian și orchestră în Sol major și C. Saint – Saens – Simfonia în La major.

Biletele sunt puse în vânzare la casieria de la Sala Patria situată pe B-dul 15 Noiembrie, nr. 50 A.

Deasemenea, începând din luna aprilie Filarmonica Brașov va schimba ziua de concert. Astfel, Orchestra Simfonică va susține concertele în ziua de JOI a fiecărei săptămâni.

Maestrul Leonard Dumitriu, compozitor, dirijor, profesor

Muzician pasionat de vocalitate, maestrul Dumitriu este ataşat operei, domeniu în care activează ca dirijor de aproape 30 de ani, în egală măsură liedului, gen căruia i-a dedicat cicluri pentru toate vocile, şi corului, formaţie vocală pentru care a scris pagini inspirate.  În domeniul liric s-a manifestat şi în calitate de creator, patru din cele cinci opere pe texte de I.L. Caragiale cunoscând un frumos succes de public şi fiind apreciate de critica de specialitate. Genul cameral, simfonic şi concertant se numără de asemeni printre preocupările compozitorului.

După o carieră de peste 25 de ani la Opera Naţională Română din Iaşi, dirijorul Leonard Dumitriu este astăzi o prezenţă activă pe scenele de concert din România, aflându-se în mod curent la pupitrul Filarmonicilor din Bacău, Craiova, Oradea, Braşov, Sibiu, Timişoara, Ploieşti, Botoşani, Râmnicu Vâlcea.

Rafinat şi exigent, profesorul universitar Leonard Dumitriu este cunoscut studenţilor de la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, pentru orele sale de Armonie, Contrapunct, Aranjamente corale şi Orchestraţie.

Pianistul Bertrand Giraud

Născut în 1971, Bertrand Giraud și-a obținut diploma de pian și diploma de muzică de cameră în 1995 cu „Mention Très Bien” la Conservatorul din Geneva din clasa Dominique MERLET. A obținut, de asemenea, o diplomă de acompaniament vocal de la Conservatorul din Paris. Începând cu anul 1995, principalii săi profesori au fost maestrul Bruno CANINO, Colette ZERAH și Aquiles DELLE VIGNE, toate acestea fiind importante în evoluția sa artistică. Sub supravegherea lor, domnul Giraud a studiat muzica de cameră, acompaniamentul, compoziția, analiza muzicală și improvizația.

Laureat al multor concursuri naționale și internaționale: Concours FLAME, Concours Chopin du Texas în S.U.A. (2 ° prix en 1996 și 1997) și Concours Miloz MAGIN în Italie, cariera lui  Bertrand GIRAUD s-a realizat sub semnul diversității. Solistul confirmă o trecere în revistă a colaborării cu numeroase orchestre (Filarmonica din Lodz, Lublin Phiharmonique, Karlovy Vary, Filarmonica Cehă de Nord, Orchestra Simfonică din Sodre, Orchestră provincială de Rosario …) cât șI colaborări cu autori soliști: MM. Canino, Pasquier, Demarquette, Flammer, Fromanger, Pierlot, Amoyal.

Bertrand GIRAUD este recunoscut ca unul dintre marii producători muzicali din Europa, SUA, Canada,  dar este cunoscut și în  China, Corea, Japonia, Singapour, Taiwan si Thaïlanda. Cu dublă recunoaștere a  Conservatorului Național Superior din Paris și Geneva, Bertrand GIRAUD este unul dintre artiștii consacrațI ai Franței. ȘI-a completat cursurile, urrmând masterclasuri cu A. Schiff, C. Hellfer, S. Perticaroli, V. Repin, R. Goode, P. Serkin.

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin Brasov

Conferință: „Știri de la sfârșitul veacului XXI”

Asociația Proiect Transilvania promovează, în cadrul Agendei culturale, în fiecare lună, la Palatul Brukenthal din Avrig, evenimente prin care se adresează publicului dornic de informare, dar și comunicare ,,live”, într-un areal de basm.

Programul ,, Săptămâna altfel!” a deschis o largă colaborare cu școlile din județul Sibiu și din țară, asociația fiind un partener constant în programele cultural – educative adresate elevilor, cadrelor didactice, părinților, bunicilor și tuturor celor care doresc să petreacă o zi de poveste la Palatul Brukenthal din Avrig.

În data de 10 noiembrie a.c. , școala se ,,mută” pentru o zi la reședința de vară Brukenthal, unde day pass-ul va include plimbări prin grădina palatului, intrare la muzeul medieval, povești cu cavalerul Hartmann, masă caldă (3 feluri, o gratuitate la grup de 10 plătitori) și evenimentul zilei, participare la conferința distinsului invitat, domnul profesor Alexandru Mironov, care va conferenția pe tema ȘTIRI DE LA SFÂRȘITUL VEACULUI XXI.

Publicul larg, va avea posibilitatea, în cadrul celor două sesiuni organizate între orele 10:30-11:30 și 14:30-15:30, să se documenteze în direct despre eclipsa totală de soare din data de 21 august a.c., văzută de renumitul profesor, jurnalist și scriitor cu ocazia expediției din America. Fiecare sesiune va fi însoțită de imagini, dialog cu publicul și o ședință foto cu renumitul profesor.


