Botici Gabriela: SONET XXV (Cuvinte nerostite)

SONET XXV (Cuvinte nerostite)

Aș vrea să simt trăire-n cuvinte nerostite
Căci nu dispar în neguri, hrănesc dureri uscate
Sinistre, glaciare, din drum nu le abate
Și se răsfrâng în gânduri, desprinse să incite.

De le sădesc o floare, cu dor și pietate,
O pată de culoare le-ar face auzite,
Petalele curate în clipe vor admite
Să crească printre muguri și-n frunze vor răzbate.

Le voi curma sfiala cu-a lunii mângâiere,
Le voi planta în cale doar cânturi și poeme,
Tăcerea o voi stinge și-apoi va curge miere,

Un curcubeu forma-voi ce-n viață nu se teme,
Iar nerostirea rece, nemaiputând să spere
Va înghiți lumina cu-mbrățișări boeme.

Botici Gabriela

Sursă imagine neprecizată