Toate articolele scrise de Antonela Cristina Lungu

Lucian Blaga și Ziua Mondială a Râsului

În 6 mai – ca prima duminică din luna mai a acestui an – se sărbătorește Ziua Mondială a Râsului dar este și ziua în care, în 1961, s-a stins Lucian Blaga, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român, născut în 9 mai 1895 la Lancrăm, în județul Alba.

Întâmplarea… sau poate că nu, face că am găsit o legătură între Lucian Blaga și… niște zâmbete și mă refer la legătura poetului cu Elena Daniello, stomatolog de meserie, căsătorită cu medicul care a înființat primul dispensar studențesc de la noi din ţară.

Istoricul literar Mircea Popa a găsit în fondul arhivistic al familiei Daniello o scrisoare pe care i-a trimis-o Blaga muzei sale, datată 3 august 1950:

„Cluj, aug. 1950. Dragă Doamnă Daniello, mă gândesc cu multă plăcere la cele câteva zile petrecute la Gura-Râului. Regret că n-am putut să mai stau o zi spre a-l întâlni şi pe domnul Daniello. Codul muncii nu glumește! Şi luna nu are 31 de zile, ci numai 30! A fost totuși timpul să plec, căci la Sibiu Dorli (n.r. fiica lui Lucian Blaga) mă aștepta bolnavă. A pățit cam ce a pățit Rodica. Ispitele necoapte ale sfârșitului de iulie. Vă urez din toată inima vacanță lungă și liniștită și meritată. Şi cel puţin 4 kg. În plus, care să vă scoată din categoria «pană». Aceeaşi urare magică pentru Ionel, Rodica, dacă vrea, poate să rămână cu status quo ante. Iar dlui Daniello îi doresc o reducţie (echivalentă celor 4 kg despre care vorbeam mai sus), prin părţile neesenţiale. Sărut mânile, L. Blaga”.

Legătura filosofului cu medicul stomatolog este descrisă de Mircea Popa în articolul „Spicuiri dintr-o arhivă sentimentală” din revista „Luceafărul“: „Iubire tomnatică, de crepuscul, legătura poetului cu Doamna Daniello a lăsat urme durabile în creaţia sa. Este vorba nu numai de o trecătoare zvâcnire, ci de o perioadă mult mai lungă, cea din urmă perioadă din viața poetului, care s-a soldat cu numeroase producţii memorabile, atât în plan poetic, dar şi în aforistică şi în roman.”

Iar cea mai mare dragoste a poetului, soţia sa Cornelia Blaga mărturisea, cu înțelepciune după părerea mea: „Nicio soţie a unui mare creator – cum a fost Lucian – nu poate avea pretenția de-a face să-i vibreze lira până la sfârşitul vieţii. Mie îmi aparţin «Poemele luminii» şi alte câteva poezii din volumele ulterioare. L-am înţeles perfect pe Lucian şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor… Dacă aş fi poetă, aş spune că am constituit o constelație, fireşte terestră. Numai că în jurul ei s-au ivit alte stele, care au luminat zarea poetului în căutarea de comori ale vieţii şi lumii. Repet, am înţeles realitatea situației, şi locul din mijlocul inițialei constelații neștirbit a rămas.”

Lucian Blaga și soția sa sunt înmormântați la Lancrăm, în curtea bisericii ortodoxe. Mormântul este simplu, înconjurat cu tufe de Buxus, fără o marcare specială. Într-o poveste din familia mea se spunea că oamenii locului nu l-au iubit pentru că, atunci când a lucrat ca diplomat, l-au rugat să îi ajute într-o chestiune legată de comună, astăzi localitate componentă a municipiului Sebeș, dar a refuzat.

Însă, după cum spuneam, acum este vorba despre Ziua Râsului și mi-am amintit că am promis unui scriitor contemporan foarte apreciat, autorul cărții „Viața la 40 de ani”, despre care știu că îi place Lucian Blaga, că îi spun o poveste:

Anul 1987, în primăvară, un liceu foarte bine cotat, atunci ca și acum, o clasă a IX-a care avea un diriginte de temut pe atunci dar care acum… nu mai este, respectiv domnul profesor Nicolae Roșca care vine în clasă și anunță că se va face o excursie în Munții Apuseni cu oprire în câteva locuri, între care și Lancrăm. Cu o bucurie machiavelică ce îi umple toată fața, întreabă, având siguranța că nu va ști nimeni răspunsul: „Cine s-a născut la Lancrăm?” Liniștea e aproape totală căci una dintre eleve se agită cu mâna ridicată. Într-un final, domnul Roșca: „Hai, spune, cine?” Iar eleva se ridică în picioare cu o mândrie care depășește cu mult ego-ul profesorului și răspunde: „Bunicul meu!” Ei bine, Cosmin, eleva aceea eram eu.

„Vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată.” – Lucian Blaga

Sursa textelor din scrisoare și a celor citate: adevarul.ro/locale/alba-iulia

Sursa foto: rador.ro

Conferința MAMA Brașov, ediția a IV-a, 2018

Conferința MAMA –„Mothers Are Mere Astonishing”, pe care aș traduce-o „Mamele Sunt Chiar Uimitoare” – este un concept al Asociației Happy Moms și se desfășoară anual în patru orașe din România: Brașov, Făgăraș, Sibiu și Cluj. Asociația Happy Moms are ca scop dezvoltarea personală și profesională a mamelor, copiilor și familiei ȋn general.

Tema evenimentului din acest an este: „Mamă, soție, prietenă, femeie de carieră. Eu. Mai este timp şi pentru mine? Cum jonglez cu rolurile mele? Care este cel mai important şi de ce? Sau poate nu există roluri.”

Ediția a IV-a, 2018 a Conferinței MAMA Brașov, EU ȘI ROLURILE MELE, a avut loc vineri, 20 aprilie, orele 18, la Kronwell Hotel, organizator fiind Happy Moms, cu sprijinul sponsorilor și partenerilor evenimentului.

Femei cunoscute la nivel local și național au împărtășit propria viziune și experiență, oferind audienței o doză mare de motivație și inspirație. Invitatele evenimentului prezentat de Alexandra Ciucanu au fost: Dana Anghelescu, Anca Sînă Serea, Andreea Moldovan, Melinda Mureșan, Carmen Mezei, Petronela Rotar Cotoban, Ioana Marinescu și Andreea Lițescu.

Atmosfera a fost asigurată, încă de la deschidere, de Corul de Copii „Corona Melos”, care funcționează sub acest nume de peste 15 ani. El își schimbă complet componența odata la 5 ani, coriștii fiind colegi de clasă, conduși de doamna învățătoare Camelia Epure. Cu toții sunt mici muzicieni, studiind pianul, vioara, violoncelul, chitara, blockflute-ul la Liceul Vocațional de Muzică „Tudor Ciortea” din Brașov. În prezent, corul este format din elevii clasei a II-a ai liceului, deci au 8 – 9 ani.

Fondurile strânse din taxa de participare vor fi utilizate pentru proiectul Incubator de talente – tabără de educație non-formală pentru copii cu rezultate bune la învățătură dar care provin din familii defavorizate. „24 copii, 24 ateliere, 12 zile, 2 ani. Rezultatele celor 2 tabere organizate deja pentru copii cu rezultate foarte bune la învățătură dar care provin din familii defavorizate. În anul 2016 am organizat tabăra la Brădet, în 2017 la Păltiniș. Copiii au participat la ateliere de educație non-formală, dezvoltându-şi abilitățile în domeniul picturii, fotografiei, dar şi la ateliere tematice de antreprenoriat şi educaţie non-formală, activități culturale şi de teambulding.“ – informație preluată de pe site-ul http://happymoms.ro.

Dana Lupșa, președinta Happy Moms, a vorbit despre scopul și misiunea asociației, despre proiectele pe care le desfășoară, fiind vorba de Școala antreprenorială pentru mame, Tabăra de educație non-formală, Ora de sănătate, Business Mom Club și Business Kid.

Dana Anghelescu, director editorial, a prezentat cartea „Trăiri nespuse”, Libris Editorial, lansată cu o lună în urmă, realizată de treisprezece femei de succes, fiecare împărtășind câte o poveste, drepturile de autor fiind donate proiectului Business Kid, al Asociației Happy Moms, sprijinind astfel educația financiară a copiilor. Volumul poate fi achiziționat de aici: https://www.libris.ro/trairi-nespuse-dana-lupsa-coord-LIB978-606-8953-16-8–p1255860.html

Doamnele invitate în calitate de speaker au vorbit despre multiplele roluri ale femeii care, dacă le unim de la toate cele opt, ar fi: mamă, fiică, elevă, adolescentă, prietenă, poetă, studentă, profesoară, jurnalist, medic, om de afaceri, prezentatoare TV, soție, văduvă, feministă, scriitoare, pacientă, organizatoare de evenimente, model, șofer, pilot, manager, blogger, om de PR, comandant de bază aeriană. Speech-ul fiecăreia a emanat bucurie, energie, speranță, implicare, preocupare pentru viitor, dorințe și împliniri.

În afară de toate acestea există încă un rol al femeilor, despre care poate că nu s-a vorbit acolo în mod explicit dar el a rezultat din tot ceea ce s-a întâmplat, din tot ceea ce s-a spus sau s-a transmis fără vorbe și mă refer la acela de purtătoare de emoții pentru că în seara respectivă emoțiile au fost chiar copleșitoare în unele momente, de ambele părți – speakeri și public.

Felicitări pentru reușita evenimentului, grupului de organizare format din doamne care lucrează în mod voluntar în cadrul Asociației Happy Moms și mult succes în continuare! Așteptăm cu nerăbdare ediția a V-a!

Urmează Conferința MAMA Cluj, ce va avea loc vineri, 15 iunie, orele 18, scopul propus fiind strângerea de fonduri pentru proiectul „Incubator de talente” – tabără de educație non-formală pentru copii cu rezultate bune la învățătură dar care provin din familii defavorizate: https://www.facebook.com/events/335408703533891/

Credit foto: Antonela Cristina Lungu

Cartea

Zilele acestea, emoția ne este transmisă de carte pentru că astăzi, 23 aprilie este Ziua Internaționala a Cărții și a Drepturilor de Autor și Ziua Internațională a Bibliotecarului și a Bibliotecilor Publice dar și pentru că ieri s-a organizat „Cel mai mare lanț de oameni care citesc”, prin care Braşovul sărbătorește Centenarul Marii Uniri, intenționând să între în Cartea Recordurilor, valorile promovate fiind „Cultura și lectura aduc oamenii mai aproape.” și „Am carte, iau parte.” La final participanții au făcut schimb de cărți și așa au plecat acasă îmbogățiți prin ceea ce au reușit să realizeze, dar și cu un mic cadou. Evenimentul a înregistrat 3320 de participanți iar acum se așteaptă rezultatul de la Guinness Book.

Însă m-am oprit la un eveniment de scară mai redusă, dar nu lipsit de importanță, respectiv la lansarea de carte a editurii Pavcon, ce a avut loc sâmbătă sub egida Clubului Sci-Fi&Fantasy Antares.

Au fost prezentate volumele: „Aripile Albastre 2 – Karma”, de Anamaria Borlan, „Aripile albastre 3 – Tulburare”, de Anamaria Borlan, „Războiul Eleninei”, de Sergiu Someșan, „Deocamdată… enigme”, de Dan Apostol (ediția a II-a) iar ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit și consider că trebuie consemnat și transmis au fost cuvintele din partea de deschidere a evenimentului și cele de la încheierea lui.

Domnul Constantin Pavel, cel care conduce editura Pavcon a adresat un îndemn către cititori, de fapt o rugăminte către aceștia și anume ca, după ce au citit o carte, să dea un feedback autorului, comunicându-i impresiile pe care le au, căci uneori poate e chiar mai important acest lucru decât a cumpăra cartea în sine, opiniile celor care îi citesc fiind de mare ajutor scriitorilor.

La final, domnul Nic Dobre, scriitor și membru fondator al Clubului Antares a sugerat și chiar i-a rugat pe cititori – deși lumea preferă best seller-uri străine, traduse – să cumpere și să citească cărți ale autorilor români contemporani, argumentând că prin acest lucru sunt încurajați autorii să scrie, punându-și talentul în slujba cărții, apoi sunt încurajate editurile să își continue activitatea dar este încurajată și cultura care se află pe o pantă descrescătoare, un fenomen îngrijorător.

Carte frumoasă cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaș cumpănită;

Ești ca o floare, anume înflorită

Mâinilor mele, care te-au deschis.

 

Ești ca vioara, singura ce cântă

lubirea toată pe un fir de păr,

Și paginile tale, adevăr,

S-au tiparit cu litera cea sfântă.

Din poezia „Ex libris”, de Tudor Arghezi

Foto: Antonela Cristina Lungu

Sărbătoarea Junilor, file din poveste

Ca în fiecare an, în prima duminică după Paști, denumită și Duminica Tomii, cele șapte cete de Juni Brașoveni – Junii Bătrâni, Dorobanții, Curcanii, Roșiorii, Albiorii, Brașovechenii și Junii Tineri – coboară călare în oraș, purtând portul lor de sărbătoare, într-unul dintre cele mai importante evenimente ale orașului și cele mai frumoase din țară, îndrăznesc să afirm, cu lipsa modestiei faptului că m-am născut și trăiesc în Brașov.

Iar în acest an a fost o sărbătoare deosebit de frumoasă, favorizată de vremea bună, de faptul că oamenii își doreau să iasă în natură și să își întâlnească prietenii, rudele și cunoștințele, dincolo de parada în sine. Pentru că au fost în oraș cca. 200 de cai și probabil câteva zeci de mii de oameni iar un lucru care mi-a atras atenția este acela că marea majoritate a oamenilor se îmbrățișau când se întâlneau deci le făcea plăcere!

Și dacă de azi-dimineață curg sute și poate chiar mii de fotografii pe mai multe rețele de socializare, legate de Paradă și de sărbătoarea ulterioară de la Pietrele lui Solomon, și dacă Junii au trecut călare în anul Centenarului Marii Uniri cu demnitate și mândrie, făcându-ne pe unii dintre noi să ne emoționăm la cote înalte, și dacă am avut ocazia să admirăm exemplare cabaline foarte frumoase, ei bine, a existat în acest an și un moment cu totul special și poate inedit (posibil că au fost și în alți ani, dar fără mediatizare): cererea în căsătorie adresată Carolinei, de către Călin.

Nu este vorba despre „Călin (File din poveste)” de Mihai Eminescu ci despre Călin, un June brașovean, care a descălecat de pe un cal alb și despre cea pe care a ales-o inima lui. Câtă emoție a fost acolo? Pentru o viață, cu siguranță! Drum lin în ceea ce ați început împreună și poveste frumoasă!

„Ce tresari din vis deodată?

Tu auzi pășind în tindă –

E iubitul care vine

De mijloc să te cuprindă

Și în fața ta frumoasă

O să ție o oglindă,

Să te vezi pe tine însăți

Visătoare, surâzândă. ”

Fotografiile au fost realizate prin captură de imagine din filmulețul doamnei Electra Ghiza, căreia îi mulțumesc.



Video: Electra Ghiza – facebook

Bucuria Învierii

Hristos a Înviat!

Când am creat fotografia de copertă a paginii „La pas prin Brașov”, cea dedicată sărbătorii de Paști, am scris despre bucurie conform gândurilor și simțirilor mele.

Sâmbătă noaptea, la slujba de Înviere de la una din bisericile din oraș, mi s-a redemonstrat ideea că nimic nu este întâmplator căci, după ce a citit din Evanghelie, preotul a făcut o expunere a ideii de bucurie legată de Învierea lui Hristos, pornind de la faptul că atunci când s-a întâlnit cu mama sa Fecioara Maria și cu Maria Magdalena, Isus le-a spus să se bucure pentru învierea Lui. După ce a înviat din morți, Domnul Hristos le-a spus femeilor mironosițe cu care S-a întâlnit, îndată după înviere: „Bucurați-vă!” (Matei 28, 9).

Fără pretenția că voi reda mot-a-mot cuvintele din predica respectivă, m-am gândit că sunt potrivite pentru „Clipa de emoție” din această săptămână, cu mențiunea că acceptarea sau însușirea lor este latitudinea cititorului.

Astfel, părintele a explicat că în afară de accepțiunea din definiție a bucuriei, aceea de sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească, în viața omului există trei tipuri de bucurie, pe care le-a denumit astfel:

Bucuria păcatului, pentru că fiecare dintre noi săvârșește păcate în viață, iar apoi se căiește de ele și a exemplificat prin patima fumatului, a băuturii etc., care creează o bucurie trecătoare.

Bucuria curată este cea legată de împlinirile și realizările personale, respectiv realizarea profesională, copiii, prietenii etc. și ea fiind vremelnică.

Bucuria creștinească, respectiv cea care poate să fie permanentă și pe care nu o pierdem aici pe Pământ și nici în drumul nostru ulterior.

În loc de încheiere, adaug melodia lui Florin Săsărman, pe versuri de Radu Gyr, „Isus în celulă”:

Video: YouTube

Credit foto: Viviana Costan

Conferința MAMA Făgăraș, ediția I, 2018

Conferința MAMA – Mothers Are Mere Astonishing – este un concept al Asociației Happy Moms și se desfășoară anual în patru orașe din România: Brașov, Făgăraș, Sibiu și Cluj.

Tema evenimentului din acest an este: Mamă, soție, prietenă, femeie de carieră. Eu. Mai este timp şi pentru mine? Cum jonglez cu rolurile mele? Care este cel mai important şi de ce? Sau poate nu există roluri.

Ediția I, 2018 a Conferinței MAMA Făgăraș a avut loc vineri, 30 martie, orele 18, la Casa Municipală de Cultură Făgăraș, sub marca Happy Moms, organizator local fiind AVE – Asociația pentru Valorizarea Educației, cu sprijinul a numeroși sponsori și parteneri din Țara Făgărașului.

Femei cunoscute la nivel local și național au împărtășit propria viziune și experiență, pentru a  inspira audiența în găsirea echilibrului. Invitatele evenimentului prezentat de Diana Gribincea Popa, directorul instituției culturale, au fost: Melania Medeleanu – jurnalistă și președinte MagiCAMP, Florentina Năstase – actriță, Gigi Ghinea – psiholog, Ioana Petridean – traducător, Kyle Knapp Groza – cofondator al Fundației Regen, Silvia Roșculeț – profesoară și Elena Belloiu – femeie de afaceri în America, întoarsă în România în 2015.

Atmosfera a fost completată de Ioana Teodora Țețiu, în vârstă de 14 ani, elevă a Școlii Gimnaziale „Ovid Densușianu“ din Făgăraș, cu un moment muzical interpretat la nai, și de cuplul Emilia și Dorin Mirea, cu un moment de balet.

Cauza susținută în cadrul conferinței MAMA Făgăraș, către care vor fi redirecționate fondurile din vânzările biletelor este „Cutiuța Călătoare“, proiect derulat de o echipă formată din: Anca Bâtiu, Cristina Ciuc, Ana Borca, Andreea Giurgiu, Ileana Miricade, pentru copiii din medii sociale dezavantajate, din satele Țării Făgărașului.

„Cutiuța călătoare este un proiect prin care ne dorim să dăruim mici bucurii copiilor cu neajunsuri din satele Țării Făgărașului, de ziua lor de naștere, de Paști, de Crăciun. Mulți copii poate nici nu știu ce înseamnă Zi de Naștere, nu au primit un tort sau un cadou frumos împachetat de ziua lor sau de Crăciun, iar părinții lor sunt prinși de grija zilei de mâine, cu necazuri și multe lacrimi. De Crăciun 2017 dragostea noastră a tuturor s-a concretizat în multe dovezi de iubire și cadouri, aducând bucurie și speranță în sufletele copiilor. Pentru ei, pentru bucuria lor și sufletele lor curate vă îndemnăm să dăruim puțin din puținul nostru și să fim mai buni…nu doar de Crăciun. Cutiuța călătoare este o cutiuță plină cu daruri, cu dragostea noastră; ea călătorește în timp și spațiu, din inimile noastre în inimile lor, ale copiilor; din orașe îndepărtate în sate uitate; din brațe de oameni care vor să dăruiască spre brațe de copii ce nu au știut prea des să primească. Proiecte in derulare: 1. Cutiuța Călătoare de ziua de naștere 2. Cutiuța Călătoare de Paști și de Crăciun 3. Ghiozdănelul Călător – proiect înscris la Bikeathon 4. Atelierul micilor iconari din Șoarș.“ – Ana Borca și Anca Bâtiu, inițiatoare proiect Cutiuța Călătoare.

Dana Lupșa, președinta Asociației Happy Moms, a prezentat cartea „Trăiri nespuse”, Libris Editorial, care a avut lansarea cu o săptămână în urmă, pe care a coordonat-o, fiind realizată de treisprezece femei de succes, fiecare împărtășind câte o poveste, drepturile de autor fiind donate proiectului Business Kid, al Asociației Happy Moms, sprijinind astfel educația financiară a copiilor. O parte dintre aceste doamne au fost prezente la conferință și au acordat autografe, în pauză.

A existat o tombolă cu premii ce au constat în coșuri cu bunătăți, produse de cofetărie, tricouri brodate, cină romantică, aranjament floral, pachet igienizare personală – laser, tratament pe bază de hidrogen hiperbaric, servicii cosmetice și cazare 2 persoane x 1 noapte (cină, spa, mic dejun).

Grafica necesară pe parcursul organizării evenimentului a fost realizată de Diana Munteanu Jugaru, alias Pălăria Verde.

Doamnele invitate au vorbit despre bucurie, energie, comunitate, vise, speranțe, implicare, preocupare, dorințe și împliniri, oferind audienței o stare de puternică emoție.

Un eveniment reușit, la a cărui organizare și-au dat mâna un grup de făgărășence, pentru a ajuta copiii. Felicitări și mult succes mai departe!

Următorul eveniment este Ediția a IV-a, 2018 a Conferinței MAMA Brașov, ce va avea loc vineri, 20 aprilie, orele 18, în scopul strângerii de fonduri pentru proiectul „Incubator de talente” – tabără de educație non-formală pentru copii cu rezultate bune la învățătură dar care provin din familii defavorizate: https://www.facebook.com/events/149293805700376/.

Credit foto: Ana Borca

„Trăiri nespuse”

Când am început să scriu pentru rubrica „Clipa de emoție”, am gândit să fie săptămânală și să conțină subiecte din domenii diverse dar care să transmită o emoție personală sau să stârnească emoțiile cititorului. Nu știu sau mai bine zis nu am făcut o analiză din care să îmi dau seama dacă am reușit sau nu ceea ce mi-am propus, însă episodul de astăzi este în cel mai potrivit sens o mare emoție.

Ora 2, în noaptea celei mai scurte zile din an, după un șir de evenimente derulate succesiv și, deși obosită, nu pot să dorm fără să parcurg măcar o parte din ultima carte achiziționată, „Trăiri nespuse”, coordonată de Dana Lupșa și realizată de treisprezece femei de succes, care au fiecare visuri, împliniri, bucurii dar și cel puțin câte o poveste de împărtășit.

Am fost acolo, în Aula Universității „Transilvania”, la lansarea cărții, în cadrul Târgului  Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov, ediția a XV-a, cu câteva ore înainte și am încă în minte și în suflet momentele trăite deci e musai să le citesc poveștile.

Revăd clipele în care, pe rând, cele opt doamne prezente au spus în cuvinte mai multe sau mai puține, așa după cum le-a fost ușor, despre ce au scris și ce le-a determinat să facă acest lucru, răspunsul la ultima întrebare fiind comun, anume acela că au dorit să sprijine educația financiară a copiilor, drepturile de autor fiind donate proiectului Business Kid, al Asociației Happy Moms.

Și astfel parcurg pe rând, cu interes mare dar și răbdare pe măsură, trăirile spuse în volum de:

  1. Dana Lupșa (coordonatorul volumului), lector univ. dr. ec., Asociația Happy Moms, specialist PR
  2. Dana Anghelescu, editor carte
  3. Iulia Badea Gueritee, scriitoare
  4. Lidia Bădila, specialist comunicare, blogger
  5. Atena Boca, președinte Asociația La Primul Bebe
  6. Ana Borca, inițiatoare proiect IIa Călătoare
  7. Andreea Dragomir, scriitoare
  8. Mihaela Feodorof, mentor, coach, business consultant
  9. Roxana Gabor Iliescu, jurnalist, speaker, antrenor de feminitate
  10. Gigi Ghinea, psiholog, scriitoare
  11. Mathilde Ghesea, designer vestimentar
  12. Daniela Palade Teodorescu, jurnalist, formator de opinie, agregator de comunitate, redactor șef Revista Cariere
  13. Tatiana Țibuleac, scriitoare

și cu fiecare trăiesc o parte din ceea ce au scris pentru că sunt poveștile lor de viață, așa cum toate femeile au una. În câteva rânduri nu îmi pot stăpâni lacrimile dar nici nu vreau să pot ci pur și simplu urmez cursul firesc a ce îmi transmit mintea și sufletul meu, anume să plâng dar și să mă bucur împreună cu cele 13 femei!

Rostul acestui articol nu este acela de a vă spune care este subiectul poveștilor pentru că acest lucru îl puteți afla citind cartea, pe care o găsiți aici: https://www.libris.ro/trairi-nespuse-dana-lupsa-coord-LIB978-606-8953-16-8–p1255860.html ci de a face cunoscut unul dintre lucrurile minunate pe care le pot realiza femeile împreună.

Iar la evenimentul de lansare a cărții a existat încă o trăire nespusă dar pe care eu am simțit-o, mult mai pregnant decât în alte situații: au participat multe doamne din Brașov, care sunt implicate în proiecte ale Asociației Happy Moms, prietene, probabil și rude, care au oferit și primit îmbrățișări cu brațele dar și cu inima, venite din sentimentul acela de bucurie că facem ceva pentru copii!

Am păstrat pentru final unul dintre pasajele care mi-au plăcut în mod deosebit:

„Am înțeles, la un nivel mai profund, că viața nu este despre cum doresc alții să o trăim. Viața este despre noi. Despre ceea ce lăsăm în urmă și despre ceea ce învățăm aici, pe Pământ. Am învățat că atunci când oamenii au curajul să spună DA visurilor lor, oricât de stupide sau imposibile ar părea, lucruri magice se întâmplă. Că obstacolele se dărâmă de la sine și că tot universul lucrează în favoarea acelui vis. Că dacă am ridica doar puțin privirea din pământ, am vedea cerul, și că nimic, dar nimic nu este mai frumos decât să respectăm acest pământ învățând să ne facem noi pe noi și apoi pe cei din jurul nostru fericiți.” –  Atena Boca

Credit foto: Viviana Costan, căreia îi mulțumesc.

 

Prefață lansare de carte – „Ce mult te-am iubit!”, de Cezar Pârlog

Avem privilegiul de a trăi într-unul dintre puținele orașe din țară, exceptând capitala, care are propriul târg de carte, organizat anual de către un promotor al culturii locale și nu numai, grupul Libris. Trecând pragul Aulei „Sergiu Chiriacescu” a Universității „Transilvania”, în perioada 22-25 martie 2018, avem ocazia să întâlnim editori importanți din țară și cele mai noi apariții din domeniul literar și muzical.

Cezar Pârlog, publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul și editorialist la 24 FUN, ne oferă o nouă carte, „Ce mult te-am iubit!”, editată de Libris Editorial, ce va avea lansarea la cea de a XV-a ediție a Târgului de Carte și Muzică Libris Brașov.

Fiecare dintre noi avem un talent care poate să fie ascuns până la o anumită vârstă sau chiar mereu, în sensul că nu toată lumea are șansa și norocul să îl descopere. De aceea, atunci când ești înzestrat cu o capacitate specială de a scrie lucrurile, stârnind nu numai zâmbete ci chiar episoade de râs și găsești un partener astfel încât atât conținutul cât și forma unui nou volum sunt de o calitate înaltă, rezultă un volum de excepție.

Ce spune autorul despre carte:

„Cam așa a început tot…

11 ianuarie 2017

Cu niște mîzgăleli venite în niște zile de conced’ din anul anterior, băgate pe gît de șefi răi și uricioși.

Zilele de conced’ au venit una cîte una, tot așa au trecut, mîzgălelile au început să se adune, apoi s-au transformat în niște chestii faine iar șefii au rămas tot uricioși.

Gluma s-a îngroșat, treaba a devenit serioasă, ideea unei cărți cristalizată, concediul epuizat, iar scurtissimele au ieșit de la imprimantă. Pe A4. Șefii au rămas tot așa; consecvență!

Într-un moment de stagnare, depresia bătea la ușă, inspirația plecase deja cu sorcova, sigur acționa după calendarul vechi, am decupat textele, să le văd mai bine, și să muncesc direct și doar pe ele. Cu fiecare în parte. Treaba a devenit serioasă

Cu depresia încă în buzunar, pe jumătate sinucis prin spânzurare și ardere pe rug, am o mică revelație; tanti aceea cu dimensiuni optimale, 90/60/90, supranumită pentru îmbunarea consoartelor temporare drept „Inspirațiunea”, a venit și m-a pupat pe frunte. Iar eu am zis să asociez fiecărui text un număr de telefon, eminamente real, autentic și adevărat.

Lucrurile au început să se miște, ba chiar să funcționeze perfect, adică să stea. C-așai la noi, totul e perfect cînd nu merge nimic. Adică au mai trecut ceva luni, ceva apă pe rîul Gilort, undeva prin Gorj cred, nu mi-e clar, eu am picat cînd am dat ultimul examen la geogra, era pe vremea cînd la ASE, erau 20 pe loc, iar examenul dura cît o nuntă, adică fix trei zile, cîte una pentru fiecare disciplină, și asta doar pentru că nu dădeam de ceva ilustrator pe măsura unui text superbissim. Ilustratoarea „Ficțiunilor reale” a lui Piersic jr., primită chiar de la el personal, în plic timbrat, a zis ok, dar după 6 luni aveam doar niște crochiuri de probă, alt supertalent cumva prin aceeași zonă, dar totuși, cumulat, a ieșit ceva…

Și dacă tot orișicine ar fi putut zice că aveam și ilustrațiile, firește că nu și eu, amestecate bine, mai urma să taie cineva, dacă iese asul de pică, se poate lua, parcă așa erau regulile în copilăria mea timpurie, ăla n-a ieșit, eu nu m-am supărat, sînt un băiat fin și înțelegător, salut vecinii și ajut bătrînele să treacă strada, așa că le-am luat de-a valma, cu desenatori diferiți, iar cartea începea să se înjghebe. Oare?…

Apoi stînd așa, degeaba și nemaifăcînd nimic pentru opera mea epocală cu lunile, la un moment dat am dictat, zis și apoi hotărît că-i cam gata, cu tot cu amalgamul de ilustrații la purtător. Iar pentru a putea trage linie, dormi liniștit și a mă putea întoarce pe o parte ori pe alta din cînd în cînd, am hotărît că, măcar pentru amorul egoului meu personal, să-i dau un format cît mai aproape de adevăr, și cu arcul aferent să închei prematur și acest proiect literar. În trei exemplare, „decît” pentru prieteni, editurile nici nu trebuiau să știe ce pierd. Pst, mucles, mă!…

Trecut-au ani și ani de-atunci

Și-acolo-n satul dintre lunci

Gospodărie ca a lor…,

Ho!, că nu-i vorba de nici un sat sau gospodărie, astea-s la țărăncuța lui Dan Spătaru, care nici n-a murit, ci de cartea mea. Care a colindat puțin pe la editurile de vîrf de pe la noi, n-a întrunit numărul necesar de sufragii pozitive, minim 50+1%, cît să iasă de-o majoritate simplă care s-o arunce delicat spre tipar, propunerea a căzut, și eu imediat apoi, pe scări. Vinul prost, o poșircă, nu știu la ce altceva m-aș fi putut aștepta, șase lei cincizeci pet-ul de două kile. Situație absolut normală și asortată perfect cu acel confort psihic personal în brutală scădere. Drept pentru care a trebuit să stau la pat și să scriu doar cu două degete. Asta doar în situația fericită în care aș fi avut inspirație, ca să am ce. Dar nu a fost cazul, iar eu… norocos.

După o hibernare de vară îndelungată, știți oare că sînt exemplare care fac asta în sezonul estival?, eu am decoperit asta atunci cînd, într-un tîrziu m-am trezit, „ m-am sprijinit de chiuveta aia roşie şi, uitîndu-mă uşurat în oglindă, am dat peste unu’ de vreo sută treij’ de kile, cam nespălat, puţind înfiorător, într-un maiou alb-murdar şi care, după pungile de la ochi, sigur ia heroină. Sau măcar are nişte probleme grave de ficat. În momentul ăla am fost foarte dezamăgit; ce mai, am fost chiar distrus. M-am uitat urît şi lung la geamul care reflecta un individ dubios şi am zis, profund decepţionat: <<Oare cum a putut mie să-mi facă așa ceva? Mie, mă?!>>”

Dup-aia nu știu ce am mai făcut, însă la trei săptămîni după, am primit un lot complet de desene, asociat și cu o copertă pe măsură, pe un stil sobru și rece, total opus celui din textele pe care le ilustrează. Dar am hotărît într-un consiliu restrîns, că această împletitură, un fel de yin și yang, este cel mai potrivit argument pentru o carte realmente faină.

Şi cum stăteam eu şi dormeam bine-mersi, la un moment dat s-a auzit un sunet gros, ca de vapor, am sărit ca lovit cu leuca şi instantaneu m-am înălţat la cer cale de treizeci de stînjeni. În zbor m-am întîlnit şi cu purecele ăla din poveşti, eu urcam, el cobora, era potcovit cu nouăzeci de ocale de fier, şi cădea tocmai din înaltul cerului. L-am salutat politicos, deşi, sincer, nu prea l-am văzut bine, la el te puteai uita dar la soare ba, n-aveam ochelarii la mine, dar sînt sigur n-am făcut confuzie, avea blazonul lui Ispirescu la buzunar, iar aterizarea a fost lină. Că doar aveam cămaşa de noapte a lu’ tataiu. Şi m-am trezit nu un gîndac ca-n Metamorfoza lui Kafka, nici Andrea Esca sau Oana Boc cum am mai scris eu, ci taman Colea Răutu care era turc, avea nişte şalvari verzi şi urma să-i taie capul pe un butuc chiar Sergiu Nicolaescu în persoană. Asta desigur numai de la filmu’ de-aseară, l-au reluat iar ăştia. Diametru mărişor, probabil să fi avut vreo două sute de ani şi garantat că l-au tăiat ăia, hingherii pădurilor sau cum i-o fi spunînd, dacă n-or fi chiar cei de la Schweighofer. Astea fiind zise şi circumstanţa mea un pic gravă cu capul, am zis că pentru a respecta adevărul istoric, să schimb titlul cărţii şi să-l acordez perfect cu starea mea economico-geografică şi cu micile afecţiuni mentale. Da, şi cu problemele financiare. Deci titlul ca să fie “Spitalul 9 salonul 23”, sau invers. Zis şi făcut, bătut din palme, dat un şpiţ în dos ordonanţei care asculta la uşă şi credea că o altoiesc la fundul gol pe servitoare, vorbit la portavoce şi în secundele premergătoare aveam deja noua copertă eminamente asortată perfect cu papucii mei gri şi desuurile, mă scuzaţi, asistentei şefe.

PS: Bineînțeles că simțindu-mă, de la afecțiune, cu multe muște pe căciula de blană, rusescă, preț bun, luată din Europa, am pus totul sub un pseudonim care avea menirea și ca să mă introducă precum un cal troian la înalte edituri cu cerberi ușor neprieteni.

De la Spitalul 9 ai reuşit să fugi rapid, şi, în urma unui plebiscit între prieteni ai redevenit om serios şi cetăţean integru al fostei R.S.R., iar titlul cărţii a rămas clar şi bătut în cuie cu pioneze roşii, Made in China, „Ce mult te-am iubit!”. În plus, n-am avut încotro şi datorită rezultatelor sufragiului censitar a trebuit să prind culoare în obraji, să devin om de casă şi familist model, hărnicie, chestii. Aşa că dai „cu mătura pe la cuier, mai bine cu aspiratorul, era în debara. Îl găsesc în balcon. Dormitorul, juma’ de hol şi tot atîta sufragerie-s gata rapid. Eficienţă maximă. Zgomot, putere, aer şi absorbţie, Philips Turbo. Ferestrele deschise. Bat perna. Scutur pătura; să nu rămînă vreun fir de păr”, făcînd curat după juna tocmai plecată sau chiar mai înfricoşător – ceasul rău, <> şi blestemele „prietenilor”, încurcînd borcanele cu urmări în… progenituri, „greu, monosilabic şi transpirat subit, am dres-o inspirat cu catsuitul de sub pernă, de care am şi uitat. L-am sacrificat pe altarul familiei. Pastila albastră şi-a făcut efectul cu destoinicie. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil: La mulţi ani, Andreea!”

Problema a fost că Tîrgul de carte Libris urma să fie pe la sfîrşit de aprilie, tu stăteai liniştit şi cu antepenultima din cele cinci viitoare corecturi nefăcută. Iar cînd ai aflat că el a venit cu o lună mai în faţă, în martie, pămîntul a început să se învîrtească mai repede, criza de timp imposibil de stăpînit iar tu deja te căutai în buzunarul de la piept după ultima pastilă de Prozac. Numai că ai dat peste nişte persoane de toată isprava, corectură, tehnoredactare, directorat tehnic, prieteni, şi „Ce mult te-am iubit!” stă să iasă în lume. Fix pe 23 martie, la 17.00.
Mulţumiri, Mihaela Hură, Petru Irinel Merlusca, Anghelescu Dana, Cosul Cu Pisici!”

Citind povestea cărții, v-ați convins cu siguranță de faptul că ,,Ce mult te-am iubit!”, scrisă de Cezar Pârlog este un excelent prilej pentru clipe de amuzament oferite de text și întărite de ilustrație. Prin urmare, vă invit să participați la lansare și să îl cunoașteți pe autorul ei, în 23 martie, la ora 17: https://www.facebook.com/events/2136681303226504/

Cezar Pârlog a debutat în 2014 cu volumul „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, pentru care a primit Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” 2015, la secţiunea Proză. În 2014 i s-a acordat premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. A urmat în 2016 „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte iar în 2017 a publicat „Electric puzzle”, la Editura Neuma.

Nota redacţiei: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de către autor.

Corul Academic Radio

Festivalul „GLORIA DOMINI Brașovul Pascal” urmărește promovarea valorilor, principiilor și tradițiilor religioase, culturale și de patrimoniu ale tuturor comunităților confesionale și etnice, precum și a monumentelor și obiectivelor culturale specifice Țării Bârsei, în sprijinul faptului că românii, maghiarii, sașii, grecii sau alte comunități conlocuitoare sunt un exemplu viu de solidaritate, toleranță și bună comuniune.

În programul zilei de duminică a fost inclus un concert al Corului Academic Radio, prin care brașovenii prezenți în sală au fost încântați de un program muzical susținut de circa 50 de muzicieni profesioniști care asigură efectuarea înregistrărilor pentru discuri și pentru fondul muzical Radio, promovând valori importante ale creației românești tradiționale sau de actualitate, inclusiv prime audiții, numeroase fiindu-i dedicate.

Fondat în 1940 sub conducerea dirijorului și compozitorului Ioan Croitoru, Corul Academic Radio s-a impus în scurt timp ca o formație de elită, condus fiind de-a lungul anilor de: Dumitru D. Botez, Gheorghe Danga, Dumitru D. Stancu, Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Alexandru Șumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraș și Dan Mihai Goia. În prezent, Corul Academic Radio este pregătit și condus de brașoveanul Ciprian Țuțu.

Din programul concertului de duminică au făcut parte lucrări ale muzicii vocale universale și românești:

  1. I’m gonna sing – traditional spiritual
  2. My Lord, what a morning – Harry Burleigh
  3. Ubi caritas – Morten Lauridsen
  4. Ezekiel Saw de Wheel – William Dowson
  5. Eli! Eli! – György Deák-Bárdos
  6. Ziua Învierii – Ioan D. Chirescu
  7. Laudate – Knut Nystedt
  8. The Battle of Jericho – Moses Hogan
  9. Moses. First Pesah – Fantezie pe teme Gospel (Lamento – The Desert – Exodus) – Dan Stoenescu
  10. Hai în horă – Gheorghe Dima
  11. Ana Lugojana – Ion Vidu
  12. Poveste dintr-un sat – Grigore Cudalbu
  13. Sârba pe scaun – Alexandru Pașcanu
  14. Dar de nuntă – Radu Paladi
  15. Jocuri – Cornelia Tăutu

Aşa joacă pe la noi

Iac-aşa doi câte doi,

Iacă, iac-aşa.

Vezi, aşa se joacă fata,

Şi pe stânga şi pe dreapta

Iacă, iac-aşa.

Bibliografie: gloriadomini.ro, wikipedia.org

Video: YouTube

Credit foto: Antonela Cristina Lungu

Iubirea vs. ura

După premiera de duminică seara a piesei „Mincinosul” de Carlo Goldoni, scrisă în 1750, mi-a rămas în minte replica unuia dintre personajele masculine: „Se știe că femeile stăruiesc mai mult în ură, decât în dragoste!” dar nu pentru că aș avea vreo legătură cu Mișcarea feministă sau cu misandria ci pentru că am făcut o analogie cu definiția dată de Cella Serghi, pe care o admir și ale cărei cărți mi-au plăcut foarte mult dar aici nu îi împărtășesc părerea: „Fericirea – cuvântul ăsta ar trebui să fie scos din circulație, e ridicol. Totul e să știi să alegi între două rele.” Parafrazând-o pe una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice, aș spune că ura este un cuvânt care ar trebui scos din circulație și că totul este să știi sau să înveți să ierți.

Pentru că purtând un sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva nu te desprinzi sau descarci de persoana sau activitatea aceea, respectiv obiceiul sau lucrul acela ci dimpotrivă, porți o greutate fără rost, care te trage în jos.

Nu putem să urâm ceea ce am iubit cândva căci ar însemna că de fapt nu știm să iubim.

Despre spectacolul MINCINOSUL de Carlo Goldoni, o comedie spumoasă în regia lui Vasile Nedelcu – Teatrul “Sică Alexandrescu” Brașov, detalii aici.

Sursă foto: www.yourtango.com