Adrian Munteanu: Videosonet 14 – „Camera trăirii”

La început am simțit nevoia unei deslușiri interioare, a unei autocunoașteri profunde. Aceasta nu numai pentru a limpezi ceea s-a conturat în timp, ci și pentru a înlesni augmentările viitoare. Am continuat apoi punându-mi întrebarea cât de adâncă poate și trebuie să fie această căutare și observare a refugiilor ființei, cât eram dispus să mă destăinui și să mă deconspir celor ce ar dori, fie și accidental, să vină în întâmpinarea mea, ca autor, ca însuflețire?

Dacă aș fi consfințit doar la o ștergere a prafului de pe unghere uitate de timp, aceasta nu putea fi decât o stârnire a pulberei așternute pe afecte și acumulări episodice, dar stările ar fi rămas în continuare nedezvăluite, imobile. Era nevoie de folosirea unui instrument mai pătrunzător, de o tăietură mai adâncă, până la hotărnicia simțurilor. Operațiunea determina astfel un adevărat catharzis, așa cum este de fapt, în finalitatea ei, poezia.

M-am simțit mai bine așa, am fost mai adevărat, mai deplin. Ca o confirmare a unui asemenea proces de incizie și eliberare, am păstrat mereu aproape sonetul următor, iar el s-a regăsit constant în recitalurile mele oferite românilor din toate marginile lumii.

Adrian Munteanu

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.