Arhive etichetă: Sărbătoarea Paștelui

Sărbătoarea Paștelui în satul Mateiaș

Centrul Cultural „Reduta” prin Serviciul Cultură Tradiţională şi Castelul Bran vă invită sâmbătă, 8 aprilie 2017, începând cu ora 12:00, la vernisajul Expoziţiei „Sărbătoarea Paştelui în satul Mateiaş”, la Castelul Bran.

Din punct de vedere al artei populare și folclorului, satul Mateiaș este așezat în punctul de confluență a trei zone etnografice: Țara Oltului, Țara Bârsei și Valea Târnavelor.

Datorită influenței lor, s-a format aici o subzonă distinctă, din toate punctele de vedere. Astfel, în obiceiuri există influența Făgărașului, în piese de ornament, podoabe, influența Țării Bârsei, iar în îmbrăcăminte, sunt multe asemănări cu portul de pe Târnave.

Situat mai departe de centrele urbane, oamenii ocupându-se mai mult cu păstoritul decât cu agricultura, Mateiaşul şi-a conservat bine portul şi obiceiurile.

Până în prima jumătate a secolului trecut, în afară de încălţăminte (cizmele din piele de capră pe care le cumpărau de la târg), totul era lucrat în casă, de mâna femeilor, având ca materie primă lâna, cânepa şi inul. Piesele principale din port erau iia, catrinţa, şorţul, poalele la femei, cămaşa, cioarecii, pieptarul la bărbaţi, având acelaşi croi, de la copii până la bătrâni. Deosebirea consta doar în cusăturile care împodobeau aceste piese.

Interesantă este pieptănătura şi împletitura părului, începând de la fetiţele mici, până la femeile bătrâne. Toate fetiţele se împleteau cu cununiţă, o împletitură pe cât de veche, pe atât de frumoasă.

Doar în Munţii Haţegului mai sunt zone unde se păstrează o pieptănătură asemănătoare. Fetele care purtau pe cap o mulţime de podoape, aveau pieptănătura făcută în aşa fel, încât de cosiţe şi de păr să se poată agăţa toate aceste podoabe.

Odată cu împuţinarea podoabelor metalice multe şi grele, pieptănătura părului s-a schimbat. Prin 1934, numai miresele mai purtau pieptănătura veche. Pieptănătura nevestelor cu cosiţe peste urechi este de asemenea, străveche, dacică probabil, care mai apare în formă identică cu cea din Mateiaş, doar în câteva zone din Munţii Apuseni.

(fragmente din Mateiaşul în artă populară şi folclor, Iosif Ioan, Braşov, 1974)

Expoziţia care va fi deschisă publicului până în 23 aprilie, cuprinde trei secţiuni – reconstituirea unui interior ţărănesc din satul Mateiaş, colecţia de costume populare din zona etnografică Valea Târnavelor aparţinând lui Gabriel Boriceanu şi proiectul de fotografie etnografică Etnotique.

Sâmbătă, 8 aprilie 2017, cu ocazia vernisajului, o parte dintre locuitorii satului Mateiaş vor reconstitui „jocu’ mare”, obicei care avea loc ziua de Paşti.

VIA: Centrul Cultural „Reduta”

Pască

Trebuie să recunosc că ideea despre a scrie pe această pagină și câte ceva legat de domeniul bucătăriei nu îmi aparține ci este a administratorului ei, însă mi s-a părut foarte potrivită și – deși fiul meu spune “Mami, dar la noi bunica gătește!” – consider că a nu face ceva nu este echivalent cu a nu ști să faci acel ceva și că putem să dăm gir proverbului “Ce naște din pisică, șoareci mănâncă” și atunci mergem cu încredere pe mâna mamei mele J.

Dat fiind faptul că Sărbătoarea Paștelui bate la ușă pentru o parte dintre creștini și este pe aproape pentru ceilalți, am ales, ca subiect, pasca.

Pasca se prepară în ajunul Învierii și se spune despre ea că este un cozonac special pe care creștinii îl mănâncă de Paști, după un obicei legat de ritualul pascal evreiesc.

Probabil veți spune că oricine știe să prepare o pască dar am explicat mai sus cum pot să stea lucrurile și atunci îmi imaginez că rețeta ar prinde bine unora.

Așadar, pentru aluat avem nevoie de: 70 g unt, 120 g făină, 1 gălbenuș fiert și 1 gălbenuș crud, din care se prepară o cocă ce se așează într-o tavă de tartă, anterior unsă cu unt și tapetată cu făină. Se poate reține o bucățică de aluat, pentru ornamente.

Umplutura se obține din: 750 g brânză de vaci, 110 g unt, 9 gălbenușuri crude, 3 gălbenușuri fierte, 1 cană smântână, 150 g stafide, zahăr după gust (300 – 500 g), 3 linguri făină, 9 albușuri bătute spumă și zahăr vanilat. Spuma din albușuri se adaugă la sfărșit, după care se mai amestecă doar prin răsturnare. Crema astfel obținută se întinde peste coca din tavă iar deasupra se ornează cu aluatul păstrat, împletit sub diverse forme.

Se coace 2 ore, la foc mic. Cuptorul nu se deschide mai devreme de 20 de minute. Nu se scoate caldă din tavă (ca să nu se împrăștie) ci doar după ce s-a răcit bine sau chiar numai a doua zi.

Și ca să închei tot în spirit de glumă, așa cum am început (dar vă asigur că rețeta este reală și a fost probată și degustată câțiva ani la rând ):

Vă urez să aveți ce mânca la poftă!