Imagine remisa La pas prin Brasov

Brașoveni celebri – Sextil Puşcariu (1877 – 1948)

Sextil Puşcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran, județul Brașov) a fost lingvist, filolog, profesor, rector, membru al Academiei Române.1

Fiul lui Iosif Pușcariu, avocat, și al Eufrosinei (n. Ciurcu). Veche familie de intelectuali militanți pentru drepturile românilor ardeleni. Tatăl a editat revista umoristică Cocoșul roșu (1874-1878) si a lăsat pagini memorialistice legate de Brașov (1909).7 Sextil Pușcariu a scris versuri și schițe, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai literaturii noastre, a scris cronici muzicale și teatrale.

Domeniile în care si-a desfășurat activitatea sunt foarte numeroase, dintre care amintim: problemele mari ale românității și ale continuității limbii noastre în Dacia; cunoașterea aspectelor cu caracter practic (ortografie, dicționar, sistemul fonetic și fonologic al limbii noastre); probleme legate de lexicografie; metode noi de studiere a vocabularului etc.3

A iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române (Dicţionarul tezaur al Academiei) şi Atlasul lingvistic român.4 Pentru această lucrare cel care semnează a studiat în nouă sute de zile trei sute de comune, scriind la faţa locului aproape 700.000 de răspunsuri, iar tânărul şi distinsul slavist Emil Petrovici a lucrat vreo şapte sute de zile în alte optzeci de comune din întreaga ţară, scriind aproape 400.000 de răspun­suri.9 Cele câteva hărţi publicate în prospectul acestei lucrări arată, între altele, stăruinţa neamului nostru în nordul Dunării şi drep­turile noastre asupra acestui pământ care ne-a fost leagăn şi ne va fi şi mormânt.9

A fondat la Cluj 1 şi a condus revista Dacoromania, (Buletinul Muzeului Limbii Române), care se va impune la nivel nu numai naţional, în care va publica 19 studii, 59 de recenzii, 7 note, 15 articole mărunte şi 15 necrologuri.4

A întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj, primul institut românesc de lingvistică. Primul rector român al Universităţii din Cluj.3

Studii gimnaziale şi liceale la Braşov, la actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”, studii superioare la Leipzig (1895-1899), Paris (1899-1901), Viena (1902-1904). Doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena.2

Din 1906, profesor titular de limba și literatura română la Universitatea din Cernăuți. La izbucnirea războiului, mobilizat pe frontul italian (1914-1918), începe, în perioadele de răgaz, să redacteze prima parte a „memoriilor”(copilăria și adolescența). 4

Îşi adună foiletoanele critice în 1909, sub titlul Cinci ani de mişcare literară (1902-1906). Au urmat Istoria literaturii române6. Epoca veche (1920), Literatura română (1925), Pe marginea cărţilor (1926 şi 1938). Deşi receptiv în tinereţe la fenomenul modern european (îndeosebi la teatrul naturalist şi simbolist, la dramaturgia lui Franz Wedekind şi a lui August Strindberg), Puşcariu este în esenţă un critic tradiţionalist. A nutrit o mare admiraţie faţă de Nicolae Iorga, fiind influenţat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul an de apariţie al revistei, popularizează operele scriitorilor din Regat. 5

Admiră poezia populară, în care crede că predomină lirismul, îl preocupă specificul naţional al literaturii române (Ce e românesc în literatura română?, 1929), influenţa romantismului european şi a literaturii germane (Deutsche Kultur auf das rumanische Volk, 1933).5 Lucrarea sa Zur Rekonstruktion des Urrumänischen (Halle, 1910) reprezintă prima încercare de reconstituire a formelor limbii române anterioare diversificării ei dialectale (străromâna sau româna comună), în discursul de recepţie la Academie (1920), Locul limbii române între limbile romanice, relevând latinitatea limbii române, similitudinile ei structurale, dar şi deosebirile faţă de celelalte limbi romanice, ca rezultat al împrejurărilor diferite de dezvoltare, el evidenţiază pentru prima oară situaţia specifică a românei, valoarea ei de cel mai vechi şi sigur document pentru reconstituirea formelor de latină populară.8

Scrie, cu sensibilitate şi înţelegere, dar fără a se remarca prin idei originale, despre mai toţi marii autori de literatură, de la I. Heliade-Rădulescu la Mihai Eminescu, de la C. Negruzzi şi V. Alecsandri la G. Coşbuc, Ioan Slavici şi Liviu Rebreanu. Din literatura contemporană îi reţin atenţia duioşia şi sinceritatea lui St. O. Iosif, versurile din primul volum al lui O. Goga, filonul vigurosului talent epic al lui Mihail Sadoveanu. Surprinzător pentru un critic care nu gusta poezia lui Al. Macedonski şi nici curentele de avangardă, în timp ce se entuziasma citind versurile Mariei Cunţan, este modul în care analizează poezia lui D. Anghel, elogiind-o chiar pentru elementele ei simboliste.5

Titularul catedrei de limbă şi literatură română şi decanul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea din Cernăuţi în 1918. Comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.2

Inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei” apărut la 22.10.1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina, unde salută apariția în poezie a lui Lucian Blaga. 3 Marele merit al lui Puşcariu rămâne acela de a-l fi descoperit pe Lucian Blaga şi de a-i fi patronat debutul în „Glasul Bucovinei”, unde apar Gorunul, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi alte poezii care vor intra în volumul Poemele luminii, premiat de Academia Română, împreună cu Pietre pentru templul meu, la propunerea lui Puşcariu. 5

Participă activ la unirea Bucovinei cu Vechiul Regat. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, Sextil Pușcariu rămâne omul de știință integru.3 Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universităţii Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România.

Este membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925).1 Din 1926, profesor de filologie română la Universitatea din Cluj. A condus revistele Glasul Bucovinei din Cernăuţi (1918) şi Cultura din Cluj (1924).2

„Drumul Nou“ este cea de-a patra publicaţie apărută sub egida profesorului, între mai şi decembrie 1931, cu 37 de articole semnate sub nume propriu şi alte 95 cu pseudonimele Corvin, M. Corvin, M.C. şi Mateiu Genune. Ce a însemnat acest ziar în viaţa lui Sextil Puşcariu ne-o spune el însuşi, într-o scrisoare adresată lui Ion Bianu: „A fost o încercare de a pune umărul la o operă care mi se părea salvatoare pentru ţara noastră. D-ta, care toată viaţa ai fost neliniştit de dorul de a da tot ce era mai bun în sufletul d-tale pentru ca neamul acesta exploatat de atîţia oameni uşurei şi chiar netrebnici să poată ajunge zile mai bune, vei înţelege dorul irezistibil care îl face cîteodată chiar pe cel mai cumpănit om să intre în vîrtejul luptelor politice. Dar învăţătura ce am tras-o a fost, cred, definitivă…“. 4

A făcut parte din delegaţia României la Liga Naţiunilor de la Geneva, a fost reprezentantul României la Institutul Internaţional de Cooperaţie Intelectual de pe lângă Societatea Naţiunilor, membru în Comitetul Internaţional de Lingvistică, a condus Revista „Cultura” din Cluj, a fost director al Institutului român din Berlin, rector al Universităţii Transilvane din Sibiu. Sextil Puşcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare ştiinţifică, a iniţiat şi a coordonat Dicţionarul limbii române şi Atlasul lingvistic român. Printre lucrările sale se află şi „Braşovul de altădată”, o descriere extrem de documentată şi interesantă a oraşului.

În memoria sa, câteva instituţii de învăţământ din ţară îi poartă numele. La Bran i-a fost dedicat un bust din bronz, iar strada unde se află locuința de domiciliu îi poartă numele, iar liceul din localitate îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Sextil Pușcariu”.

Sextil Pușcariu aparţine acelei categorii de oameni de ştiinţă ale căror opere, răspunzând celor mai înalte exigenţe ale specialiştilor, constituie, în acelaşi timp, lucrări de popularizare a disciplinei lingvistice, de transformare a ei într-un instrument general de cultură. În lingvistica românească, Sextil Pușcariu rămâne ca savant de renume mondial (membru al mai multor societăţi ştiinţifice străine, între care Academia Saxonă din Leipzig, Academia de Ştiinţe din Berlin, Comitetul permanent internaţional de lingvistică), iniţiator de lucrări fundamentale, creator şi organizator de şcoală. Activitatea sa, depăşind graniţele ştiinţei căreia i-a consacrat cea mai mare parte a vieţii, a îmbrăţişat, cu rezultate deopotrivă de remarcabile, istoria patriei, istoria şi critica literară.8

Volume: Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, 1905; Studii istroromâne, vol. I-III , Bucureşti, 1906-1929; Zur Rekonstruktion des Urrumänischen, Halle, 1910; Dicţionarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniţă), Bucureşti, 1913-1948 (coordonare); Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ed. a II-a, 1930, ed. a III-a, 1936; reeditată în 1987; Limba română, vol. I, Privire generală, Bucureşti, 1940; reeditată în 1976; vol. II, Rostirea, 1959; reeditată în 1994; Călare pe două veacuri, Bucureşti, 1968; Cercetări şi studii, Bucureşti, 1974; Braşovul de altădată, Cluj, 1977; Memorii, Bucureşti, 1978; Spiţa unui neam din Ardeal, Cluj, 1998.2

VIA:

1 – enciclopediaromaniei.ro

2- uniuneascriitorilor-filialacluj.ro

3 – univsp.ro

4 – astra.iasi.roedu.net

5 -crispedia.ro

6 – Sextil Pușcariu – Istoria literaturii române. Epoca veche, Sibiu, 1920, ediția a II-a Sibiu, 1930.

7 – autorii.com

8 – soltdm.com

9 – Sever Pop, conferenţiar universitar,  Revista ŢARA BÂRSEI, Braşov, Anul IX, Nr. 2, Martie-Aprilie 1937.

Credit foto: Dan STRĂUȚI