Adrian Munteanu -Videosonet 46: „Putrede cuvinte”

Autorul se caută. Dar uneori orientările sunt cel puțin două și se află fie în opoziție, fie în prelungirea uneia de la cealaltă. Un exemplu pe care-l rețin aici, pornind de la substanța (video)sonetului adăugat:

Mai întâi o alegație a lui Cioran: „creatorul care-și devine transparent lui însuși nu mai creează: a se cunoaște înseamnă a-și înăbuși darul și demonul”.

În esență este o finalitate la care trebuie să reflectăm la răstimpuri.

Livius Ciocârlie continuă (sau este în antinomie cu această reflecție) cu o convingere personală: „până ajungi acolo, tocmai procesul cunoașterii de sine duce mai departe”.

PUTREDE CUVINTE

Clădesc cetăţi din putrede cuvinte.
Silaba în mortarul gurii slute
Se pierde trudnic în incerte cute,
Urzind pe trup nevolnice veşminte.

Măcel de vorbe! Nu pot să ajute
De glasul sterp să leg o rugăminte.
Se năruiesc în cuget şi în minte,
Planând spre hău de pe pustii redute.

Talentul meu de-a traversa asceze
Nu e decât o predică în gol,
Căci vreau să-nalţ un gând pe metereze

Dar mă încurc în umbre strânse-n stol.
Urc doar atât cât poate să dureze
Hotarul meu, uitării dând obol.

Video: YouTube