Toate articolele scrise de Dan Strauti

Festivalul Naţional de Muzică Uşoară pentru Copii „Fulg de Nea”

Centrul Cultural „Reduta” Braşov şi Asociaţia Culturală Viva la Musica vă invită la cea de-a XII-a ediţie a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară pentru Copii „Fulg de Nea”.

Evenimentul va avea loc în perioada 23-25 noiembrie la Centrul Cultural Reduta Braşov (gazdă a 10 din cele 11 ediţii).

„Iniţiat în anul 2006, Festivalul Fulg de Nea a fost primul de acest gen şi de această amploare din Braşov, a fost evenimentul care a inclus Braşovul în circuitul naţional al festivalurilor de gen din ţară”  – prof. Claudia Miriţescu, cantautor şi director al festivalului.

„Fulg de nea” a rămas unul dintre puţinele festivaluri din România desfăşurat ca un eveniment complex ce durează 3 zile şi unde se cântă exclusiv în limba română.

De-a lungul celor 11 ani, sute de copii veniţi din toată ţara s-au întrecut pentru a obţine premiile la cele 4 categorii de vârstă şi bineînţeles, trofeul „FULG DE NEA”. Marea bucurie a organizatorilor este faptul că toţi câştigătorii trofeelor şi-au reconfirmat ulterior valoarea, obţinând premii importante şi la festivaluri din afara ţării.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Lansare de carte: „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor”

Muzeul de Etnografie Brașov vă invită vineri, 23 noiembrie 2018, la ora 12, la lansarea de carte „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor”, care va avea loc la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, Piața Sfatului, nr. 15.

„Amintirile” dr-lui N. G. V. Gologan, cu titlul „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor” sunt tipărite integral pentru prima dată.

Autorul, o personalitate importantă a Braşovului, din păcate puţin cunoscută, a fost în perioada 1926 – 1941 secretar al Camerei de Comerţ şi Industrie din Braşov, iar între 1941 – 1944 primar al oraşului.

Amintirile au fost scrise după ieşirea din închisoare, începând cu anul 1959. Sunt rememorate evenimente din Primul Război Mondial, ca participant în campania din Moldova, dar şi pe frontul din Ardeal, amănunte din viaţa mocanilor săceleni, organizarea stânei, activitatea de la Camera de Comerţ şi Industrie din Braşov, lucrări publicate, situaţia Braşovului în timpul primariatului său, bombardarea oraşului în 17 aprilie 1944, detenţia în fortăreaţa Cetăţuia din Braşov, apoi la Chirnoci şi Jilava.

Omul care a participat la cele două războaie mondiale s-a dovedit un autentic patriot, a cărui lucrare trebuie cunoscută.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Opera „Carmen” de G. Bizet, o invitație de nerefuzat

Sâmbătă, 24 noiembrie 2018, de la ora 18.30, în Sala Operei, sunteți așteptați la spectacolul cu mult-îndrăgita operă „Carmen” de G. Bizet. Nici o operă nu a atins performanța popularității așa cum a făcut-o „Carmen” pentru că are toate ingredientele succesului:  o dramă puternică, personaje pasionale și o poveste de dragoste.

Scrisă pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée, lucrarea a avut premiera la „Opéra Comique” din Paris, pe 3 martie 1875, însă nu a fost deloc bine primită de către public pentru că etala personaje controversate și încălca numeroasele convenții ale vremii. Bizet s-a stins curând după premieră și nu și-a putut imagina triumful de care s-a bucurat, ulterior, partitura sa.

Acțiunea se petrece în sudul Spaniei, la Sevilla, iar opera spune povestea naivului soldat Don José, care cade în mrejele focoasei țigănci Carmen. José își abandonează iubita din copilărie, pe Micaela, și dezertează, dar își pierde iubirea lui Carmen în fața fermecătorului toreador, Escamillo. José o va ucide pe Carmen într-o criză de gelozie.

