Toate articolele scrise de Redactia

Opera Brașov a vândut toate biletele lunii ianuarie într-o singură zi!

Opera Brașov înregistrează un nou record în ceea ce privește vânzarea biletelor! În mai puțin de o zi, cele trei evenimente programate în luna ianuarie 2023, au fost sold-out! Fie că este vorba despre spectacolul cu opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, cel de balet „Carmen”, pe muzică de G. Bizet, R. Scedrin, sau opera „Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart, apetența publicului a fost una extrem de ridicată. Încă dinainte de deschiderea casieriei și punerea în vânzare a biletelor, ieri, la ora 10, spectatorii se așezaseră la rând, umplând foaierul. Însă, cea mai mare parte a tichetelor s-a vândut online (o pondere de 75% din total). Totul, în mai puțin de 24 de ore!

Le mulțumim tuturor spectatorilor pentru fidelitate, acest lucru ne bucură și ne obligă în același timp, ca și în 2023, când aniversăm 70 de ani de la înființarea instituției noastre, să oferim evenimente și experiențe memorabile la Opera Brașov!

Evenimente desfășurate cu sprijinul Consiliului Local al Municipiului Brașov și al Primăriei Municipiului Brașov.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Mihaela Malea Stroe: In memoriam D.R.Popescu

Multă vreme, înainte de 1989, activitatea cenzurii a fost drastică și se știe că a obligat scriitorii la tot felul de artificii, subterfugii, machiaje ale textelor cu scopul să înșele vigilența celor care supervizau editarea. La rândul lor, cititorii au fost obligați să caute printre rânduri mesajul ascuns, să caute dincolo de aparențe. Cenzura a determinat funcționarea unui complot tacit scriitor – operă – cititor, uneori nu lipsit de satisfacții. De pildă atunci când, cosmetizat în așa fel încât să corespundă… „gustului” cenzorilor, „scăpa” pe piața cărții „fructul oprit” – imaginea nudă a realității comuniste.

Ilustrativă în acest sens ni se pare situația piesei „Piticul din grădina de vară” a lui D.R.Popescu, piesă concepută în 1972, în plină modă a proslăvirii eroismului comunist și a realizărilor lui revoluționare.

La o primă lectură, piesa respectă întru totul cerințele momentului. Cenzura nu putea să fie decât încântată de un text „aliniat” politic, a cărui acțiune se desfășoară în memorabilul an 1944. Eroina (evident victimă) aparținea unei organizații clandestine comuniste. Siguranța statului (călăul, torționarul) o condamnase la moarte, iar ea preferă să moară decât să-și trădeze tovarășii… etc., etc., etc.

Tocmai această prea transparentă încadrare în șabloane, venind din partea unui scriitor subtil, înclinat să opereze cu simboluri, ne-a îndemnat să reluăm lectura, căutând o „cheie”, un alt registru. Și cheia exista, ascunsă inspirat într-una dintre replicile celui mai „inofensiv” personaj – eroina comunistă: „… ce libertate am pierdut venind în pușcărie? Libertatea de a nu face coadă la pâine. De a nu vota niște imbecili, de a nu spune poezii de ziua unui rege gângăvit. Ce-am pierdut? Libertatea de a nu putea să vorbești nimic. De a te teme de telefonul din casă, de a vedea în fiecare poștaș un polițist, în fiecare instalator de gaz – un turnător…” Coada la pâine era de mare actualitate, chiar emblematică pentru „progresele” realizate pe calea sărăcirii de către regimul comunist. Ea putea constitui, deci, un „indiciu” de lectură. De aici încolo, totul se putea citi „altfel”. Nu era necesară decât o simplissimă substituire a câtorva termeni: rege (gângăvit)/președinte (…gângăvit), polițist/milițian (în fragmentul citat), domn/tovarăș, comunist/„reacționar”, Siguranță/ Securitate (în întreaga piesă) pentru ca tot ce părea o evocare cuminte a pătimirilor tinerei ilegaliste în timpul regimului „burghezo-moșieresc” să se transforme într-o sfredelitoare privire critică asupra împilărilor și nemerniciilor de strictă actualitate în comunism. Este greu de presupus că această decodare a textului, prin intermediul a (doar!) cinci cuvinte ar fi fost posibilă cu totul întâmplător. Dimpotrivă. Pentru cine cunoaște rolul jucat de cenzură, feluritele strategii la care au apelat unii dintre scriitori pentru a putea „strecura” către cititori adevărurile interzise nu sunt cu desăvârșire străine. Cele cinci cuvinte au fost folosite, mai degrabă, cu efect de xilină lexicală pentru „amorțirea” vigilenței funcționarilor din instituția menționată. Oricum, dacă realitatea socio-politică a două regimuri „antagonice” nu ar fi permis specularea unor similitudini, jocul dublu al textului nu ar fi fost posibil.

Stratul adânc al problemei, indiferent din ce unghi politic ar fi abordată piesa, rămâne confruntarea individului dornic să gândească liber cu un sistem leviatanic ce îl condamnă la moarte pentru „delictul de opinie”. Pledoaria protagonistei din piesa lui D.R. Popescu pentru libertatea de gândire nu este, până la urmă, nici a unei comuniste, nici a unei „reacționare”, ci a unui om: „Toate javrele se tem de cuvinte. Ce-aveți cu verbele, cu proverbele, cu substantivele? Nu le tăiați, nu le ștergeți cu guma, nu le asasinați, nu omorâți cuvintele, gândurile, nu ucideți oamenii! […] De ce nu vă lasă ele, vorbele, să mâncați, să dormiți, să căscați, să respirați?”

Am zăbovit ceva mai mult asupra piesei „Piticul din grădina de vară” întrucât ni se pare un text interesant prin lecturile pe care le permite, dar și „vulnerabil” în fața unor lecturi postdecembriste grăbite, răuvoitoare și dornice să invalideze artistic tot ceea ce pare a fi atins de morbul comunist.

A respinge global opera unui scriitor din motive ideologice este cel puțin la fel de păgubitor ca „sechestrarea” operei din aceleași motive. Cele două aspecte sunt fața și reversul exclusivismului radical, ale lipsei de echilibru.

(MMS, fragment din „Darie Magheru. Trasee tragice de la Sisif la Pygmalion”, Ed. Fundației Culturale Arania, Brașov. 2002)

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Radu_Popescu

Rodica Matilda Miulescu: „Acum, la Anul, La mulţi ani şi în veşnicie!”

Domnul toate să le dea:
Sănătoşi, voioşi să fiţi
Şi voi şi ai voştri iubiţi,
Pace-n suflete şi-n ţară
Cum a fost odinioară
Când eram tineri cu toţii
Şi nu ne ştiam nepoţii!

Aş mai spune da-s grabită
Că mi-s oalele pe plită
Îmi aştept oaspeţi la masă,
Vreau să mă fac şi frumoasă.
Anul Nou nu mă aşteaptă
Ştie că de toate-s aptă:
Cu o mână scriu o rimă,
Cu a doua -mi fac o grimă
Părul din fugă-l buclez,
Mai amestec în orez…
Nu vreau să vă plictisesc
Deci acum vă părăsesc.
Însă nu o fac de tot.
Vai! Sunt încă în capot!
Şi la uşă bate Anul,
Oaspeţi dragi sunt cu toptanul:
,,Hai, poftiţi, iubiţii mei!”

Mulţumirile le-nchei.
Unii mi-aţi urat în gând.
V-am simţit ades plângând.
Domnul să vă răsplătească
Şi în viaţa pământească şi în lumea cea cerească
Acum, la Anul, La mulţi ani şi în veşnicie!

Rodica Matilda Miulescu

31 decembrie 2022

Publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov

Credit foto:  Anna-Louise

Mihaela Malea Stroe: „Un fel de colind…”

Viața asta, a noastră,

Nu curge susurând dulce,

Aidoma ciocolatei calde – contra cost –

De la dozator, în pahare ușurele de plastic.

Viața asta, cu nimbul ei fantastic,

Are, pasămite, alt rost.

 

Se prelinge, adesea,

Domol, cum lava

Din măruntaiele vulcanului,

Cum, în rostogolire înceată, pietrele rănite

Care ne dor…

 

Se strecoară ori izbucnește din loc în loc,

Precum umbra șarpelui-vânător

Însoțită de ploi de cenușă, nouri de zgură

Și foc.

 

Are alt sistem de taxe, de impozite,

Altă… armătură,

Alte legi, alte repere, alte axe

Orizontale, verticale,

Alte anotimpuri, alte puncte cardinale

Care conduc spre alte tărâmuri decât acelea

Cu fantomatice, ispititoare cetăți și palate

De modernă, incurabilă singurătate,

Monopolizate de Google, Twitter,

Tiktok ori Facebook.

Ne conduc

Pe altă cale, prin altă vale,

Spre altă ieșire din carcasele noastre

De iluzii, de sticlă, de carne, sânge și oase,

De fier, de beton…

Spre altă scăpare din capcane adormitoare,

Din năvodul de lut al lui ton-ton-semiton…-ton-ton-ton.

 

În poveste, ca într-o Vale a Plângerii,

S-au retras să se roage tăcuți, răbdători,

Magii, copiii și îngerii.

 

Colo sus, în foc și-n ger, lerui-ler pe sub o grindă,

Magii povestesc, îngerii vestesc…

În taină, blând, copiii din Ieud ne mai colindă.

Mihaela Malea Stroe

Un vechi colind de Crăciun din Maramureş | Gogea’s Blog (wordpress.com)

Înscrierea elementului Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității

Ieri, 1 decembrie, în cadrul celei de-a 17-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental al UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial care se desfășoară la Rabat, Maroc, a fost adoptată decizia privind înscrierea elementului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.

În cadrul reuniunii, precedate de o campanie susținută, plecând de la recomandările Organului de Evaluare, reprezentanții celor două țări au prezentat informații privind contribuția elementului la vizibilitatea și semnificația patrimoniului cultural imaterial național și universal, conexiunea cu alte elemente de patrimoniu, dialogul între comunități, cercetători și ONG-uri, precum și măsurile de salvgardare implementate în comun de ambele state cu implicarea comunităților, purtătorilor și societății civile.

Cele 24 de state membre ale Comitetului au apreciat valoarea elementului pentru identitatea culturală a celor două țări, funcțiile sociale ale acestuia, aportul la consolidarea dialogului între comunități și la incluziunea socială, precum și importanța măsurilor actuale și viitoare de salvgardare implementate în cooperare cu comunitățile de purtători, în vederea promovării cămășii cu altiță, inclusiv prin intermediul acțiunilor de educație formală și non-formală.

Înscrierea în Lista Reprezentativă asigură o mai bună conștientizare a valorii acestei arte tradiționale, care a devenit, în ultimele decenii, un reper important de identitate națională, precum și a necesității de protecție a practicilor specifice de creație transmise din generație în generație, în cadrul comunităților de pe ambele maluri ale Prutului.

Reușita de astăzi se datorează, în cea mai mare măsură, generațiilor de creatori ai cămășii cu altiță, asigurarea transmiterii patrimoniului în cadrul comunităților purtătoare fiind unul dintre cele mai importante criterii care definesc acest element.

În complexul proces de înscriere, implicarea comunităților de meșteri populari din cele două țări a reprezentat un aspect definitoriu al dosarului declarat câștigător.

În urma deciziei de astăzi, instituțiile culturale din cele două țări au datoria de a continua să încurajeze activ efortul remarcabil pe care aceste comunități și acești creatori îl fac în păstrarea și promovarea, de manieră durabilă, a elementelor de patrimoniu cultural imaterial.

Delegația României la Rabat este condusă de András István Demeter, secretar de stat în Ministerul Culturii, și le include pe Simona-Mirela Miculescu, ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO, și Ioana Baskerville, punctul focal pentru Convenția 2003.

Delegația Republicii Moldova este condusă de Sergiu Prodan, Ministrul Culturii al Republicii Moldova. Din aceasta fac parte: Corina Călugăru, ambasador, delegat permanent al Republicii Moldova pe lângă UNESCO și Andrei Prohin, expert în patrimoniul cultural imaterial.

Ministerele Culturii – responsabile de dosarul „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” –  aduc mulțumiri pentru neprețuitul sprijin acordat de Ministerul Afacerilor Externe din România și Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene din Republica Moldova și de către echipele Delegațiilor permanente ale celor două state pe lângă UNESCO.

Comunicat si imagini preluate de pe site-ul: http://www.cultura.ro/inscrierea-elementului-arta-camasii-cu-altita-element-de-identitate-culturala-romania-si-republica

„Tradiția creșterii cailor de rasă lipițană din România” a fost inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a UNESCO

Ieri, 1 decembrie 2022, Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, reunit la Rabat, în Maroc, a decis înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Tradițiilor de creștere a cailor de rasă lipițană din cele 7 țări (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria), în care acest patrimoniu este păstrat activ și neîntrerupt.

Pentru România, acest demers se datorează cercetărilor realizate de Ioana Baskerville în cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii, care a beneficiat de sprijinul constant și expertiza specialiștilor de la Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” – Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor R.A. (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), instituție care administrează cele două mari herghelii cu cai de rasă lipițană din România: Herghelia Sâmbăta de Jos, situată în satul Sâmbăta de Jos, comuna Voila (județul Brașov) și Herghelia Beclean, din orașul Beclean (județul Bistrița Năsăud).

Rasa lipițană, în varianta sa modernă, a fost creată în anul 1580, în localitatea Lipizza din sudul Imperiului Habsburgic (astăzi, Lipica din Slovenia). Pe teritoriul României, această rasă își are începuturile încă din secolul al XVIII-lea, odată cu extinderea acestei rase prin sistemul hergheliilor și depozitelor militare de armăsari ale Imperiului Habsburgic. Tradiția românească a creșterii acestor cai a apărut în anul 1874, datorită mutării efectivului hergheliei imperiale de la Mezőhegyes (astăzi pe teritoriul Ungariei) pe un domeniu de stat al imperiului aflat la Sâmbăta de Jos, pe valea Oltului. Pe data de 8 octombrie 1920, Statul român înfiinţează Herghelia de Stat Sâmbăta de Jos, folosind în acest scop mai cu seamă cai de la crescătorii din satele Țării Făgărașului, aflate în vecinătatea hergheliei. Astăzi, la Herghelia Sâmbăta de Jos sunt crescute 7 din cele 8 linii ale rasei, ceea ce face din aceasta una dintre cele mai importante herghelii de cai lipițani din lume. De-a lungul timpului, popularitatea cailor din această rasă a fost întreținută de ținuta lor elegantă și impunătoare, rezistența la efort, inteligența și devotamentul arătat în relația cu omul.

Acest nou element din patrimoniul cultural imaterial național este reprezentat de un set de cunoștințe, practici și aptitudini legate de creșterea, îngrijirea și antrenarea cailor de rasă lipițană din România, transmise cu precădere pe cale orală și din generație în generație, prin experiență directă. La acestea se adaugă o serie de practici culturale și sociale dezvoltate de comunitățile de crescători ca parte a unor ritualuri, evenimente, competiții ecvestre (de anduranță, tracțiune, dresaj) și meșteșuguri tradiționale specifice (potcovar, șelar, herghelegiu) care includ prezentarea și promovarea acestei rase cabaline.

Prezența importantă și meritorie a României în acest dosar, la invitația experților din țările partenere, a confirmat relevanța acestei tradiții pe teritoriul țării noastre și eforturile instituțiilor statului care au susținut nucleul tradiției de creștere a cailor lipițani, timp de mai bine de un secol.

Delegația României aflată la Rabat mulțumește cu această ocazie coordonatorilor dosarului, și anume delegația Sloveniei, precum și celorlalte țări-partenere, pentru efortul susținut și parteneriatul excepțional dezvoltat pentru atingerea acestui obiectiv și pentru a asigura, încă o dată, vizibilitatea internațională a patrimoniului românesc, cu atât mai importantă astăzi, cu ocazia Zilei Naționale a României. Prin acest rezultat, Ziua Națională dobândește o și mai mare valoare astăzi, întrucât această reușită oferă șansa unei sărbători comune a celor șapte state afiliate la acest dosar, într-un cadru de recunoaștere internațională.

Notă: În Țara Făgărașului la Sambata de Jos există cea mai mare herghelie de cai lipițani din lume ~ Herghelia de Lipitani Sâmbătă de Jos , atât de iubiți de oamenii locului, cum se vede din fotografia realizată de Dan Strauti pentru Acasă, la origini ~ Acasă la origini, Sâmbăta de Sus !

Comunicat preluat de pe pagina: http://www.cultura.ro/traditia-cresterii-cailor-de-rasa-lipitana-din-romania-fost-inclusa-lista-reprezentativa

Mihaela Malea Stroe: „ Inflație și cercuri… ”

Motto: Este foamete pe pământ nu pentru că ar lipsi pâinea, ci pentru că nu reușim să-i săturăm pe cei bogați. (Maica Tereza)

Am bunul (sau ne-bunul?!) obicei de a observa oamenii din jur, de a le asculta, uneori în dialog cu ei, alteori întâmplător, păsurile. Câteodată scriu despre ce observ. În ce voi scrie azi, la jumătarea lui noiembrie 2022, cifrele sunt perisabile. Pentru că și inflația, și prețurile se află în cursă alertă spre cote maxime. Nu obosesc, nu se opresc să-și tragă sufletul. Nu ne lasă nici pe noi să respirăm. Recent, am avut parte de câteva întâmplări – oglindă a prezentului. De pildă, în magazinul de unde mă aprovizionez în mod curent, un domn senior cerceta pe îndelete rafturile cu hârtie igienică, șervețele și batiste de hârtie. A sunat acasă: „Dragă, au hârtie igienică la 7,99,  patru role”… „Da, aia albă, care era 3,50! Oare găsim undeva mai ieftin?”… Intervin, îi spun că, în piață, la tarabă, au pachete cu opt role, gri sau roz, din hârtie reciclată, la 12 lei. S-a dublat prețul și la tarabă, dar… comparativ… Omul îmi mulțumește și comunică informația persoanei cu care vorbea. Brusc îmi amintesc un banc din vremi predecembriste ce păreau apuse: Bulă cară un sac mare cu hârtie igienică folosită. Un amic îl întreabă unde-l duce. Bulă răspunde: „La curățătoria Nufărul”. Zâmbesc lăuntric, zâmbet dizolvat în zeamă de pelin. Prețul batistelor de hârtie în cel mai bun caz s-a dublat. Să reflectăm la dexteritatea de-a sufla/stupi direct pe jos? La batistele din… batist – nici vorbă să revenim! Trebuie spălate – detergentul e scump, apa e scumpă. Trebuie călcate – curentul e scump…

Mă uit la alte prețuri: uleiul pe care îl cumpăram la începutul anului cu 5-6 lei litrul, acum e peste 10 lei. Prețul untului autohton s-a dublat și el. Rația impusă dictatorial prin anii ’80 era de 50g unt/lună/persoană. Acum… ne pândește rația autoimpusă… Și, uite-așa, colesterolul rău e ținut la distanță. Cofrajul cu zece ouă M a ajuns, de la 4-5 lei, la 10-12. Peste 12 lei, la ouăle L bio. Ne reîntoarcem (de bună-voie?) la rația comunistă de cinci ouă/lună/persoană, să nu devenim supraponderali. Pâinea cea mai ieftină, de calitate îndoielnică, trece de 8 lei kg. De calitate bună – 15-20 lei/kg. Făina pe care o cumpăram cu 2 lei/kg acum costă (la promoție!) 5 lei. Zahărul nu se lasă mai prejos. Cartofii, de la 1 leu și ceva, au „sărit” la peste 4 lei/kg. Prețurile la pui-grill variau, la începutul anului, între 5-6 lei/kg (pui debil, rudă ajustată hormonal a rației predecembriste „doi-la-pungă”… din când în când) și 28 de lei/kg (pui gălbior, crescut cu cereale… ca la bunica). Acum, rar găsești pui sub 19 lei/kg. La 6 lei/kg poți cumpăra… spinări de pui, produs pe care avuții nu l-ar cumpăra nici pentru animalele lor de companie. Puiul crescut ca la bunica a… „zburat” spre 55-60 de lei/kg. Cremvurștii, parizerul, „mâncarea săracului”, concurează azi, ca preț, cu delicatesele. Prețul litrului de lapte te forțează să te gândești la ceai. Nu la cel verde sau negru. La cel de sunătoare, pe care o poți culege, deocamdată gratis, de pe câmp. De brânzeturile comune am ajuns să ne apropiem cu prudentă sfială. „Piperat” rău, prețul cașcavalului îi râde consumatorului în față: „ia mai pune-ți pofta-n cui!”. Și-mi amintește adaptarea la timpul nostru a celebrei fabule cu vulpea și corbul. Corbul stă pe-o creangă, cu bucata de cașcaval în cioc. Vulpea îl întreabă scurt: „Mergi la vot?” Corbul zice: „Nu!”. Cașcavalul cade, vulpea îl înșfacă și fuge. Corbul reflectează: „Dacă aș fi zis da, s-ar fi schimbat ceva?!” Chiar așa! Prețurile gogoșarilor și castraveților murați îți strepezesc dinții ca agurida, fără să deschizi borcanul. Concret: un borcan cu castraveți cornișon pe care în noiembrie 2021 l-am cumpărat cu 12,75 lei, în septembrie a.c., același borcan!, costa 24, 99 lei. O fi ajuns, între timp, la 30. Dacă vrei să pui murături de casă, că așa scapi ceva-ceva mai ieftin, te „ustură” buzunarul de la hreanul care în toamna trecută era (oricum scump!) 12-13 lei/ kg. În toamna asta s-a „iuțit” la 28-30 lei/kg. Un motiv în plus să lăcrimăm când îl curățăm! Reclama în care cumpărătorul vede fericit cum prețurile castraveților (afișaj electronic) scad amețitor, sub ochii lui, e o sadică ironie. În realitate, prețurile cresc amețitor! Pățanie personală: văd în consola frigorifică din magazin inimă de vițel, la 15,99 lei/kg. Aleg pachetul cel mai mic. Când să-l pun în coș, o angajată a magazinului vine să strângă toate pachetele. Îmi explică: „Le reetichetăm. Așteptați, mă întorc imediat!” Aștept. În câteva minute revine, pune pachetele înapoi în consolă… Inimă de vițel – 19,99 lei/kg.

Dacă analizezi scumpirile la detergenți, șampoane, balsamuri, creme, pastă de dinți… mai că ți se face dor de soda clasică de rufe, săpunul de casă și buchetul-deodorant de levănțică/busuioc, la îndemâna oricui. De sfaturi prețioase pentru salvarea planetei și a bugetului familial nu ducem lipsă deloc. Ni se spune să intrăm câte doi la duș (de ce nu și câte trei-patru, la urma-urmei?! Și, de ce nu?, să tragem apa la toaletă o singură dată, la sfârșitul zilei). Să scădem temperatura din apartamente cu un grad-două (reiterare a directivei ceaușiste „să mai punem un palton pe noi, dragi tovarăși!”). Să umplem-ochi mașina de spălat, nu la jumătate din capacitate… Să ne cumpărăm frigidere noi, economice! Serios?! Sunt oameni care se roagă Atotputernicului să nu li se strice vechiul frigider, că altul n-ar putea cumpăra. Și bătătorul de covoare e de reanimat: nu consumă energie electrică, ne-ar ajuta mult la facturi, la întărirea musculaturii… Apropo de facturi, perspectiva gigantismului lor maladiv ne-a reactivat antidepresiva genă a hazului de necaz: „s-a decis ca facturile să fie distribuite de paramedici. Dacă, la primire, consumatorul face atac de cord, paramedicii îl vor resuscita, să nu moară fără să-și achite obligațiile față de furnizor.” Interesant: făuritorii de sfaturi ni se adresează la persoana a II-a plural. Voi să faceți și să dregeți… Pe ei se exceptează. De ce oare???

În reclame, personaje invariabil vioaie, voioase, gureșe, ca picate de pe altă planetă, ne anunță, că putem cumpăra diverse produse „atât de ieftin!”/ „mai mult decât ieftin!”, sau că oarece aparat mirobolant costă la promoție „numai”/„doar” 1999,99 lei în loc de 2499,99 (ieftin-rău pentru plebea cu venituri de 1500-2000 de lei/lună ori chiar sub 1500!). Alt produs must have… poate fi achiziționat la „numai”/„doar” 16574,99 euro! Euro! Cui s-or fi adresând reclamele?!? În niciun caz celor ale căror salarii/pensii modice bat de multișor pasul „tot pe loc, pe loc, pe loc!”. Pe aceia îi sfidează! Cinic. Dacă ai „ghinion” să te fi prins prezentul fosforescent cu datorii la vreo bancă (alta decât cele din parc!), întrucât dobânzile cresc, și ele, mai rapid decât mătrăguna, statutul tău nu diferă de al strămoșului ajuns slugă-la-dârloagă în vremi barbare, necivilizate, decât în sensul că o duci – în societatea modernă, democratică, evoluată, digitalizată și, pe deasupra, corectă politic – mai greu, mai… complicat decât el.

Să nu ne impacientăm, prieteni! Avem destui semeni, prea destui, prin alte cercuri existențiale, în zona de confort a cărora scumpirile nu lovesc la fel de necruțător. Inflația, drăguța, se dovedește oarecum selectivă. Icrele de Manciuria, somonul, caviarul, sturionul, înotătoarele de rechin, șampania Veuve Clicquot, parfumurile fine, iahturile, autoturismele de lux, insulele exotice, parcelele de vânzare de pe Lună sau Marte (cine-o fi proprietarul care le vinde?!) – s-au scumpit… cu blândețe, cu duioșie, pentru ca obișnuiții cu astfel de alinturi, fragili emoțional, să nu sufere traume netratabile. Târguielile din „coșul” lor zilnic nu și-au dublat-triplat prețul ca fasolea sau spanacul din meniul nostru de post.

Mda. Aceia trăiesc în cercuri spațioase, aerate, cu rază mare… de acțiune. De la ei, cercul din care provine doamna pe care am întâlnit-o nu de mult la farmacie, – cerc suprapopulat, cu rază mică… de acțiune – pare inexistent. O doamnă mignionă, firavă, cu păr alb, scurt, subțiat. Venise să-și cumpere medicamentele compensate, pentru tratamentul lunar. Când farmacista i-a spus că o costă 270 de lei, a împietrit. A îngăimat: „Păi… luna trecută… Iar s-au scumpit???… Pensia…” Îi tremura mâna scotocind prin portofel. A încercat un fel de negociere disperată: să-i spună farmacista la ce leacuri să renunțe sau să micșoreze doza prescrisă, că nu are bani să le ia pe toate. Cumsecade, farmacista i-a oferit, pentru un medicament, varianta mai ieftină, cu aceeași substanță activă. Total: 265,80 lei. „Îmi pare rău… Altceva nu pot face pentru dvs. Nu aveți rude, să vă sprijine?” Doamna i-a mulțumit. S-a dus spre ușă cu pași șovăitori, suspinând: „Am avut o fată, doamnă, s-o prăpădit acu’ trei ani… Băiatul ei, nepotu’, îi șomer, ginerele… s-o-nstrăinat”. A ieșit, vorbind cu Cel de Sus: „Doamne, de ce-mi mai dai zile de trăit în amarul ăsta?” Farmacista s-a uitat la mine clătinând din cap: „N-aveți idee câți oameni sărmani ne trec pragul zi de zi! Cu ce vă pot ajuta?” „Un flacon de Emocalm, vă rog, dacă aveți. Dacă nu, de Nervocalmin.”

În drum spre casă am intrat într-un magazin mititel, de cartier. Patroana vorbea cu o clientă: „Când distribuitorul mi-a dat azi noile prețuri la sucuri, am avut un atac de panică! N-am comandat niciun suc. N-oi fi făcut bine, dar m-am temut că n-o să le pot vinde!”

Cei pe care inflația îi lovește amical peste umăr, nu ca trăznetul în creștetul capului, au cam una și aceeași replică de consolare: „Problema e globală. La noi încă e bine, prin alte țări e mai rău!” De parcă, dacă au murit caprele vecinilor inter/intra și transcontinentali agonia caprei noastre ar fi motiv de bucurie și am putea uita de… „tăcerea mieilor”. „La noi” se referă la cei din cercul lor. Restul… nu contează. E neglijabil. Nu e inclus în „țară”. Strategii, gestionarii și gardienii bunăstării nației au blocaje de imaginație. Să-i înțelegem! Pentru cineva cu venituri de – să zicem – peste 15.000 de lei/lună este inimaginabil cum poate trăi cineva cu 5000 de lei/lună. Dar cu… 1500 de lei/lună? Dar cu 1000??? Imposibil! Așa ceva nu există!!!

E drept că și „reciproca” este întrucâtva valabilă. Cel cu venituri de subzistență nu-și poate imagina ce mama zmeilor face un singur om cu 15.000 de lei/lună altceva decât huzureală și risipă? Își cumpără o aeronavă supersonică, să treacă peste Styx dându-i cu tifla lui Hades? Își comandă copârșeu de cleștar și-și rezervă loc de veci pe inelul lui Saturn? Face, în vacanță, de dragul adrenalinei, scufundări în Apa Sâmbetei, À la recherche du temps perdu? Se clonează? Ar putea, de bună seamă, să-i ajute pe nevoiași, dar dacă pentru el aceia nici nu există… Breaking news – statistici: cel mai scump produs cumpărat de Black Friday (11-13 noiembrie 2022) în România – un televizor – a costat 148.731 de euro!

Cât ziiiici?!?!?! Ei, poftim! Spune-i acelui tele-cumpărător că, în aceeași țară, mulți supraviețuiesc miraculos (or fi autotrofi?) din 1000 de lei/lună. O să creadă că ai evadat din vreo secție de psihiatrie. „Aceia” nu există!

Evident, în cercurile sus-pușilor cu dare de mână, ermetice, înalte (ca să nu zic văzduhiste), unde răul se simte ca o adiere de zefir, nu ca un cuțit la jugulară, inflația e… statistică și-atât. Oficial, prin alambicate calcule de medie aritmetică simplă combinată cu media ponderată, ambele mixate zdravăn cu IAPC și IPC (adicătelea indice „armonizat” al preţurilor de consum și indice al prețurilor de consum, pe care tot pământeanul le știe din pruncie!), asezonate riguros cu rata medie anuală și cu alte abracadabrante construcții lexico-aritmetice, inflația ar fi, grosso-modo, de 15-16%, resimțită în cercul poporenilor la 35%. Uaaauuu!!! Ca temperatura mediului înconjurător. Termometrul indică 10 grade, resimțite, însă, ca… –4. Brrrr!!! Așa și în magazin: pentru muritorul de rând, la raft, pe viu, în încercarea lui tot mai grea de a umple coșul cu produse strict necesare e… tout à fait autre chose decât în statistici. Dacă nu mă înșel, când un produs costă… ieri 1,99 lei, azi – 4 lei, iar mâine 8,50 lei creșterea – între ieri și mâine – bate peste 100%. Sau nu?! O fi de 15%?! Sigur, dacă înghesuim în același coș iahtul care s-a scumpit cu doar 1%… s-o fi schimbând rezultatul. Că, și atunci când incluzi într-un grup de octogenari doi-trei nou-născuți, media de vârstă a grupului scade. Nu-i aceeași, însă, speranța de viață a membrilor! Presa ne vestește că a naibii inflație sau rata ei (care o fi diferența? Ca între „bancă” și „rata la bancă”?) „a coborât ușor în octombrie”, nu-i fie de deochi! Prețurile, mai afurisite, au continuat, cu nerușinare, să crească. Independent. Eehei, zic strategii fericirii cetățenești, dacă ei ar mări decent pensiile și salariile celor din cercurile cu rază mică de acțiune, inflația iarăși ar crește vertiginos ca făt-frumos-din-mapă-scos. Mărirea veniturilor cetățeanului de rând… foarte periculos agent de creștere pentru bâzdâgania care dă de furcă administratorilor globului de lut! Vezi de-aia, neînțeleși de plebe, ei, gestionarii superinteligenți ai crizei mondiale și locale, țin în frâu, până la hipoxie, veniturile pălmașilor de pe cercurile paralele și meridianele găluștei albastre, lăsând – à la Nae Cațavencu – în progresist-liberal dezmăț prețurile. Amărășteanul de rând, vai de căpățâna lui!, nu pricepe, domnule, că ștreangul care îl strânge progresiv de gât, până la asfixie mecanică, este soluția ideală întru propășirea și binele lui personal, al urbei, al patriei, al continentului, al planetei, al galaxiei, al mega-meta-multiversului ș.a.m.d… Hmmm!!! Oare ce-o fi „indicele armonizat”? Un fel de fond de ten care maschează petele pigmentare și acneea statisticilor???

În fine! Discutam cândva cu scriitorul Hans Bergel despre cei „mari”, care fac istoria (unii – mai rar! – ca eroi, alții ca monștri, alții ca trepăduși…) și cei care o suportă (de regulă, masele, în limbajul politicianului nevricos și arogant numite „gloată”, „turmă”, „prostime”). Compasiv, metaforic, Sorescu (prin Iona) le numește „plevușcă”: „Plevușca, săraca! Ea duce greul mărilor și al oceanelor.” Expresia „Capul face, capul trage” o fi expirat? În mileniul nostru performant, elevat, civilizat, inteligent cum n-a fost altul de la Big Bang încoace, pare să se fi instalat durabil la cârmă alte vorbe cu tâlc: „Unde nu-i cap, vai de picioare!” și, mai ales asta!, „Peștele de la cap se-mpute, dar de la coadă se curăță”.

Capetele care ne tricotează prezentul istoric (pe andreaua pandemiei – un război pe față, două pe dos) se întrec de mama focului în explicații bombastice. Sunt capete infinit mai devotate vorbăriei belicos-propagandistice decât, cum s-ar cuveni, găsirii de soluții. Aflăm, bunăoară, dintr-un recent raport (World Economic Outlook) al FMI, că (păzea! scapă cine poate!) „2023 se va simţi ca o recesiune pentru milioane de oameni din întreaga lume.” Și că „trei evenimente majore împiedică în prezent creşterea economică: invazia Rusiei în Ucraina, criza costului vieţii şi încetinirea economică a Chinei.”. Așa, și?! Ce vor face marii, mijlociii și micii diriguitori planetari a căror datorie ar fi să înlăture piedicile, să stingă conflictele, să descâlcească și să îndrepte lucrurile? Pesemne vor așeza în continuare, nonșalant, cum le e năravul, poveri insuportabile pe spinarea acelor „milioane de oameni din întreaga lume” care, „prostime” insignifiantă fiind, și-au văzut pașnic, onest, de viețile, necazurile și treburile lor, în jurul casei. Nici n-au invadat pe nimeni, nici n-au provocat criza costului vieții, nici n-au încetinit economic vreo țară… Milioanele de oameni, din întreaga lume, a căror singură vină (tragică?) este că s-au născut și că încă n-au trecut tăcuți, cuminți, pe lista lungă a răposaților anonimi.

În răstimpul de distracție și relaxare dintre două discursuri sforăitoare, două rapoarte/statistici abil aduse din condei, două proiecte formale, două protocoale ineficiente, două tratate/înțelegeri iute perisabile (doar se știe că sunt făcute ca să fie încălcate!), cei care azi fac istoria lumii se vor da nepăsători, cu skyjeturile lor – poluante în fel și chip –, pe valurile suferinței celor mulți, care, încă o dată, suportă istoria. O duc pe umeri, „soldați” neînrolați, neînregimentați. Fără să li se știe vreodată numele, fără să primească medalii.

  Mihaela Malea Stroe

Ilustrație: Horia Țigănuș

Publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov

„ATEMPORAL”: expoziție de inaugurare a Galeriei INSPIRATIO

Vă invităm la inaugurarea galeriei de artă INSPIRATIO. Vernisajul primei expoziții va avea loc în data de 19.11.2022, la ora 14. Galeria se află la etajul magazinului de cadouri și suveniruri INSPIRATIO.

Fiecare manifestare artistică pe care o aducem în atenția publicului iubitor de artă ne dorim să fie o redeșteptare spirituala, o îmbogățire culturală, un moment de introspecție. Expoziția de artă ATEMPORAL are menirea să adauge noi valențe la tot ceea ce se află deja sub acoperișul INSPIRATIO.

Oferim astfel, expunere artiștilor vizuali din scena artistică românească, explorăm limite tematice și conceptuale, armonizăm compozițiile cu trăirea privitorului, transformăm sufletul sensibil și oprim timpul. Da, de aceea, ATEMPORAL. Ne place ideea de înfrângere a timpului. Lucrarea de artă are tot ce nu are creatorul / eternitate și trăiește în non-timp, un alt timp ce nu curge și nu poate fi măsurat.

Eveniment caritabil la Centrul Cultural Reduta

Vino să te bucuri de o petrecere pe cinste cu artiști desăvârșiți, expoziție de obiecte artizanale și voie bună! Totul în scop CARITABIL!
Când meșterul popular Lucian Sîrbu a început a pierde lumina zilei, datorită unei probleme grave de sănătate, ajutorul din partea comunității Brașovene nu a întârziat să apară: Asociația De La Români Pentru Români, Grupul Artizanat Brașov și Centrul Cultural Reduta se alătură într-o colaborare minunată in scop caritabil.
Intrarea este liberă (donațiile în măsura posibilităților sunt încurajate).
Invitații vor avea ocazia de a te vizita o expoziție cu vânzare organizată cu generozitate de meșteri locali.
Sursa si imaginea: pagina de facebokk a evenimentului

Concurs online de brățări tricolore, ediția cu numărul 5

Ziua de 1 decembrie nu putea să treacă fără un nou concurs meșteșugăresc la Brașov. Vă invităm la un concurs de brățări tricolore. Regulamentul este simplu și la îndemână oricui. Cu puțină îndemânare și câteva materiale vă puteți înscrie și voi.

Regulament:

Tema: brățări tricolore

Tehnică: orice tehnică meșteșugărească din orice colț de lume, cusut, țesut, pictat, margelit, tricotat, croșetat, împletit.

Vârstă: vor exista două categorii de vârstă
• sub 16 ani
• peste 16 ani

Participanți: orice persoană din orice colț de lume poate participa

Modalitate de transmitere: fotografie, obligatoriu fotografia să fie însoțită de numele participantului, categoria de vârstă și o scurtă descriere a tehnicii utilizate

Termen: până în dată de 27 noiembrie ora 23.00

Orice fotografie trimisă după această dată nu va intra în concurs

Fiecare participant se va putea înscrie cu maxim trei lucrări diferite, prezentate în fotografii separate

Fotografiile le puteți trimite pe mail: gabrielabularca1@gmail.com

Desfășurarea concursului: în data de 1 decembrie albumul cu toate creațiile înscrise în concurs se va posta pe contul de fb Gabriela Bularca

Durata votarii: 1 decembrie – 10 decembrie ora 20.00
Modalitate de jurizare: se consideră vot orice formă de apreciere, like, love etc, a fotografiei la albumul principal

Premii: se vor acorda câte trei premii pentru fiecare categorie de vârstă

Premiul se va trimite pe teritoriul României prin Poșta Română.

Vă urez spor la mesterit! 

Organizator: Gabriela Bularca – artizan brașovean

Parteneri:

Asociatia Creatorilor de Arta Traditionala si Contemporana Brasov

Magnolia Brasov

Centrul Cultural Reduta

Depoul de Arta Urbana

MallTaranesc

Adopta un Taran

Parteneri media:

Grupul Iubim Brasovul

NewsBv – Stiri din Brasov

La pas prin Brasov

Revista Lumea Satului

Sponsori:

MezCrafts Romania

Sofyarn.ro

Magazinul de fire.ro

Revista Lumea Satului

Motive Traditionale din Tara Barsei si Imprejurimi.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov