Arhive etichetă: viata

Concert umanitar „Cântec pentru o viață”

Centrul Cultural „Reduta”, împreună cu Asociația Internațională a Femeii Creștine Brașov, Asociația Social-Culturală „Suflet transilvan”, organizează luni, 21 mai 2018, de la ora 18.30, la Centrul Cultural „Reduta” Brașov, Concertul umanitar „Cântec pentru o viață”, în beneficiul lui George Olteanu, un tânăr brașovean, în vârstă de 37 de ani, diagnosticat cu Sindrom Amiotrofic Neurogen Spinal Degenerativ, o formă a distrofiei musculare. George nu mai poate merge de la vârsta de 11 ani,  iar din 2004 suferă și de Bronșită Super Supurativă. În ambii plămâni se acumulează aproape un litru de secreții, iar ca să nu moară asfixiat este supus unei terapii rudimentare, pe care i-o aplică mama sa.

Este nevoit ca zilnic, timp de cinci ore, să tușească în continuu pentru a drena secrețiile din plămâni. Pentru a se putea vindeca, George are la dispoziție două medicamente – IPLEX sau Translarna, o terapie care constă într-o injecție ce se administrează zilnic.

Tratamentul îl va ajuta cu recuperarea fizică, îl va ridica din scaunul cu rotile, dar în primul rând îi salvează plămânii. Pentru tratamentul cu IPLEX sau Translarna mai trebuie să strângă 14.500 de euro. Mai există o soluție pentru ca George să-și revină, însă mult mai costisitoare, transplantul de celule stem.

Așadar, vă invităm să fim în număr cât mai mare alături de George dar și de comoara noastră națională, cântecul popular. Au acceptat benevol să cânte pentru el artiști îndrăgiți ai folclorului românesc: Ioan Dordoi, Ovidiu Homorodean, Oana Tomoioagă, Robert Târnăveanu, Daniel Rosalim, Maria Dan Paucea, Anamaria Gabriela Marti, Ioana Bozga, Viorica Florea, Alina Bica, Claudia Mirițescu, Bogdan Cherciu, Andreea Oltean, Andreea Jitea, Alexandra Voiculescu, Florin Filip. Își dau concursul Orchestra „Plaiuri transilvane”, condusă de dirijorul Iosif Ucu și Ansamblul „Zestrea Branului” – coregrafi: Andreea Jitea și Constantin Marian Duicu. Prezentatorii evenimentului vor fi realizatorii de televiziune, Irina Palade și Ovidiu Grădinar.

În cadrul acestui spectacol va exista și o licitație cu obiecte puse la dispoziție de artiștii invitați dar și o urnă de donații pentru cei care vor mai dori să îl ajute pe George.

Prețul unui bilet este de 30 de lei, iar biletele se vor găsi, din această săptămână, la Centrul Cultural „Reduta” Brașov.

Parteneri: Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România (ASCOR) – filiala Brașov și Casa de Cultură a Studenților Brașov

Mai multe puteți citi pe blogul său: http://olteanugeorge1981.blogspot.ro/

Sursa și imagine: comunicat remis La pas prin Brașov

Viața ca o balanță

Anii prin care trecem sunt ca o balanță ce tinde mereu să își echilibreze talerele, astfel că ceea ce este pozitiv într-o parte se poate să aibă conotații mai puțin bune în altă direcție. Însă oamenii fericiți sunt cei care privesc în special către partea ridicată a balanței iar pe cea coborâtă o văd… așa cum vine.

Cele mai importante „etaloane” ale noastre sunt sănătatea și iubirea, lucruri fără de care omul nu poate exista și atunci e dator să le prețuiască și să le îngrijească. Copiii sunt cei care completează acest triunghi și care ne umplu fiecare moment al existenței, uneori cu exaltare, alteori cu supărare, dar primează întotdeauna faptul că ei există.

Restul lucrurilor pe care le avem sau nu în viață sunt relative căci dacă pe unele, cum ar fi prietenii adevărați, le păstrăm toată viața, pe altele, cum ar fi lungimea și culoarea părului, le schimbăm din când în când, dar noi suntem aceiași.