Zugrăvirea vieții proletare, imoralitatea și fărădelegile descrise, precum și moartea tragică a personajului principal pe scenă, au deschis un teren nou în opera franceză, însă la vremea lor, au fost extrem de controversate. „Carmen” este o poveste plină de pasiune, seducție și trădare, în care partitura strălucitoare a lui Bizet evocă atmosfera încărcată a Spaniei, în melodii devenite celebre, de la seducătoarea „Habanera” până la Aria Toreadorului.

Muzica din această operă este aclamată pentru strălucirea melodiei, armonia, atmosfera pe care o creează, orchestrația, precum și pentru abilitatea cu care Bizet a reprezentat muzical emoțiile și suferința personajelor sale. În distribuție: Gabriela Hazarian – Carmen, Cosmin Marcovici (Opera Națională Română Iași) – Don José, Adrian Mărcan – Escamillo, Ana-Maria Donose (Opera Națională Română Iași) – Micaela, Lăcrămioara Schuller – Frasquita, Dan Popescu – Zuniga, Paul Tomescu – Moralès, Cristina Roșu – Mercédès, Nicolae Zaharia – Dancairo, Dan Ionescu – Remendado. Soliști balet: Iulia Coșeriu, Melania Condoiu, Dorin Mirea, Alexandru Fotescu. Își dau concursul Orchestra, Corul și Baletul Operei Brașov.

În spectacolul de sâmbătă, ne vom bucura de o prezență inedită pe scena Operei Brașov, cea a cuplului Cosmin Marcovici și Ana-Maria Donose de la Opera Națională Română Iași, cei care îi vor întruchipa pe soldatul Don José și, respectiv, pe iubita acestuia, Micaela. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul József Horváth (Opera Maghiară Cluj-Napoca și Opera Națională Română Cluj-Napoca). Regia artistică este semnată de Cristian Mihăilescu. Scenografia: Rodica Garştea. Coregrafia: Nermina Damian. Dirijor cor: Leonard Boga.

Preț bilete: 35 lei; 25 lei (Pentru acest spectacol mai sunt foarte puține bilete disponibile!)

În stagiunea 2018 – 2019, accesul copiilor la spectacolele de operă și operetă este permis începând cu vârsta de 7 ani!

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov 

Recitalul de la ora 5: „Cântând în ploaie”

Opera Brașov și Muzeul „Casa Mureșenilor” vă invită miercuri, 21 noiembrie 2018, de la ora 17.00, la muzeu, la Recitalul de la ora 5, intitulat „Cântând în ploaie”. Evenimentul muzical va fi susținut de artiștii Operei Brașov: Valentina Mărgăraș – soprană, Ioana Mărgărit – soprană, Mihai Irimia – tenor, alături de Nora Vlad – actriță și Simona Patriche – pianistă.

În programul recitalului sunt cuprinse arii și duete din operetele „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino, „Vânzătorul de păsări” de C. Zeller, canzonete: „Mattinata”, „Mamma”, „Caruso”, dar și piese din repertoriul internațional: „Singing in the Rain” – N.H. Brown sau „I call Australia home” – P. Allen .

Intrarea se face pe bază de bilete care se achiziționează la intrarea în sala de concert a muzeului.

Taxă intrare:

elevi, studenți: 2 lei

adulți: 5 lei

–  pensionari: 3 lei

 * Eveniment realizat cu sprijinul sponsorului permanent „Bistro de l`Arte

Sursa: comunicat remis La pas prin Brasov

Expoziția ,,50 de ani de aviație brașoveană, 1968-2018″ la Casa Ştefan Baciu

Munca în echipă, lideri cu viziune, oameni pasionați de munca lor, proiecte, ingeniozitate, perseverență, sunt doar câteva din aspectele care au dus la dezvoltarea aviației române.

Iar dacă doriți să cunoașteți o parte din istoria aviației brașovene și a IAR Brașov trebuie să vizitați expoziția de la Casa Ştefan Baciu. Aici sunt expuse machetele elicopterelor, planoarelor, avioanelor școală, de agrement, utilitare sau de luptă fabricate la Brașov, date referitoare la caracteristicele acestora, dotări și misiunile ce le pot executa.

