Ziua Dorului

În 2017 sărbătorim Ziua Dorului pentru al treilea an iar data aleasă este 13 mai. Inițiatorii ei au propus ca ziua să se desfășoare sub emblema dorului de copilărie.

Mi-am amintit astfel că săptămâna trecută, povestind cu câteva prietene, una dintre ele a spus că a urmat școala gimnazială de 3 ori căci are doi copii și cu fiecare dintre ei a mai trecut încă o dată prin materie. Poate că așa este și copilăria: o retrăim cu fiecare dintre copiii care ne sunt în preajmă și totuși… tânjim după ea.

Și nu cred că avem o exemplificare mai elocventă decât versurile lui Mihai Eminescu:

O, rămâi

O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri și cuminți;

Și prin vuietul de valuri,
Prin mișcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Și privind în luna plină
La vapaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupra-mi clatinând;
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-aș întoarce
A-ntelege n-o mai pot…
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Credit foto: Dan STRAUTI