„Fericirea ți-o faci singur.” – Ellen Gilchrist

Sursa foto: www.pogo.org

Anii din viață

Sunt ani în care viața ne oferă lecții mai multe sau mai dure decât în alții dar cu siguranță învățăm ceva în fiecare an și ne propunem să învățăm și mai multe în cei ce vin. Căci oamenii așa au fost făcuți, să învețe neîncetat și bine ar fi ca lecțiile o dată învățate, să ne fie de folos și să nu le primim și a doua oară însă nu întotdeauna se întâmplă așa iar acest lucru nu ține de rațiunea noastră, cât de simțirea noastă.

Anii prin care trecem sunt ca o balanță ce are echilibrate talerele de greutăți  astfel că ceea ce este pozitiv într-o parte se poate să aibă conotații mai puțin bune, în altă direcție. Iar oamenii fericiți sunt cei care privesc în special către partea ridicată a balanței iar pe cea coborâtă o văd… așa cum vine.

Cele mai importante „mase etalon” ale noastre consider că sunt sănătatea și iubirea, lucruri fără de care omul nu poate exista și atunci e dator să le prețuiască și să le îngrijească. Copiii sunt cei care completează acest triunghi și care ne umplu fiecare moment al existenței, uneori cu exaltare, alteori cu supărare, dar primează întotdeauna faptul că ei există.

Restul lucrurilor pe care le avem sau nu în viață sunt relative căci dacă pe unele, cum ar fi prietenii adevărați, le păstrăm toată viața, pe altele, cum ar fi lungimea și culoarea părului, le schimbăm din când în când, dar noi suntem aceeași – o posibilă interpretare a versurilor lui Florian Pitiș: „Nu contează cât de lung am părul/Dar contează cât și cum gândesc!” și extrapolând această idee aș spune ca religia pe care o port sau nu, poate să îmi influențeze sau nu comportamentul dar nu mă definește ca om, pentru ca dacă am o relație cu Dumnezeu, aceea este între El și mine.

„Vei învăţa că, în viaţă, oamenii pe care-i întâlneşti, îi întâlneşti cu un scop. Unii te vor testa, alţii se vor folosi de tine, unii te vor învăţa câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi şi câţiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.” din Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră.

Credit foto: Antonela Lungu

Lecțiile vieții

Chiar dacă ne place sau nu, chiar dacă purtăm vreo vină sau nu, chiar dacă uneori conjunctura este cea responsabilă și uneori chiar atunci când ne lipsește cel mai puțin, viața ne învață câte ceva și – așa cum spunea cândva bunicul – „ne pălește oblu în moalele capului”, ca să fie sigură că ne-am însușit bine lecția.

Doar că ea, viața, nu știe că oamenii sunt construiți nu doar din carne și oase, nu doar din valori materiale, după care alergă atât, nu doar din confort, pe care și-l doresc atât ci și din sentimente și din acea entitate invizibilă denumită suflet. Iar sufletul este cel care pătimește cel mai mult în urma acestor lecții și tot el este cel care poate să-l ridice pe om sau să îl coboare.

Iar viața nu este de fapt ceva separat de oameni ci viața sunt chiar oamenii din anturajul nostru, mai apropiat sau mai îndepărtat, cei pe care ni i-am ales singuri să ne fie alături și uneori am renunțat la ei sau ei la noi, independent de voința noastră, sunt oamenii care trăiesc guvernați de legi scrise și mai ales nescrise dar pe care ar fi trebuit să le primească fiecare prin educație sau autoeducație.

Oamenii intra în viața noastră pe ușa din față și uneori ies din viața noastră pe ușa din dos spunând „Am crezut că ai înțeles că…”, fără să-și dea seama, atunci sau poate niciodată, cât de tare ne rănesc și ce lasă în urmă.

Nouă nu ne rămâne decât să acceptăm realitatea, să mergem mai departe și să încercăm să ne vindecăm, odată cu trecerea timpului.

“Mi-e dor de oamenii care au fost cândva. Sau poate… poate mi-e dor doar de ceea ce credeam eu că sunt. Iustina ȚALEA

Lectiile vietii

Lucrarea din pamant ars/ceramica (gradina Galeriei Albastre) a fost realizata de membrii Asociatiei Culturale Artessentia.

Credit foto: Antonela Cristina Lungu