În 1985 România este prima țară din blocul comunist care expune la  airshow-ul de la Le Bourget elicopterul de atac IAR 317 AIRFOX cu toată dotarea de luptă disponibilă. La momentul respectiv performanțele și fiabilitatea elicopterului românesc i-au adus denumirea: ,,Romanian tank killer”, potrivit celor declarate la vernisajul expoziției de generalul maior (R) ing. Ion Georgescu, fost Director General ICA Brașov.

Înainte de 1990, 80% din producția de la Brașov mergea la export iar 20% era destinată pentru uz intern în condițiile în care valoarea producției de elicoptere reprezenta 80% din producția totală a fabricii, producția de planoare și motoplanoare fiind de numai 3%, între 1970 și 1980.

Istoria IAR este deosebită. Aici s-au fabricat motoare Daimler-Benz, Fleet si Gipsy, care se adaptau apoi avioanelor comerciale și de transport, primele tractoare, primul automobil românesc, construit în două exemplare, după proiectul inginerului Radu Manicatide, din care unul se afla la dispoziția Direcțiunii, motocicleta 001 proiectată de către inginerul Kassargian, executată în 10 exemplare, o parte din ele fiind cumpărate de către angajați, cât și motocompresorul pentru acționarea ciocanului pneumatic, fabricat în 13 exemplare, preluate apoi de către fabrica Timpuri Noi din București pentru execuția în serie.4

Despre eforturile inginerilor și tehnicienilor români, despre performanțele și fiabilitatea aparatelor, componentelor și a motoarelor produse la IAR în clipurile din acest material.

IAR a fost fondată la 01 noiembrie 19251, ca societate pe acțiuni. La început acțiunile au aparținut uzinelor Bleriot-Spad și Lorraine-Dietrich4, fabricii Astra Arad (care a contribuit cu utilaje și personal de specialitate)2, precum și statului român (care a contribuit pe lângă terenul pentru construcția uzinelor și amenajarea unui aerodrom, și cu o sumă importantă de bani)2. În decurs de aproape un deceniu și jumătate, statul român a cumpărat acțiunile deținute de uzinele franceze, astfel că la 01 septembrie 1938 uzinele au devenit în întregime proprietate a statului român, devenind regie autonomă de stat3.

„Legea privitoare la întreprinderile industriale în legătură cu apărarea națională“ a fost promulgată de către Regele Ferdinand la data de 25 iunie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 26 iunie. Conform legii, fabrica de avioane avea sa poarte denumirea de „Industria Aeronautică Română“, iar Statul Român se obliga sa acorde 7% din dividend capitalului participant al fabricii pentru primii cinci ani si sa efectueze comenzi pentru primii zece ani.

Amplasamentul uzinei s-a stabilit strategic în centrul țării, la marginea nordică a orașului Brașov, acesta fiind la acea data un important centru cultural și industrial, având peste 200 de fabrici cu peste 10000 de muncitori. Proiectul de construcție a clădirilor și halelor industriale a fost întocmit de inginerul E. Ulescu, fiind coordonat de însusi Tiberiu Irimie, realizatorul Sălii Unirii din Alba Iulia, a Arcului de Triumf din București și a Mausoleului de la Mărășești.4

Între 1927 – 1944 la IAR brașov s-au fabricat peste 1000 de avioane și 2000 motoare5 , iar în anul 1942 se fabrica un avion pe zi destinat exclusiv luptei de pe front4.

Dintre cele 21 de tipuri de avioane construite la IAR până la la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 15 tipuri au fost proiectate în cadrul uzinei. Dintre acestea s-au remarcat în mod deosebit prin performanțele lor următoarele: IAR-16 cu care în 1935 s-a stabilit recordul național la înălțime (11.631 m), IAR-39, avion de cercetare; IAR-80, avion de vânătoare; IAR-81, avion de vânătoare-bombardament, precum și proiectul IAR-47, avion de recunoaștere.2

În perioada 1927-1945, producția de avioane a uzinelor IAR a fost una dintre cele mai prestigioase din România. În afară de avioane și motoare de avion, la IAR s-au produs instalații și accesorii pentru armamentul de bord2. Acestea sunt6:

– lansatorul de bombe Barbieri, realizat în 1931 pentru avioanele Potez XXV; lansatorul era superior celor procurate din străinătate;

– turele de mitralieră Grosu pentru avioanele Potez XXV și Potez 54.

După anii 90′ decidenții militari doreau să cumpere pentru Forțele Navale Române elicoptere model 1953. Însă militarii români au ales elicopterul românesc IAR 330 PUMA.

Acesta operează la bordul fregatelor tip T22 și poate executa misiuni de detecție a submarinelor, de protecție antisubmarin a trupelor proprii, de transmitere a datelor de cercetare în timp real, de detecție și identificare a navelor de suprafață – dincolo de orizont, de combatere a țintelor de la suprafață, de căutare, salvare și recuperare a personalului aflat în dificultate pe mare sau uscat, de transport personal și materiale logistice specifice.

Muzeul „Casa Mureșenilor” Brașov, instituție publică de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Brașov, să vizitați expoziția de la Casa „Ștefan Baciu” din str. Dr. Ghe. Baiulescu nr. 9.

Expoziția prezintă activitatea derulată de-a lungul a cincizeci de ani de către Întreprinderea de Construcții Aeronautice Ghimbav – Brașov, iar după anul 1991 de S.C. IAR S.A. Durata expoziției: noiembrie 2018 – martie 2019.

VIA:

1 – Balotescu, Nicolae (1984). „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920-1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică, p586.

2 – wikipedia.org

3 – Balotescu, Nicolae (1984). „Proiectanți, constructori și industria aeronautică în perioada 1920-1944”. Istoria aviației române. București: Editura Științifică și Enciclopedică, pp. 217–218.

4 – aspera.ro

5 – iar.ro/istoric/

6 – Ion Gudju, Gheorghe Iacobescu, Ovidiu Ionescu, Construcții aeronautice românești 1905-1970, București: Editura Militară, 1970, p. 168.

Video: YouTube

Foto: Dan Strauti

Românii din zona Rupea: Eroi în Primul Război Mondial. Participanţi la Marea Unire din 1918

În cadrul programului Centenarul Marii Uniri derulat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, expoziția oferă prilejul evocării soldaților – eroi din zona Rupea, participanţi la Primul Război Mondial care au susținut asemeni întregii populații a Transilvaniei, povara frontului încă de la începutul conflictului, în anul 1914 și până la sfârșit. Mobilizați, în marea lor majoritate au fost duși pe frontul italian, în munții Alpi, sau pe frontul de răsărit în Galiția.

Considerat de românii din Transilvania ca fiind un război împotriva fraţilor lor, mulţi dintre ei au dezertat, unii au plătit cu viaţa, ajungând în lagărele de prizonieri, alţii au trecut munţii în Regat. Toate satele din ţinutul Cohalmului şi-au adus tributul lor la acest mare conflict mondial care a creat condiţii favorabile pentru îndeplinirea idealului naţional al României Mari.

Amintirea lor a rămas în memoria fotografiilor din familii, a scrisorilor, cărţilor poştale, în jurnale sau note de front, scrise din tranşee, spitale de campanie sau în prizonierat.

Simbolic, încheierea primei conflagrații mondiale a marcat sfârşitul unei lumi, o lume care nu va mai semăna niciodată cu cea de la începutul Marelui Război.

Parteneri: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Colecţia Florin Şerban – Retromil, Braşov.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov.

Concert Simfonic Extraordinar, joi 22 noiembrie

Filarmonica Brasov prezinta publicului meloman, joi 22 noiembrie 2018, ora 19.00, ora 19.00 un Concert Simfonic Extraordinar ce aduce pe scena Salii Patria muzicieni de exceptie.

Dirijor: Iulian Rusu
Solist: Alexei Barchevitch (Germania) – vioară

Program:
K. Grigoriou – Poem simfonic “Lake of mist”

  1. Sibelius – Concert pentru vioară și orchestră în re minor op. 47
  2. Mendelssohn – Bartholdy – Suita “Visul unei nopți de vară”  (selecțiuni)

Biletele se gasesc la Sala Patria, din b-dul 15 Noiembrie, nr. 50 A. Costul unui bile teste 20 de lei.

Proiecție specială „Un om la locul lui”

Prezentat în premieră mondială la festivalul de film de la San Sebastian, “Un om la locul lui”, filmul de debut în lungmetraj al regizorului Hadrian Marcu, din distribuție căruia face parte și actrița brașoveancă Ada Galeș, va avea o proiecție specială la Brașov. Evenimentul va avea loc vineri, 23 noiembrie, de la ora 19.00,  la Cinemateca Patria, în prezența regizorului Hadrian Marcu și actorilor Bogdan Dumitrache și Ada Galeș.

Petru Tudoran (Bogdan Dumitrache), inginer de foraj într-o companie multinațională, a primit o ofertă de muncă la București. Viitoarea soție este însărcinată. Fosta iubită a suferit un accident înfiorător. Acum trebuie să facă o alegere. „Un om la locul lui”, un film despre decizii imposibil de asumat, scris și regizat de Hadrian Marcu, va rula în cinematografele din România din 23 noiembrie. O adaptare liberă după romanul „Firesc” al lui Petru Cimpoeșu, cu Bogdan Dumitrache, Ada Galeș, Mădălina Constantin și Adrian Titieni.

Petru (Bogdan Dumitrache) este un om la locul lui. Un om decent, fără erori flagrante în palmares, un om ale cărui alegeri îl aduc în situația dificilă pe care o traversează pe parcursul filmului. Laura (Ada Galeș), viitoarea soție, tânără, emotivă, medic într-un oraș de provincie din România, visează la un mariaj ca-n reviste alături de Petru, în timp ce așteaptă un copil.

Sonia (Mădălina Constantin), colega lui de muncă, dar și fostă iubită, inginer geolog, o femeie matură, căsătorită, suferă un accident în urma căruia își pierde un picior.
Petru caută un echilibru imposibil între două femei cu care împarte feluri diferite de iubire.

În mod instinctiv, oamenii caută afecțiune dar afecțiunea vine la pachet cu o altă persoană, ceea ce poate face situația complicată. Câteodată e de preferat singurătatea dar aceasta nu este o opțiune pe termen lung.

Această contradicție creează pentru unii dintre noi o permanentă stare de conflict. Filmul încearcă să redea lupta interioară a unui bărbat și eșecul acestuia de a se înțelege pe sine. Eșecul de a evolua pe plan personal și degradarea cauzată de repetarea inconștientă a greșelilor, spune regizorul Hadrian Marcu, citat de La pas prin Brasov.

Hadrian Marcu (n. 1976, Brăila) a absolvit Facultatea de Drept în 1999, iar  în 2003 a început studiile la Facultatea de Regie a Universității Media. A lucrat ca regizor secund pentru lungmetrajul „Hârtia va fi albastră”, în regia lui Radu Muntean, iar din filmografia sa mai fac parte opt scurtmetraje, printre care se regăsesc „Domnul David”, „Unchiul Victor” şi „Joi”, acesta din urmă fiind selecţionat în competiţiile oficiale ale festivalurilor de film de la Namur, Thessaloniki și  Hamburg.

De-a lungul carierei sale, Hadrian Marcu a fost asistent de regie pentru aproximativ 80 de reclame, realizate în colaborare cu unele dintre cele mai prestigioase case de producție din România și din străinătate.

„Un om la locul lui” este produs de 4 Proof Film, în co-producție cu Oblique Media Film, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, Dafora, Mindshare Media, Romaqua Group, Star Foods, OMD, în colaborare cu Societatea Română de Televiziune. Distribuit de Domestic Film.

Scenariul și regia sunt semnate de Hadrian Marcu. Imaginea îi aparține lui Adrian Silișteanu.

Montaj – Alexandru Radu, sunet – Sebastian Zsemlye, scenografie – Bogdan Ionescu, costume – Alexandra Alma Ungureanu, casting – Florentina Bratfanof, producător executiv – Titi Rădoaie, coproducător – Adela Vrînceanu Celebidachi, producători – Anamaria Antoci, Adrian Silișteanu.

Video: YouTube

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin Brasov

Nota: Imaginea cu trei persoane, credit foto: Ionut Macri

Concert de blues: Going Back to Chicago, cu Maxwell Street Blues Band

Concert de blues sâmbătă, 17 noiembrie ora 21.00, Aula Universității Transilvania. Going Back to Chicago, cu Maxwell Street Blues Band (Belgia)

Trupa a fost fondată în anul 1982 de chitaristul și vocalistul belgian Marino Noppe și a primit numele cunoscutei Maxwell Street din Chicago (acum dispărută), strada unde se aflau legendarele cluburi de blues ale acelor ani.

Willy De Vleeschouwer intră curând în trupă și, împreună cu Marino, se află de atunci pe scena bluesului european. Cei doi au devenit pionierii scenei de blues din Belgia și au cântat deseori și au înregistrat discuri la bine-cunoscutul Bananapeel Blues Club. Aici au avut concerte împreună cu mulți bluesmen americani … Jerry Waddel, Louisiana Red, Joe Louis Walker, Big Time Sarah, Mel Brown, Magic Slim și mulți alții.

Au fost numeroase schimbări în trupă, mulți muzicieni de blues tineri și promițători și-au început cariera în Maxwell Street Blues Band: saxofoniști, bateriști, pianiști, dar „infernalul duo” Marino și Willy, după cum îi numeau unii jurnaliști, rămânea împreună pe scenă, an după an. Trupa Maxwell Street a fost și a rămas o rampă de lansare a talentului tânăr din muzica de blues din Belgia.

Bluesul este o muzică extrem de pozitivă, cu toate că s-a născut din tragedie… Maxwell Street promovează această trăsătură poate paradoxală. Ori de câte ori trupa apare pe scenă, fie la un mic club fie la un mare festival, oamenii simt muzica cu bucurie, dansează, se agită cu frenezie,  cer sonor un bis și încă unul, până la epuizare.

Iată cuvintele unuia dintre cei mai mari și mai prestigioși interpreți de blues pe care mediul muzical din Chicago i-a avut vreodată, unul dintre cei cu care trupa Maxwell Street a cântat în repetate rânduri, Louisiana Red: „This is some serious electrified down home blues playing from a band who have been playing the blues over thirty years. And believe me, they know how to do it right ! A blend of Chicago and down home delta blues that is glorious to hear. This band is the real deal and they show it throughout.” (Acesta zău că este un blues electric foarte serios cântat de o trupă care se află pe scenă de mai bine de treizeci de ani. Și credeți-mă că ei știu să facă tare bine ceea ce fac! În muzica lor se aude grozav și strada din Chicago și bluesul din delta sudului. Trupa asta este chiar adevărată – se aude în tot ceea ce cântă.)

Membrii trupei în concertul de la Brașov : Marino Noppe, vocals & guitars, Willy De Vleeschouwer, guitar, Erik De Wolf, bass & backing vocals, Thierry Stievenart, drums.

Discografie selectivă:  LP: Live at the Bananapeel, 1989; CD : The seven afternoon sessions, 2004; Going back, 2014.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

 

România. 100 de minute muzică veche românească dedicată Centenarului Marii Uniri cu Trupa Trei Parale

Sâmbătă 17 Noiembrie, ora 18.00, Aula Universității. România. 100 de minute muzică veche românească dedicată Centenarului Marii Uniri cu Trupa Trei Parale.

Cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri grupul Trei Parale propune o călătorie sonoră în România de acum 100 de ani, sub titlul România 100 de minute. De-a lungul celor 100 de minute publicul împreună cu formația străbat întreaga România unită de la Nistru până apropae de Tisa și din Maramureș până la Dunăre. Repertoriul este alcătuit folosind culegerii vechi de folclor de la începtul sec. XX, realizate între altele de Constantin Brăiloiu, Tiberiu Brediceanu, Béla Bartók, Dimitrie Vulpian și alții.

  • Grupul dorește să prezinte o uimitoare varietate de instrumente: fluiere de toate felurile (fluier obișnuit, fluier gemănat, fluier fără dop, caval), drâmbă, cimpoi (2 tipuri diferite), țiteră, dobă (violoncel popular percutat) în acompaniamentul de cobză, vioară, contră, contrabas, diverse instrumente tradiționale de percuție (dairea, tobă, tobă mare cu cinel). Programul atinge câteva puncte esențiale ale culturii tradiționale românești – doina și balada Miorița, dar atmosfera este una voioasă și sărbătorească.
  • Sunt prezentate muzici din diferite regiuni etnografice ale țării: Teleorman, Sibiu, Vrancea, Buzău, Alba, Arad, Tulcea, Neamț, Argeș, Olt, Suceava, Botoșani, Cluj, Strășeni, (Basarabia) și chiar din afara granițelor (muzicile românilor din Timok-Serbia și Transnistria).
  • Muzica va fi însoțită de explicații și povestiri realizate de Florin Iordan, cercetător la Muzeul Național al Țăranului Român, interpret și coordonator al grupului Trei Parale.

TRUPA TREI PARALE

Trei Parale este un grup revivalist bucureștean, ce face uz de o documentare minuţioasă în domeniul culturii muzicale tradiţionale. Un rol important în acest sens îl are Florin Iordan, etnomuzicolog în cadrul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti și conducător al formației. De asemenea, în alcătuirea repertoriului sau conturarea stilului interpretativ, membrii formaţiei se bazează pe folosirea unor modalităţi de cunoaştere cum ar fi expediţiile prin sate şi lucrul cu diverşi muzicanţi bătrâni, audierea unor înregistrări vechi de teren realizate de Constantin Brăiloiu sau Bela Bartok, documentarea din diverse volume de folclor muzical, studiul unor transcripţii de secol al XIX-lea (A. Pann, G. Ucenescu, D. Vulpian, etc.).

Grupul foloseşte instrumente vechi aproape dispărute în mediul tradiţional şi puțin folosite în lumea contemporană urbană: diverse fluiere (fluierul ciobănesc, cavalul, fluierul fără dop, fluierul gemănat, tilinca), cobza, viela, drâmba, diverse instrumente de percuţie (toba, vuva, daireaua). Modalităţile de tratare pot oscila de la redări foarte scupuloase până la interpretări cât se poate de libere.

Formația lucrează în paralel la câteva proiecte diferite de reconstituiri muzicale.

Grupul a participat în ţară la numeroase festivaluri medievale (Sighisoara, Mediaş, Braşov, Iaşi, Suceava) şi de muzică veche (Bucureşti, Miercurea Ciuc), la festivaluri de jazz (Green Hours International Jazz Fest) şi world-music (Sibiu) şi la festivaluri dedicate muzicii clasice (Festivalul muzicii româneşti, Filarmonica Iasi). De asemenea trupa a participat la câteva festivaluri în străinătate: Hradne Huky Banska Bystrica, Slovacia 2017, 2016, London Book Fair 2014, Europe in Langenfeld, Langenfeld, Germania 2013, The Culture of Peace Festival, Tel Aviv-Israel 2012, Kocsonya Fesztival, Miskolc-Ungaria 2012, Intercultural Art Dialogues Days, Istanbul-Turcia 2011, DUNA PARTY, Budapesta-Ungaria 2011, “Mikołajki Folkowe” International Folk Festival Lublin-Polonia 2010.

Muzica trupei este prezentă pe coloana sonoră a unor filme ca Aferim! (2015) sau Chira Chiralina (2014).

Discografie:

  • Bazar, Green Records, Bucureşti, 2008;
  • Bazar. Cântece din veacul al XIX-lea (partea a II-a), Ethnophonie, Bucureşti 2012;
  • Ciobanul care și-a pierdut oile, Asociația “Pe-un picior de plai” 2015

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov