Toate articolele scrise de Viviana Costan Moiseanu

Teatrul Particular Brașov a împlinit 10 ani! La mulți ani!

Brasovul azi,

Visul Dorinei Roman de a înființa propriul teatru, în urmă cu 10 ani, devine și visul nostru pentru că acest teatru este creat pentru noi, pentru comunitate, pentru iubitorii de teatru, de artă în general. Este copleșitor să faci un bilanț al activității Teatrului Particular din Brașov; încărcătura emoțională fiind foarte mare, amintirile serilor de joi sunt încă vii iar dorul de ”joia deconectantă” este accentuat. Pentru că timp de 10 ani, serile de joi au reprezentat o detașare de cotidian, o relaxare, o stare de bine. Umorul fin, interpretările de excepție și asemănările cu anumite personaje sau aspecte din viața noastră sunt redate cu măiestrie de artiști. Un scurt bilanț al pieselor jucate și câteva fotografii ne amintesc aceste frumoase momente.

”Actrița” – Frumoasă, talentată, râvnită în toate cercurile societății, însoțită pretutindeni de EL – ”Motănel”. Un bărbat frumos, înalt, șarmant dar comod. Atât de comod, încât iubirile vieții lui se află în același loc – în teatru: una pe scenă, una în afara scenei, așa de bine ascunsă încât nu apare nici măcar în sală. Ea știe rolurile pe de rost, coase costumele, îi asigură ”Divei” tot ce are nevoie pentru ca spectacolul să iasă impecabil. Dar spectacolul din scenă continuă și în afara scenei, cu aceiași protagoniști dar un alt scenariu. Emoții disimulate, emoții afișate, stări de tensiune continuă și sentimente amestecate, într-un spectacol la care lăcrimezi fără să realizezi acest lucru. Regia și scenariul Elvira Platon. Dorina Roman joacă alături de Mona Codreanu.

”Soț de vânzare” – Cererea de ”soți” de pe piață e mare iar organizarea ”licitației” este genială. Dorina Roman joacă alături de Dan Zorilă și Monika Tompos. Un spectacol de Sorin Misiriantu (Teatrul Național Cluj Napoca).
”Toxic love” – o poveste de dragoste incepută fulgerător într-un bar. Dora, profesoară de sport, Tony, pictor, doi oameni cu personalități puternice, inteligenți, pornesc la drum într-o relație care părea perfectă.

”Sarmale cu dragoste” – Se spune că dragostea trece prin stomac. Excesul de dragoste cauzează diverse probleme. Probleme mari, probleme mici, probleme cu inima, cu capul, stomacul sau alte organe vitale. Reţeta secretă o deţine Mimi, specialistă în „ale gurii”. Protagoniștii noştri Dorina Roman şi Mihai Giuriţan. În spatele acestei „dezbateri” se află Ivona Boitan (care semnează scenariul și regia).

”Plăcerile și chinurile adulterului”, în regia doamnei Elvira Rîmbu, un spectacol în care Dorina Roman a jucat alături de actorul Marian Tret sau de Silviu Dudescu. O relație ”varză” a doi tineri căsătoriți (fiecare cu altcineva), prinși într-o aventură umbrită de teroarea psihologică a ”distrugătoarei de cupluri” – soacra. O scurtă secvență a unui cuplu aflat într-o situație delicată, un test al rezistenței în fața tentațiilor și a măiestriei în arta minciunii, o viață pe ceas, cu o ”agendă” plină de obiective de punctat.

”Monoloagele vaginului” – „Stările de agregare” ale unei femei, din altă perspectivă. Trei doamne de poveste superbe, inteligente, amuzante, spontane. O piesă spumoasă interpretată impecabil de actrițele Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu Codruța Magdalena Vasiu, Cristina Ragos, Serenela Mureșan. O piesă după Eve Ansler, jucată pentru prima dată în subsolul unei cafenele din Greenwich Village, iar apoi a fost tradus în nu mai puțin de 48 de limbi și a fost jucat în peste 140 de țări.

”Butoiul cu fericire” – Atunci când visele tale se află în stare latentă de prea mult timp iar tu te dedici meseriei, familiei, societății și acumulezi frustrări, vine ziua în care simți nevoia de o eliberare. Vrei să testezi ”butoiul cu fericire” despre care crezi că este soluția problemelor tale pentru că și alții au încercat și lasă impresia că au reușit să afle secretul fericirii eterne. Îți imaginezi o altfel de viață dar ești coborât cu ”picioarele pe pământ” de un om simplu care îți demonstrează că alegerea ta este doar un nor de fum, că de fapt, tu ești deja în butoi dar nu ți-ai dat seama de asta până în acest moment. Un dialog între două personaje care trăiesc și muncesc în medii diferite dar au multe în comun – un matematician gomos și o chelneriță cu aspirații de divă, într-o comedie spumoasă. O interpretare genială a Dorinei Roman alături de Adrian Iuga; scenariul și regia – Ivona Boitan.
”Dresorul” – Cine pe cine dresează? O superbă interpretare de-a râsu’, plânsu’ a actorilor Dorina Roman și Dan Zorilă, în regia Elenei Manoliu și coregrafia Mariei Guth.
Să nu uităm inspiratele texte ale Ivonei Boitan, de un umor fin, care i se potrivesc de minune Dorinei. Și pentru că spectacolele Dorinei Roman sunt interactive, din când în când, câte un spectator cade ”pradă” vârtejului ei și până se dumirește ce se întâmplă a ajuns pe scenă, ca ”partener figurant” într-un scheci.

”Dresoarea de fantome” – Fiecare avem ”fantomele”, ”fantasmele” noastre. Ne agățăm de trecut iar vina pentru eșecurile, visele, ”resuscitarea” dorințelor, neîmplinirile, frustrările, toate adunate în timp, se revarsă asupra celor din jurul nostru. Căutăm recunoștință, faimă sau o simplă apreciere. Am trăit senzații puternice, teamă, confuzie, curiozitate și alte sentimente amestecate alături de cei din sală. Am râs, am cântat în cor și am aplaudat puternic la finalul spectacolului. Dorina Roman și Daniel Tudor au reușit o ”ședință de spiritism”, lăsându-ne impresia că suntem ”bântuiți” în fiecare moment al zilei. În regia lui Radu Botar (”Teatrul de Nord” din Satu Mare), scenariul: Radu Botar, după Ion Băieșu. Scenografia: Maria Botar.

”O spargere cu peripeții” – Ana–Maria Barbenger are un stil aparte de a desprinde o situație de viață și a o transpune în text. Un text interesant, spumos, o situație de viață petrecută în ajunul Crăciunului de două personaje feminine care se cunosc în împrejurări disperate. Două femei cinstite luptă să iasă din situații–limită, avântându-se în planuri ticluite ”pe genunchi”, timpul fiind extrem de scurt. Le unește necazul și disperarea, deci sunt nevoite să colaboreze pentru obținerea unui rezultat care, speră ele, că le va scoate din încurcătură. Lucrurile iau o întorsătură neașteptată, situația tragi–comică în care se află stârnește reacții neașteptate iar tensiunea este maximă. O alianță neobișnuită între două femei ambițioase care sunt la capătul răbdării și trăiesc cu sentimentul ”iepurelui prins între faruri”. Interpretări magistrale ale Dorinei Roman – Cecilia Brutaru, alias Cici – și Luminiței Borta – Victoria Micu, alias Vicky. Ana–Maria Bamberger a croit două roluri care le vin mănușă celor două talentate actrițe. O tragi–comedie spumoasă cu final fericit, care ne-a trecut prin sita emoțiilor de tot felul și ne pune pe gânduri.

”Angajatorul de suflete” – Fiecare om are povestea și secretele lui. Puși în fața unor anumite situații oamenii reacționează diferit, imprevizibil, spontan. O prestație de excepție, o situație cât se poate de delicată, o tragi–comedie de actualitate, un rezumat al ”capitolelor” vieții unui om încercat, puse sub lupă, disecate, judecate, întoarse pe toate părțile. O ambiție a unui regizor de a realiza ceva unic. Un spectacol cu Claudiu Pintican și Petre Ghimbașan, după un text al dramaturgului brașovean Mihai Ignat.
”Două surori mortale” – Slăbiciunile celor două surori, Clara și Abelina, amintirile tinereților depănate de cele două bătrânele inofensive în aparență, sclerozate (sau nu), derulate pe ”repede–nainte” cu exemplificări clare într-o interpretare de excepție, sunt redate printr-o tragi–comedie care continuă și pe lumea cealaltă. După un scenariu bine pus la punct de Ana–Maria Bamberger, Dorina Roman joacă alături de Monica Midvighi.

”Patru femei la poliție” – Jucat în prezența strănepoatei autorului Tudor Mușatescu, doamna Pușa Petrovici și a strănepotului Mareșalei Teatrului Românesc Marioara Voiculescu, dl Lucian Voiculescu, doctor în estetica teatrului la Paris, Dorina Roman joacă patru roluri savuroase, un adevărat tur de forță printre personaje, interpretând cu talent și credință, fiecare „doamnă”: Dezida Coșovete, Mimicela Zurgălău, Nineta Sorcoveanu și Țușca Wilmoș, „invitate” la secția de poliție pentru un mic „interviu”. Femei simple, dar cu vise mărețe, nețmplinite, își varsă oful în fața domnului comisar, încercând să-l îmbuneze și chiar să-l cucerească. Un spectacol în regia lui Sorin Misirianțu, după texte de Tudor Mușatescu.

”Femeile lui Dostoievski” – Un scenariu complex al regizoarei Alinei Hiristea, o compilație a unor opere de mare succes, condensate cu mare dibăcie într-un singur și complex text care relevă aspecte din intimitatea vieții lui Dostoievski. Din nou, Dorina Roman, ”one woman show” a intrat în pielea fiecărui personaj cu atâta naturalețe, încât ne-a transmis trăirile, emoțiile, trăsăturile fiecăreia dintre femeile din viața marelui scriitor.
”Cadavrul” – Într-o comedie de excepție despre ce se întâmplă „dincolo”. ”Arăt bine? Am doar șase săptămâni.” Vine o vreme în viața fiecărui om când pune întrebarea–întrebătoare: ”Oare cum o fi pe lumea cealaltă?” Și răspunsul vine…de nicăieri. Și întrebările continuă: ”Oare câți oameni ar veni la priveghi dacă s-ar întâmpla ceva cu mine?” ”Oare îmi vor cinsti memoria așa cum se cuvine? Ce bucate vor pune pe masă?”, ș.a.m.d. ”Ce-ar fi fost dacă…?” ”Hai, Dumnezeu să mă ierte!”

Aniversarea din fiecare an a ”Zilei femeii”, alături de artiști invitați apropiați ai Teatrului particular Brașov, ”Brașoavele cu umor”, spectacole în care Dorina a fost înconjurată de artiști valoroși care ne amintesc de talentul și modestia caracteristice artiștilor români. Doamnele cântecului românesc Elena Pădure, Rodica Moianu, o inspirație pentru generațiile tinere, alături de Codrin Rotaru și Ansamblul Efthymos și Ciubuc Nicolae Gabriel, adevărați profesioniști care au colaborat împreună la realizarea acestor extraordinare spectacole. Energia nemaipomenită pe care au trăit-o spectatorii cu fiecare minut de muzică și dans, o colaborare minunată, care sperăm să se repete și să dăinuie.

Scenariștii, scenografii, echipa tehnică, precum și colaboratori din țară, au susținut eforturile Dorinei și ne-au oferit clipe memorabile: Alina Hiristea, Mihai Giuritan, Ivona Boitan, Elvira Rîmbu, Silviu Dudescu, Monica Midvighi, Pintican Claudiu, Codruta Magdalena Vasiu, Cristina Ragos, Serenela Mureșan, Petre Ghimbăşan, Ana–Maria Bamberger, Elena Pădure, Rodica Moianu, Ciubuc Nicolae Gabriel, Codrin Rotaru, Ansamblul Efthymos, Rodica Garstea, Marcel Vladareanu, Andrei Lupu, Răzvan Ioan, Viviana Costan Moiseanu, Maria Voronca, Constantin Spurcaciu, Irene Postolache. Partenerii media care au susținut și mediatizat activitatea Teatrului particular Brașov Dorina Roman, președinte și fondator al teatrului: doamna Felicia Popa, Iulian Cuibar, Mihaela Grădinaru, Bianca Bucă, Inside Braşov, Sebastian Dan, Adrian Carneciu, Alexandru Răzvan, La pas prin Brasov. Apreciere de mulțumire pentru toți cei care au fost alături de artiști în toată această perioadă.

La mulți ani, Dorina Roman!
La mulți ani, Teatrul Particular Brașov!

Credit foto: Viviana Costan

Eu, Ghionoaia

Reflecţii, , , , , , ,

Facem parte din neamul ciocănitorilor, care este răspândit pe aproape toată planeta, excepție făcând Australia, Noua Guinee, Noua Zeelandă, Madagascar și Antarctica. Arborele genealogic numără aproximativ 200 de specii din neamul ciocănitorilor. Într-o plimbare prin parc am fost însoțită de o ”ghionoaie”. Acest lucru m-a surprins plăcut, căci cunoșteam timiditatea acestei specii, una dintre cele 8 specii de ciocănitori care trăiesc în țara noastră. Dar să vă povestească ea ce mi-a relatat și mie.

Suntem trei la părinți, să ne prezentăm: Ghionoaia verde – Picus viridis (sunt prudentă și timidă iar cuibul meu îl prefer în păduri rare de foioase, mixte, terenuri agricole cu pajiști și arbori maturi, parcuri și grădini mari), Ghionoaia sură – Picus canus (trec observată, căci ajung rar în localități; prefer pădurile mlăștinoase din lungul râurilor și pe malul lacurilor, cu arbori căzuți și abundență de insecte), Ghionoaia de Atlas – Picus vaillantii (iubesc înălțimile, cuibul meu fiind stabilit în pădurile montane de stejar, plop, cedri și pin, ajungând până la 2000 de metri). Sună pompos dar datorită micilor diferențe de nuanță între noi, fiind practic gemene, trebuie să ne deosebim cumva.

Având mici diferențe de înălțime și câteva detalii ale penajului ne auzi din depărtare și ne poți deosebi pentru că una dintre noi ”vorbește” mai repede, scoatem sunete înalte, știm să fluierăm, să râdem și ciocănim cu putere atunci când suntem agitate, sacadat sau, pur și simplu batem darabana în funcție de situație. Așa se numește procesul de delimitare a teritoriului de cuibărit semnalizat de mascul. Specialiștii, numiți ornitologi, ne pot deosebi după zgomot (pe care ei îl numesc ”toboșărit”). Așa încercăm să ne hrănim. Ne plac insectele, în mod special dar includem în dietă și artropode, nuci și fructe. Pentru a ne asigura hrana, trebuie să ne ”antrenăm” des, căci săpatul în scorburi și trunchiuri de copaci necesită efort iar corpul nostru s-a adaptat la acest mod de viață (este ca și cum ai merge zilnic la sala de forță).

Avem corpul mai musculos și mai puternic față de alte păsări iar ciocul, instrumentul pe are îl folosim ca pe o daltă în aceasă operațiune, se uzează în preluarea șocului și amortizarea loviturilor, de aceea crește continuu. În toată munca depusă pentru a ne asigura hrana, picioarele ne ajută foarte mult, asigurându-ne o stabilitate a corpului în tot acest proces. La fel și coada, care mai năpârlește din când în când dar tot avem susținere.

Nu prea ne place să zăbovim pe sol, nu zburăm foarte des (de fapt, nu ne încadrăm deloc în standardele de zbor ale altor înaripate din Clasa Aves), zborul nostru fiind dificil printre trunchiuri și crengi, în schimb, ne place să ne cățărăm pe trunchiuri de copaci. Poate de aceea anvergura aripilor noastre s-a redus, căci nu am putea efectua zboruri lungi și susținute ca alte păsări. Avem trăsături remarcabile dar probabil cea mai impresionantă adaptare dintre toate este modificarea limbii noastre. Un proces elaborat, complicat este extragerea larvelor și insectelor din galeriile strâmte, săpate în trunchiuri de acestea. Forma limbii ciocănitorilor (căci este valabil pentru toată ”familia” noastră) nu este lată, ca la restul păsărilor, ci cilindrică, vermiformă chiar, puternică, lungă și subțire. De fapt, lungimea limbii la unele specii de ciocănitori (rudele mele) o depășește de câteva ori pe cea a ciocului.

Vârful limbii de ciocănitoare este prevăzut cu formațiuni cornoase, acoperite cu salivă cleioasă, pentru a putea extrage cât mai ușor larvele din galerii, marginile lor sunt sensibile, putând detecta ușor ascunzișul larvelor și pupelor (nimfelor). Având acest atu, ciocul nostru puternic ne ajută să ne construim cuibul săpând în lemn, acest lucru făcându-ne unice în lume, fiind singurele păsări care dețin cuiburi prin săparea în trunchiuri de copaci.

Singurul motiv pentru care am emigra, ar fi lipsa hranei. Câteva dintre noi ne-am adaptat de minune la viaţa din marile oraşe, unde ne puteți zări în parcuri şi grădini dar şi în micile zone cu copaci din jurul blocurilor. Avem și duşmani naturali, în special jderi şi veveriţe, care ne fură uneori ouăle şi puii, alături de uliul porumbar, uliul păsărar şi câteva specii de răpitoare de noapte. Ne dorim să fim ocrotite, de fapt, suntem ocrotite de lege pentru că suntem amenințate cu dispariția. La ce ne pricepem?

Curățăm copacii de insecte parazite (poate de aici provine expresia de ”doctor al pădurii” pe care o cunoaștem fără să știm precis ce înseamnă acest lucru) ajutăm indirect multe specii de păsări cântătoare, prin cuiburile pe care le scobim şi le abandonăm anual pentru a construi altele noi.

Astfel, în cuiburile noastre abandonate din pădurile tinere, cuibăresc multe specii de păsărele care altfel nu ar avea locuri cât mai sigure pentru pontă şi pui. Pe urmă, suntem sursă de inspirație pentru oameni; citind tot felul de povești, de legende în urma cărora oamenii și-au însușit porecle, marcând puternic mitologia și culturile oamenilor de pretutindeni.

[Bunăoară pentru triburile de amerindieni din America de Nord, ciocănitorile au un rol important în ritualurile şamanice tipice, deoarece se crede despre ele că ar avea puterea tainică de a îndepărta furtunile periculoase şi trăznetele. Motiv pentru care penele de ciocănitoare sunt nelipsite în ritualurile care au ca scop îmbunarea forţelor naturii. Într-o legendă a indienilor Pawnee din preerii, ciocănitoare se luptă cu curca pentru titlul de protector al speciei sale. Când curca se laudă cu prolificitatea ei pe motiv că nicio pasăre nu face atâtea ouă, ciocănitoare câştigă întrecerea pe motivul siguranţei care primează întotdeauna.

„Dau mai puţine ouă decât tine, dar cuibul meu este sus în copaci, iar din el ies păsări care vor muri toate de bătrâneţe”, i-a replicat ciocănitoarea cea dibace şi prevăzătoare. Pentru vechii greci şi romani, apariţia ciocănitorii sau auzul bătăilor sale caracteristice, se constituia într-un semn de bun augur pentru vânătorii porniţi prin păduri. În mitologia greacă, această pasăre simboliza metamorfoza regelui Picus, faimos pentru calităţile sale de prezicător.

Tot ea era pasărea sacră a lui Ares, zeul războiului. Ciocănitoare era pasărea care-i călăuzea pe călătorii rătăciţi, iar în mitologia romană, ciocănitorile zburau spre peştera lui Romulus şi Remus pentru a-i hrăni în timpul în care aceştia erau mici. În mai toate culturile, ciocănitoarea era nu doar un simbol al protecţiei şi siguranţei, ci şi al renaşterii naturii. În mitologia românească veche, descoperim o fiinţă fabuloasă numită Ghionoaie sau Gheonoaie. Acestă fiinţă deseori malefică era imaginată ca o pasăre de proporţii uriaşe, stăpână pe Lumea Morţilor.

Ea împarte de fapt acelaşi nume cu două specii de ciocănitori prezente şi azi în avifauna României, anume ghionoaia sură sau ciocănitoarea verzuie (Picus canus) şi ghionoaia verde sau ciocănitoarea verde (Picus viridis). Ghionoaia mitologică este prezentă în basmele noastre unde este sora Scorpiei. Despre Ghionoaie se spune că odinioară fusese o femeie într-atât de rea, încât a fost blestemată de proprii părinţi. A devenit aşadar atât de rea încât nimeni nu calcă pe moşia ei fără să fie ucis, după cum ne spune basmul iniţiatic „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.

În poveştile noastre, Ghionoaia are rolul nefast al unei entităţi feminine demonice, cu mult dincolo de limitele acceptabile ale umanului.

În valoroasa la lucrare – Mitologie Românească, etnologul Marcel Olinescu ne spune că „Poporul românesc a născocit pentru fetele încrezute, neascultătoare, fudule şi răutăcioase, o pedeapsă grozavă care le-ar veni din blestemul părinţilor ori din supărarea unei zâne sau iele. Aceste fete sunt prefăcute pe veci în zgripţuroaice, gheonoaie sau scorpii, îngrozitoare la vedere şi atât de urâte, pe cât le e răutatea de mare”. Conform folclorului nostru, Gheonoaia este o pasăre care a alunecat, nu se ştie cum, înspre un simbolism eminamente malefic. Despre fetele transformate în ghionoaie, se credea că nu se pot mărita decât cu Dracul, cu care au şi copii, evident la fel de urâţi şi răi, potrvit descopera.ro.

Alte surse de informare: în cărțile de specialitate ”Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană”, Ediția a II–a, Versiunea în limba română Societatea Ornitologică Română, București 2017 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cioc%C4%83nitoare_verde http://pasaridinromania.sor.ro/Ghionoaie-sura https://www.toateanimalele.ro/pasari/ghionoaia-sura/ https://www.toateanimalele.ro/ciocanitori/ https://romaniasalbatica.ro/ro/evenimente/ziua-internationala-a-pasarilor

Foto: Viviana Costan

Gaița, vecina de peste drum

Reflecţii, , ,

O salutam în fiecare dimineață, în drum spre serviciu, de multe ori cu riscul de a mă împiedica, atât era de frumoasă. Se spune că imită bine, cunoaște 12 sau 24 de limbi, este curioasă, motiv pentru care poate fi ușor de ademenit. Se prinde repede în joc pentru că îi plac obiectele strălucitoare și este foarte elegantă, cu un aspect aproape exotic. Nu poate rezista tentației de a se face întâi auzită, apoi văzută și imită pisicile cu o naturalețe de invidiat (deci dacă auzi o pisică și nu reușești să o vezi, renunță sau…mai caută).

La oraș este puțin timorată, copleșită de populația bipedă și atâtea sunete derutante dar în mediul rural este în elementul ei. Atât de ,,în elementul ei”, încât i se pare că totul i se cuvine. De la nemulțumirea vădită a cuibului ei (pe care-l numește ,,cel rău”), până la ocuparea abuzivă a cuibului turturicii, vecina sa, pe care-l consideră mai arătos, mai bun și crede că i se cuvine. Tupeu. Atât tupeu are, încât s-au născut legende despre comportamentul ei.

Se spune că gaițele – căci despre ele este vorba – ar fi fost blestemate de către împăratul lor să nu poată zbura în stoluri, ca alte păsări, care au un conducător, datorită faptului că ele se certau tot timpul și se pârau una pe cealaltă. Sună cunoscut? Și se mai spune că gaița a fost soră cu turturica, amândouă fiind dornice să învețe mai multe feluri de ciripit. Turturicii nu prea i-a ieșit.

Să vedem obiceiurile alimentare ale unei ,,doamne” atât de pretențioase.

Gaița este cunoscută pentru obiceiul ei de a mânca ghinde, iar toamna le poți vedea îngropând ghinde pentru a le găsi mai târziu, în timpul iernii. (Oare unde am văzut asta? La o altă vecină de peste drum: veverița, în ritualul ei, în fiecare toamnă.) În principal, gaițele mănâncă nuci, semințe și insecte, însă uneori mănâncă și pui ale altor păsări și mamifere mici. Deci, meniu variat.

Masculul pe care îl alege trebuie să fie pe măsură. Nu se diferențiază prea mult ca aspect, în schimb doamna are pretenția ca masculul să își facă datoria corespunzător, adică să ajute la construirea cuibului perfect (din crenguțe, rădăcini și păr pentru căptușeală) și să o ajute la creșterea puilor; de obicei 4 sau 5. Este sfârșit de aprilie, perioadă în care se instalează în noua locuință, așteptând cu nerăbdare să iasă puii. Pentru că am avut norocul să o admir de aproape, m-au ademenit pentru o ședință foto, pe care v-o împărtășesc cu drag.

Informații despre Gaiță – Garrulus glandarius în latină – cea mai colorată membră din familia corbului (și multe alte specii de păsări) veți găsi pe paginile https://ro.wikipedia.org/wiki/Gai%C8%9B%C4%83 , https://www.facebook.com/SOR.BirdLifeRomania/ , în cărțile de specialitate ,,Ghid pentru identificarea păsărilor. Europa și zona mediteraneană”, Ediția a II–a, Versiunea în limba română Societatea Ornitologică Română, București 2017.

Video: YouTube

Credit foto: Viviana Costan

Prăjitură cu brânză sau urdă dulce

Rețete, ,

Unul din avantajele de a fi captiv în propria casă este că rezolvi problemele amânate ani de zile iar riscul de a fi prins cu cămara pe jumătate goală constituie (și) un avantaj prin faptul că îți declanșează senzori care stau de mult în amorțire și începi să te gândești la combinații culinare și redescoperi plăcerea frământatului.

Cine a cunoscut-o pe soacra mea știe ce prăjituri grozave făcea. Bucătăria era un fel de ”templu” în care erai invitat doar în anumite momente. Din fericire, m-a iubit, așa că mi-au rămas câteva rețete pe care le fac cu gândul la ea.

O să vă împărtășesc una dintre ele – Prăjitură cu brânză (sau urdă)
Ingrediente: 2 ouă întregi, 12 linguri de zahăr, 12 linguri de ulei, 12 linguri de lapte, 16 linguri de făină, 1 praf de copt.

Se amestecă ingredientele și se împarte aluatul în două.

Pentru cremă se amestecă ½ kg de brânză de vaci sau urdă dulce, 8 linguri de zahăr, 4 gălbenușuri de ou și 2 pachete de vanilie (sau esență). Se amestecă totul până la omogenizare.

În tava unsă și tapetată cu făină se întinde prima foaie de aluat. Deasupra se așează crema de brânză (dacă este prea moale, presărați puțin griș înainte de a întinde crema pentru a absoarbe surplusul de zer) iar deasupra se întinde cea de-a doua foaie de aluat.
În funcție de resurse sau imaginație, în brânza de vaci puteți adăuga stafide.

După ce s-a copt prăjitura, deasupra se bat bine cele 4 albușuri de ou cu 15 linguri de zahăr, se întind peste prăjiură și se lasă în cuptor până se usucă.
P

ersonal, din economie de timp, peste prăjitură am presărat puțin zahăr pudră.

Poate fi un desert gustos, un mic dejun lângă cafea sau o cină ușoară combinată cu o cană cu ceai.

Rețetă sugerată și foto: Viviana Costan. Poftă bună!

Magazinul de ceai: Târgul copiilor – copiii de azi, anteprenorii de mâine

Brasovul azi, , , , , , ,

Educația financiară este esențială într-o societate normală și se începe de la vârste fragede. Propusă și, în final, implementată în curricula școlară, educația financiară suscită interesul tinerei generații, care pornesc în aventura financiară cu maxim de optimism și minim de cunoștințe.

Instinctiv, copiii negociază de când încep să articuleze cuvinte și își impun dorințele cu convingere.

Antreprenoriatul este un domeniu din ce în ce mai căutat în România. Studiat la nivel preuniversitar, propus ca materie opțională, ”infiltrat” printre proiectele extrașcolare și extracurriculare sub formă de concursuri, olimpiade, târguri, ș.a.m.d., însuflețesc micii antreprenori cu idei și imaginație bogată și îi determină să preia inițiativa. Și cum practica adevărată o învățăm ”pe teren”, o dată pe lună, mămici antreprenoare (din diverse domenii de activitate) încurajează inițiativele copiilor lor. Îi însoțesc și le îndrumă primii pași în antreprenoriat.

În Brașov, într-un magazin de ceai în care se întâmplă mai mult decât vânzare de produse, micii antreprenori testează, exersează, negociază, comercializează game de produse pe care și le-ar dori pentru ei, pe care le cunosc și se pricep să ți le prezinte.

Dominate de ambiție și grija pentru copii, mămicile s-au decis să îi lase să experimenteze, să testeze noi provocări, să relaționeze, să înțeleagă valoarea banului și modalitatea de câștig.

Genul de activități –suport pentru copii care le oferă acestora o altă viziune, un mod de gândire și opțiuni pentru viitor. Sub titulatura ”Târgul copiilor – copiii de azi, antreprenorii de mâine”, ”Zuzele” (Str. Roșiorilor nr.33) oferă cadrul unei educații non–formale practice, interacțiune directă cu realitatea, posibilitate de explorare, tatonare, inovare. Se desfășoară o dată pe lună, duminica. Se oferă 10 locuri disponibile (prețul unui stand este 15 lei) iar banii merg către Crucea Roșie Brașov pe proiectele inițiate de ”educație pentru sănătate”.

Orice produse din colecția proprie a copilului implicat – de la hăinuțe în stare bună dar care nu-i mai vin, cărți, jucării, un stand cu brioșe și limonadă le sunt oferite celor care trec pragul magazinului…pardon, Zuzelor. ”Zuzele” se preocupă și de adulți prin proiecte de genul ”Fericeai” – un program de dezvoltare personală ”asistată” de un specialist, cu întâlniri săptămânale –, ”Surprizuze – Un altfel de Yard sale” – un târg al articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte gen ”second–hand” (lunar), lansări de carte, cursuri de pictură pentru copii și adulți, susținerea tinerilor artiști locali prin expoziții de pictură (ale celor care nu își permit închirierea unei săli de expoziție), seri de poveste, întâlniri aniversare ale adulților, târguri de Crăciun și mult–așteptatul ”Târg dichisit” cu produse locale ”homemade”, dulciuri cu și fară zahăr, vinuri alese, cărți, artă, creații handmade, rochii sau alte articole de îmbrăcăminte unicat și multe altele.

Cafeaua și ceaiul sunt din partea casei, căci cine o cunoaște pe Gabriela Crăciun știe că oferă din suflet, cu iubire, recunoștință, bucurie și respect. I se spune ”Spicy Cup”, unde totul este spicy, mai puțin prețurile.

Și pentru că este voluntar prin definiție, doamna Crăciun (nume predestinat) sponsorizează cu ceai și cafea acțiunile de voluntariat din comunitate, gen ”picturi pe pereți” în spitale, școli, case de copii, policlinici, etc., de fiecare dată când este informată despre aceste acțiuni. Mult succes Zuze mari, Zuze mici, antreprenori de toate calibrele!

Credit foto: Viviana Costan Moiseanu

Ischler, desert de casă

Rețete, , ,

Deși trăim în era informaticii, facem în așa fel încât ne folosim de tehnologia modernă să revitalizăm, să reconstituim șezătorile de odinioară. Cusăturile tradiționale, împletiturile, cântecele, dansurile și rețetele. Cercetăm, căutăm, revitalizăm trecutul, încercând să păstrăm esența. „Cine nu are bătrâni, să-și cumpere.” În aceste căutări, apelăm la înțelepciunea bunicilor noștri, la rude, la bătrânii satului, căci ei ne pot furniza informații neprețuite. În cadrul șezătorilor se reconstituie momente, obiceiuri din trecut, se fac schimburi de informații, de rețete.

Vă propun o rețetă pe care am primit-o cu ceva ani în urmă de la o prietenă dragă și care, în timp a căpătat diverse forme, în funcție de evenimentul pe care l-am pregătit sau la care am fost invitată.

Ischler

Aluatul: 3 gălbenușuri se freacă bine cu 200 gr zahăr, 6 linguri de lapte fierbinte, o lingură de amoniac (un plic de bicarbonat de amoniu). Se freacă bine cu 8 linguri de ulei și 2 plicuri de zahăr vanilat. Se adaugă 250 gr de făină (în ploaie) și se frământă bine. Se întinde o foaie subțire ca la tăiței și se taie cu paharul rondele care se coc la foc mic pe dosul tăvii.

Crema: 3 albușuri se bat bine cu 150 gr zahăr deasupra aburilor, se adaugă 2 linguri de cacao, 60 gr nuci măcinate.

Facultativ: gem. Glazura: 150 gr zahăr pudră, 2 linguri cacao, 2 linguri ulei, 3 linguri apă fierbinte.

Pofta buna!

Credit foto: Viviana Costan

Vernisaj: ,,Transparențe”

Brasovul azi, , , , , ,

Între Oituz și Hârja, lângă Mănăstirea Codreanu – „Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” – o oază de spiritualitate pentru pelerini și un loc de reculegere și rugăciune pentru creștini, 13 artiști vizuali au trăit în comun vreme de o săptămână experiența unei tabere de creație în care partea spirituală s-a contopit cu arta, rezultatul concretizându-se în câteva opere deosebit de delicate și profunde pe tema artei sacre.

La această prima ediție a taberei de creație, organizată de Asociația Culturala Artessentia, cu sprijinul Preot. Constantin și Petronela Codreanu, au participat atât artiști brașoveni precum și proaspăt inițiați, în cadrul cursurilor de pictură a icoanei pe sticla sau pe lemn de la Casa Junilor

Lucrările realizate se regăsesc în expoziția Trans(a)parențe, care poate fi vizitată până în data de 15 august 2018, la Casa Junilor – spațiul expozițional de la parter (luni-vineri/10.00-17.00, sâmbătă-duminică/10.00-12.00).

Expun artiștii Lucica Burkuș, Georgiana Gămălie, Monica Grigorescu, Gabriela Lupu, Adriana Mihai, Ioana Mihai, Lia Stănescu, Decebal Gabriel Țăroi, Ioan Aron Țăroi, Victoria Țăroi, Horia Țigănuș, Laura Claudia Zigman, Mihai Zigman.

Felicitări tuturor pentru eforturile depuse și lucrările deosebite realizate cu suflet!

Credit foto: Viviana Costan Moiseanu (pentru mai multe imagini va invit pe pagina noastra de facebook)

Șezătoare aniversară, 3 ani

Brasovul azi, , , , , , ,

La început au fost 10. În scurt timp, grupul s-a mărit. După trei ani suntem de zece ori mai multe, mai pasionate, implicate în proiecte îndrăznețe și legături strânse, ca țesute pe o pânză invizibilă. Și ne place, ne simțim bine, suntem mândre de realizările noastre și încercăm mereu ceva nou.

Am învățat foarte multe lucruri și am împărtășit multe experiențe împreună. Ne-am simțit bine de fiecare dată. Ceva nou, ceva vechi, ceva…nemaipomenit. Este pasiune, este dorința de a revitaliza ceea ce am moștenit de la bunici, străbunici și ne dorim să perpetueze.

Purtăm cu drag iile moștenite, iile cusute de noi, admirăm fiecare model pentru că fiecare model este unic, la fel ca personalitatea noastră. Poate fi terapie de grup, poate fi reinventare învățând ceva nou de fiecare dată și de fiecare dată altfel.

La mulți ani grupului ”Șezătoare la Brașov”!

La mulți ani iubitorilor de tradiție, artă populară sau artă…pur și simplu.

Mulțumim pentru invitație și pentru momentele speciale petrecute împreună!

Video: facebook @lapasprinbrasov

Credit foto: Viviana Costan Moiseanu

Prăjitură cu fructe

Rețete

Anotimpul meu preferat – toamna. Bogăție de culori, mirosuri și…strânsul recoltei. Fructe, multe fructe parfumate, zemoase, cărnoase, gustoase. Vă împărtășesc o rețetă versatilă, în care puteți combina fructele preferate. Astăzi, un desert de prune.

4 ouă, 200 gr zahăr pudră, 200 gr margarină sau unt, 200 gr făină, 2 vârfuri cuțit bicarbonat de sodiu stins cu lămâie sau oțet, un praf de sare, ½ kg fructe (vvișine, cireșe, căpșuni, prune, caise, piersici, rabarbăr, etc.)

Se freacă margarina/untul cu zahărul și gălbenușurile (aproximativ 5 minute), se toarnă făina în ploaie iar la urmă se adaugă albușurile bătute spumă. Se toarnă compoziția obținută în tava unsă în prealabil și tapetată cu făină.

Deasupra se așează fructele (având grijă să existe puțin spațiu între ele pentru a permite aluatului să crească). Se coace la foc potrivit și se pudrează cu zahăr. (Dimensiunea tăvii 38 cm/30 cm. Pentru cuptoarele electrice, se reglează temperatura la 170 grade, timp de 45 de minute.) Se porționează după răcire.

Poftă bună!

Foto și rețetă: Viviana Costan

Spălatul iilor la râu, șezătoare urbană cu rol demonstrativ

Brasovul azi, , , ,

Un alun bătrân și plin de roade ne-a adăpostit la umbra lui în timp ce soarele albea iile vechi, proaspăt limpezite în apa rece de munte. Bijuteriile noastre tradiționale, originale, unice, încărcate de semnificații respiră istoria celor ce le-au purtat, pentru că la fiecare spălare ne întrebăm cine a fost cea care a purtat-o și cum a reușit să parcurgă proba timpului fără transformări vizibile.

A mea are puțin peste 80 de ani și mi-aș dori să reziste încă pe-atât. Pentru ca acest vis să fie realizabil, trebuie să ne amintim procedeele pe care le foloseau bunicile și străbunicile noastre. Îndrumați de un istoric pasionat, Alexandru Stanescu, completând informațiile cu amintiri ale doamnelor care împărtășesc aceleași pasiuni și care au trăit o copilărie la țară prin preajma bunicilor, putem reconstitui pas cu pas etapele parcurse.

Deși trăim la oraș, nu uităm de unde am plecat și mai ales, nu uităm moștenirea culturală ce ne definește și ne diferențiază de restul lumii, ADN–ul nostru. Varietatea modelelor, croielilor, formelor, culorilor și simbolurilor ne transmit informații ce pot fi tălmăcite, interpretate. IA nu este un simplu articol de îmbrăcăminte, este o stare. Mă repet când spun că atunci când îmbraci IA te simți specială, ca mireasa-n ziua nunții. Mireasă ești pentru o zi dar îmbrăcând IA te simți ”mireasă” în fiecare zi.

De aceea mă bucur că, cel puțin în Brașov, la inițiativa Uniunii Junilor din Șcheii Brașovului a debutat zilele acestea un proiect cultural – ”Muzeul din Casa Junilor” – care încearcă să pună în valoare moștenirea culturală brașoveană și ardeleană prin realizarea unor activități muzeale, expoziții tematice dedicate portului Junilor din Șchei, a costumului popular din Țara Bârsei și Transilvania, a simbolurilor și motivelor specifice preluate de pe ii, de pe cămășile junilor, ștergare și alte obiecte ce aparțin colecției Uniunii Junilor dar și unor colecții private.

Cu ajutorul unor meșteri artizani și a unor specialiști în etnografie și restaurare, se vor desfășura ateliere, șezători și demonstrații de cusut, țesut, brodat, vizite ghidate, video–proiecții pe diverse teme. Toate categoriile de vârstă au acces la informații și pot participa la ateliere. Mulțumim pentru invitație.

Următoarele luni din an se anunță interesante. Tradiția merge mai departe pentru că ni se alătură mulți copii pasionați de cusături tradiționale și dornici să învețe.

Mulțumesc dragilor mei colaboratori Remus Costan, Alma Almita și Mircea Tomescu pentru că m-au ajutat să completez acest album, astfel am reușit să termin de cusut ceea ce îmi propusesem.