Arhive categorie: Brasoveni celebri

Lansare de carte: „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor”

Muzeul de Etnografie Brașov vă invită vineri, 23 noiembrie 2018, la ora 12, la lansarea de carte „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor”, care va avea loc la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, Piața Sfatului, nr. 15.

„Amintirile” dr-lui N. G. V. Gologan, cu titlul „Cartea stânii. Gânduri şi fapte. Hronicul copilăriei şi al tinereţilor” sunt tipărite integral pentru prima dată.

Autorul, o personalitate importantă a Braşovului, din păcate puţin cunoscută, a fost în perioada 1926 – 1941 secretar al Camerei de Comerţ şi Industrie din Braşov, iar între 1941 – 1944 primar al oraşului.

Amintirile au fost scrise după ieşirea din închisoare, începând cu anul 1959. Sunt rememorate evenimente din Primul Război Mondial, ca participant în campania din Moldova, dar şi pe frontul din Ardeal, amănunte din viaţa mocanilor săceleni, organizarea stânei, activitatea de la Camera de Comerţ şi Industrie din Braşov, lucrări publicate, situaţia Braşovului în timpul primariatului său, bombardarea oraşului în 17 aprilie 1944, detenţia în fortăreaţa Cetăţuia din Braşov, apoi la Chirnoci şi Jilava.

Omul care a participat la cele două războaie mondiale s-a dovedit un autentic patriot, a cărui lucrare trebuie cunoscută.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Lansare de carte: ,,Aduceri aminte despre Darie Magheru”, de Olga Lascu

,,Eu am fost primul lui auditor. Încă de când aveam șase anișori, mie îmi citea tot ce a scris. Îmi spunea și citea versuri din marii noștri poeți interbelici, când majoritatea am devenit interziși. Îmi aducea cărțile, pe rând, și eu, sub îndrumarea lui, transcriam cele mai bune versuri în caiete cu pătrățele, de matematică, pe două rânduri. Am de atunci antologii cu zeci de versuri din literatura românească și universală,” Olga Lascu.

,,Nu era, la Darie Magheru, o fugă spre originalitate cu orice preț; chinul interior, dramele care rod ființa profundă, spinul din carne – ca la Sf. Paul sau Kierkegaard – nu sunt originalitate! Acestea fac deja originalitatea și autenticitatea insului, precum la cei trimiși să vestească… Vestitoare e și poezia. În lumea ei, Darie Magheru a fost – în linia marilor noștri creatori – un trimis. Și în această ordine el era un ins grozav. Nu întotdeauna înțeles, aș spune: mai deloc înțeles,” A.I. Brumaru.

,,Intensitatea este trăsătura fundamentală a existenței lui Darie Magheru și, pe cale de consecință firească, densitatea este trăsătura specifică operei sale de poet, dramaturg, prozator. Darie nu se adresează cititorului grăbit, superficial, dar nici celui înregimentat în dogmatism critic. Cititorul lui Darie se cuvine să fie cel puțin la fel de trudnic și de liber cum a fost scriitorul,” Mihaela Malea Stroe.


Darie Magheru actor, poet, dramaturg, prozator, (25 oct. 1923 – 25 oct. 1983)


MAGHERU Darie (pseudonimul lui Aurel Zaharia Moldovan), se naste la 25 oct. 1923, comuna Lunca Clincicului-Prejmer, judetul Brasov – moare in 23/24 oct. 1983, Brasov.1


Fiul Valeriei Nicolescu şi al lui Simion Moldoveanu. Absolvent al Liceului „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov. Studii de actorie la Bucureşti şi Iaşi. Actor la teatrele din Braşov, Ploieşti, Iaşi, Botoşani. Poet, prozator, dramaturg.1

Darie Magheru a copilărit la Săcele (localitate ce va fi evocată în paginile romanului Cărămida cu mâner), absolvent al Liceului „Dr. Ioan Meşotă” din Braşov1, a studiat arta dramatică la Academia regală din Bucureşti şi Institutul de Teatru Matei Millo din Iaşi, printre profesorii lui numărându-se George Vraca şi Ion Manolescu.2


Debutul în volum al lui Darie Magheru s-a înregistrat în 1941, cu placheta (astăzi de negăsit) Cu barda’n porţi de veac. În timpul regimului comunist publică sporadic, fiind nevoit să păstreze pentru sertar partea cea mai originală a operei sale. În 1956, îi apare poemul dramatic Eu, meşterul manole, care a beneficiat, la ESPLA, de referatul elogios al lui Gellu Naum, iar în 1968, volumul Poeme, cuprinzînd, din păcate, o mult prea mică parte din textele elaborate în anii ’50, ca și în prima parte a deceniului următor, texte ce ilustrează o primă fază a poeziei lui Darie Magheru.4

În perioada 1950-1951 face puşcărie politică; a fost actor la Braşov, Ploieşti (sub directoratul lui Toma Caragiu), Arad, Botoşani şi l-a jucat pe Ion din Năpasta (dramă în două acte de Ion Luca Caragiale)3, rol care i-a atras aprecierile şi prietenia lui Emil Botta. În 1960 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor (filiala Braşov) în urma unui raport al lui Petre Sălcudeanu pe motiv că… mânca gândaci şi, deşi reprimit ulterior, va avea toată viaţa statutul unui marginal şi se va bucura de atenţia specială a Securităţii.2

Într-o prima fază, poemele sale sunt influenţate mai ales de poeţi precum Vasile Voiculescu şi Radu Gyr, se axează pentru o vreme pe baladesc, pentru a jongla cu experimentele după 1960. Romanul-foileton Cărămida cu mâner (1967) şi volumul de versuri Caprichos (1970) sunt notabile exemple de scrieri neoavangardiste realizate de Darie Magheru, prea puţin remarcate însă de criticii vremii, precum şi de posteritate.2

A înfiinţat la Braşov Caiete de literatură, revistă care a apărut între 1968 şi 1969. A publicat în România literară, Astra, Lupta Moldovei, Tribuna, Luceafărul, Vatra, Iaşul literar etc.1

Municipiul Săcele i-a dedicat numele unei străzi unde funcționează și “Casa Memorială” Darie Magheru, prin strădania doamnei Olga Lascu, sora scriitorului.

VIA:

1 – usrbrasov.ro

2 – poezie.ro

3 – wikipedia.rog

4 – observatorcultural.ro

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuți

Expozitie in memoriam – Alexandru Iacubovici, pictor

Opera și viața pictorului Alexandru Iacubovici, o mare personalitate brașoveană din lumea artelor viziuale, care s-a stins din viață la începutul acestui an, vor fi evocate printr-o expoziție în memoriam, organizată de Asociația Culturală Artessentia din Brașov. Expoziția, intitulată „Epitaf – Alexandru Iacubovici” va avea vernisajul joi, 23 August 2018, orele 18.00, la Galeria Albastră, str. Ceahlău nr.2, în Șcheii Brașovului.

 „Ne propunem să facem împreună o incursiune în atelierul pictorului prin fragmente (mobilier, caiete, schițe, cărți, obiecte, etc) reconstituite în spațiul galeriei, un pasaj către universul său artistic. Am creat un cadru în care elevi, colegi și prieteni ai maestrului vor evoca momente din viața sa. De asemenea vom viziona câteva proiecții cu artistul și vor fi expuse lucrări ale sale din colecții particulare. Prin aceste frânturi dorim să vă prezentăm o parte a valențelor și personalității artistului Alexandru Iacubovici”. Victoria  Țăroi , artist vizual, initiator al acestui proiect.

Născut la 24 iunie 1941 la Prejmer (jud. Brașov), Alexandru Iacubovici a absolvit Școala de Arte Brașov, clasa prof. Eftimie Modâlcă (1963- 1966), apoi Facultatea de Arte Plastice din București, clasa Marin Gherasim și Ion Sălișteanu (1966-1969). Și-a început cariera de profesor de pictură și istoria artei la Școala de Arte – Brașov (1971- 2003). Ca artist, Alexandru Iacubovici se remarcă printr-un  număr impresionant de expoziţii (peste 160) personale şi de grup la care a participat cu pictură în ulei, acuarelă, tuşuri, gravuri, happening-uri, instalaţii spaţiale ş.a.m.d.  în țară, dar și în străinătate, în Belgia, Franţa, Polonia, SUA.
 
De asemenea, artistul figurează  cu nominalizare în ,,World Art Registry” (SUA) si are lucrări în muzee, instituţii publice şi private, colecţii din România, Belgia, Germania, Franţa, Italia, Egipt, Spania, Elveţia, Grecia ş.a.m.d.
„În esență, creația acestui foarte valoros artist este un reper în arta modernă, uimind prin diversitatea motivică, prin concepție și expresie artistică” (Bianca Osnaga).
Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Artistele Braşovului în expoziţia „Centenarul femeilor din arta românească”

„Centenarul femeilor din arta românească” este un proiect focalizat pe creația artistelor brașovence și pe lucrările artistelor din colecția muzeului, aducând pe simeze, ca de obicei, lucrări din colecții private, multe dintre acestea în expunere publică pentru prima dată.

Latura inedită a expoziției este prezentarea, ca index și ca arhivă digitală, a peste 1.000 de artiste din România, dintre care unele mai puțin cunoscute, care nu au beneficiat încă de recuperare și reevaluare istorică. Lucrările din expoziție fac parte din colecția Muzeului de Artă Brașov, Colecția George Șerban, Colecția Puiu Patzelt, membru SCAR, Nasui Collection & Gallery, Colecția Lugojanu (Brașov) şi Colecția Ileana Sbârcea-Mureșanu (Brașov) – alte informaţii despre expoziţie şi aici.
Pe 8 martie 2018, PostModernism Museum a deschis expoziția „Centenarul femeilor din arta românească” la Muzeul de Artă Brașov. Expoziţia este deschisă până pe 27.05.2018.

Artistele Braşovului – 1918 – 2018

Elena Mureşianu (1864-1924)

Elena Popea (1879-1941)

Margarete Depner (1885-1970)

Deregán Gizella (n. 1889 – ?)

Lukász Irina (1902 -1985)

Olga Branişte (1906 -1954)

Zina Blanuţă (1913-1998)

Zoica Gavrilescu (1913-1977)

Miklós Margit (1923-1995)

Emilia Apostolescu (1927-2016)

Alexandrina Gheţie (1935-2005)

Viorica Ardeleanu-Kovács (n. 1939)

Aurelia Stoie Mărgineanu (n. 1940)

Ileana Sbârcea-Mureșanu (n. 1941)

Marcela Rădulescu (n. 1942)

Angela Bocu (n. 1943)

Doina Liliana Dănescu (n. 1945)

Veronica Bodea-Tatulea (n. 1947)

Maria Neguş (1948-2015)

Mihaela Modâlcă (n. 1963)

Teodora Pica (n. 1964)

Luminiţa Gliga (n. 1975)

Programul muzeului este: marți-duminică: 10-18 (din 1 aprilie), luni închis.

„Centenarul femeilor din arta românească” organizatori: PostModernism Museum în colaborare cu Muzeul de Artă Braşov.

Vernisajul expoziției curatoriată de Cosmin Nasui și Radu Popica la care au participat cercetători, experți și istorici de artă poate fi vizionat aici:

Aspecte din cadrul expoziției :

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuţi

Expoziția „Mari graficieni ai lumii – Friedrich von Bömches”

Muzeul Naţional Cotroceni organizează în parteneriat cu Muzeul de Artă Braşov expoziţia „Mari graficieni ai lumii – Friedrich von Bömches”. Expoziţia va fi deschisă în  în perioada 15 martie – 1 aprilie 2018 la Muzeul Naţional Cotroceni.

Muzeul de Artă Braşov împrumută în vederea expoziţiei 19 lucrări de pictură şi grafică semnate Friedrich von Bömches, artist român, originar din Brașov (n: 27 decembrie 1916 la Brasov – d: 02 mai 2010, Wiehl, Germania).

S-a format ca pictor între anii 1936 – 1941, luând lecţii de desen, pictură şi compoziţie de la: Fritz Kimm, Hans Eder şi Johann Mattis-Teutsch. În 1941, este trimis pe front, iar la scurt timp după întoarcerea din război, în 1945, este deportat pentru cinci ani într-un lagăr de muncă din Rusia.  Aceşti zece ani teribili de război şi muncă silnică îşi vor pune amprenta asupra paletei cromatice şi a tematicii pictorului.

În 1950, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi timp de douăzeci de ani va face parte din conducerea filialei UAP din Braşov. A participat la expoziţii în ţară şi străinătate şi este decorat cu „Ordinul Meritul Cultural cl. IV”. În 1978, se stabileşte definitiv, în Germania. Schiţează portretele unor personalităţi germane din cultură, politică şi economie ca Peter Ludwig, Genscher, Heidegger, Beitz sau Lore Lorenz.

Friedrich von Bömches a lăsat în urmă mii de lucrări, fiind de o productivitate inimaginabilă.

Tematica lui Friedrich von Bömches este foarte variată: în afară de portrete, l-a preocupat peisagistica, animalele, personajele literare şi biblice, viaţa la ţară, maternitatea, bătrâneţea, boala, moartea… Unul din motivele cele mai iubite şi des întâlnite în opera lui sunt femeile românce cărând apă în ulcioare, stând de vorbă la gard, cu copii în braţe sau de mână, jelind la priveghi. Un critic remarca odată că „sasul Bömches e mai român ca românii”.

Muzeul de Artă Braşov s-a preocupat mereu de promovarea creaţiei artiştilor braşoveni prin itinerarea unor expoziţii şi sprijinirea unor iniţiative de valorificare a creaţiei artiştilor activi în cadrul centrului artistic braşovean.

Afis expozitie

Angela Nache Mamier, profesor de limbă română şi franceză, traducător, critic literar, poet și scriitor

Angela Nache Mamier este o poetă română contemporană, profesor de literatură, traducător, critic literar și scriitor născută pe 5 noiembrie 1949 la Braşov. Este domiciliată în Franţa locuiește și lucrează în Languedoc, în sudul Franței, în Frontignan.2

A absolvit Liceul nr. 4 din Braşov şi Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie (secţia română-franceză).1

Este membră a Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2012 și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec.3 A colaborat la numeroase publicații românești: Astra, Vatra, Luceafărul, România literară, Tribuna, Braşovul literar şi artistic, Litere, Zona literară, Citadela etc. și franceze: Salmigondis, Le Carnet de Lierles, Midi Libre, Journal d’Elbeuf, Paris-Normandie, Thau info, Gardiolarem.3

A lucrat ca profesor de limbă română şi franceză în colegii şi licee din România şi Franţa. Debutează în Revista Luceafărul, 25 iunie 1977, unde este descoperită şi publicată de poetul Geo Dumitrescu.5

Profesor de literatură, traducător, critic literar, poet și scriitor, a publicat, printre altele, în limba română „Miraculum” și „Femina” (ediția Dacia), iar în limba franceză „Dolor” și „Celebratio”.2  Cărțile sale au fost apreciate de criticii literari. Angela Nache Mamier  a trăit sub dictatura lui Ceaușescu și a fost unul dintre scriitorii opoziției față de acest regim care i-a persecutat pe cei care nu l-au lăudat.2

„Publicam poeme anti-regim de prin 1979 (cu mult înaintea Anei Blandiana)4 în „Vatra” ori în „Braşovul literar şi artistic”. Iată un exemplu: „Strada Cosmos” („Astra”, noiembrie, 1981), (Ed. Dacia, vol. Miraculum, 1982). „Toate drumurile sunt pe hartă-n echilibru convenţional/sâmbăta, duminica ori la salar/cartierul miroase a bere ori vodcă/în aromele florilor aspre/sădite de-un activ cetăţean voluntar pensionar,/ce contraste,/un adevăr relativ, dar trist ca acesta,/poate fi rama-n care/şi suflet, şi sânge pentru semeni tresar,/o femeie cu plase, cu umerii tari,/mărşăluind cu-atâta demnă răbdare/este nobil pretextul/unui posibil poem/viguros, energetic, chiar extraordinar,/doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe/de pe chipul de zahăr şi sare/ din zâmbetu-i rar”…”, a declarat Angela Nache Mamier într-un inteviu acordat publicației banatulazi.ro

În 1980 câştigă concursul de poezie ,,Miraculum”, (Dacia). În 1986 – pleacă în Franţa unde exersează ca profesor, autor de critică literară, poet în cenaclul ,,Humanisme et culture”; (după o lungă perioadă de tăcere din motive personale) revine în viaţa literară.5 În anul 2007 răspunde invitaţiei de a participa la Festivalul Internaţional de poezie – ,,Voix de la Méditerranée”, invitaţie care aduce după sine debutul literar în Franţa, cu volumul de versuri – ,,Dolor”, (bilingv) – éditions Clapas (lectori C.Liromon,J.Robin); în iunie 2008 cunoaşte lumina tiparului volumul de poezie ,,Celebratio” , apărut la Editions Kogaïon(ARP), iar în 2013 volumul bilingv ,,Memoriaé-éditions Clair de Plume 34”, France.5

A fost inclusă în Almanahul scriitorilor brașoveni din 1982, în Scriitori români din anii ’80-’90 (editor Ion Bogdan Lefter), în Brașovul în 100 de poeme, 2000, în Antologia de poezie Hai Hui, 2012 ș.a..3

A publicat 8 volume de poezie:1

1) „Miraculum” editura Dacia 1982 – lector poetul Vasile Igna şi o prefaţă de criticul Mircea Iorgulescu7 (debut prin concurs la editura Dacia 1980)

2) „Femina” Dacia 1985

3) „Dolor” éditions Clapas (France) (bilingv), 2007 – lectori (scriitorii): Cristophe Liromon et Jacqueline Robin

4) „Celebratio” – Ma Roumanie mystérieuse, éditions Kogaion (în franceză), 2008, cu o posfaţă de Nicole Pottier

5) „Memoria” – 2013 Editions Clair de plume 34 (France)

6) Exilium (e-book 2012, Thau Info -Sčte- http://www.thau-info.fr/index.php/culture/poesie/1359-exilium-d-angela-nache-mamier (2013)

7) scara B. apart.3 – 2014 Editura Vinea (lansare Salon du livre Paris, 2014 )

8) madame bovary votre fidèle et savante lectrice, Editura Vinea (lansare la Salon du livre, Paris, 2014 )

Este prezentă în mai multe antologii de poezie și contribuie activ la mai multe reviste literare și de poezie, românești și franceze.2

Este prezentă în 6 antologii (poezie şi eseuri):1

1) Antologia „Braşovul în o sută de poeme”, îngrijită de Nicolae Stoie – 2007

2) Antologia: Scriitori români din anii `80 – 11, coordonator Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela `45

3) Antologia ASLRQ / QUEBEC, 2009

4) Antologia de poezie a revistei „Singur”, 2010, coordonator: Ştefan Doru Dăncuş

5) Antologie de poezie „Hai hui”, 2012, Editura „Grinta /Singur”

6) Antologia”Semnul ca nu cunoaştem eclipsa, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978

Activitate literară în cenaclurile literare: Cenaclul Junimea (ca studentă); Cenaclul de Luni (ca studentă); Cenaclul 19 la Braşov (un timp responsabilă – concomitent cu poeţii: Adrian Munteanu, Alexandru Muşină, prozatorul Gheorghe Crăciun, Ioan Pop Barassovia etc. adică „tinerii” Caius Dobrescu, Simona Popescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea… ); Astra (un timp secretară de cenaclu),1  Humanisme et Culture – Frontignan Franţa si creatoare a cenaclului „Musc’art” în 2012 la Frontignan.2

Publicaţii de poezie în reviste literare române şi franceze : Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu a debutat-o (la 25 juin 1977), România literară, Vatra, Astra, Tribuna, Braşovul literar şi artistic , Luceafărul românesc on line, Monitorul cultural on line, L’Eloge du Danube on line (directeur Artur Sivestri), Salmigondis (France)2007- invitée au Festival Internaţional de Poésie de Lodève, Rencontres du Sud(Frontignan), L’Echo de la Parole (Frontignan,Pézénas), Gardiolarem, Midi Libre.2

Publicaţii de poezie, eseuri în reviste literare române(1978-1987) şi franceze (1987-în curs)6:

Viaţa Studenţească, Luceafărul (unde poetul Geo Dumitrescu m-a debutat cu poemul Pământul Viu şi altele în continuare… ) România literară, Vatra (redacţia Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, Cornel Moraru etc… ) Astra, (redacţia: Nicolae Stoie, A.I.Brumaru, Ion Itu, Daniel Dragan, etc… ) Tribuna, (Victor Felea etc… ) Braşovul literar şi artistic, (director Daniel Dragan,) începând cu 2008 Luceafărul de ziua online, publicaţiile online ARP din 2008 Monitorul cultural online, L`Eloge du Danube* online (directeur Artur Silvestri), Revista nouă Nr. 11 Salmigondis (France), Autre Sud (France), Midi Libre (France)6

Muncitorul (bilingue) – Angela Nache Mamier

Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Femeia îi toarnă ciorba caldă
(ultima promoţie casnică),
Ascultă vorbele-i aspre printre sorbituri,
Rămâne mereu interzisă de importanţa
Acestui templu-al mecanicii…
Ia să-i pun şi-un ardei iute, e nervos
…că mucosul cutare s-a ajuns
Nu mai ia tinerelul de pe jos nicio şaibă …,
Mai adaug-o lingură,două de licoare caldă
Poate-i trece năduful,
Nişte ţânci – ingineraşii, ca nişte ciuperci
După ploaie – îi pun nişte întrebări
De te umflă râsul, dar fiindcă-l caută,
Le răspunde părinteşte, ca un apostol sfânt
Al motoarelor.
Omul acesta albit s-a spetit cu munca,
Bea nişte vin, o poşircă, altă voce, alte gânduri,
Repară clanţa stricată,
Bâjbâie-n ziarul local, adoarme pe loc,
Somn mereu greu,
Acoperit pe faţă de cifre, noi legi,
Anunţuri familiale
Şi banalii ochelari
Peste ridurile frunţii…

L’Ouvrier – Angela Nache Mamier

Cet homme grisonné s’est échiné à travailler
Sa femme lui sert la soupe chaude
La dernière race des femmes au foyer
Écoute ses paroles sévères pendant qu’il
Suppait sa soupe
Elle reste toujours interdite
Par l’importance de ce temple
De la mécanique
Il faut que j’ajoute un petit piment …il est énérvé
Car des petits chefs ont pris la grosse tête
Et ne ramassent plus à terre un boulon tombé
Elle ajoute encore une-deux cuillers de bouchon chaud
Peut-être que ça va le soulager
Des petits merdeux , « d’ ingénieurs » qui poussent comme des champignons après la pluie
Lui posent des questions stupides
Qui le font pouffer de rire mais à force de le chercher
Il leur répond comme un père
Un saint Apôtre de tous ces moteurs
Cet homme grisonnant s’est échiné à travailler
Il b oit un peu de vin ,de la piquette,change de ton et de pensées
Répare la loquet défaillante
Survole le canard local ,s’endort d’un seul coup
D’un sommeil toujours lourd
sur le visage couvert
Par des chiffres, des nouvelles lois ,engagements, des petites annonces
Et ses pauvres lunettes
Sur de rides de son front

Strada Cosmos

toate drumurile sunt pe hartă-n
echilibru convenţional
sâmbăta ,duminica ori la salar
cartierul miroase a bere ori vodcă
în aromele florilor aspre
sădite de-un activ cetăţean voluntar
pensionar
ce contraste
un adevăr relativ,dar trist ca acesta
poate fi rama-n care
şi suflet şi sânge pentru semeni tresar
o femeie cu plase,cu umerii tari
mărşăluind cu atâta demnă răbdare
este nobil pretextul
unui posibil poem
viguros,energetic,chiar extraordinar
doar să-l culegi de pe pleoapele-i albe
de pe chipul de zahăr şi sare
din zâmbetu-i rar…

Cât încă

cât lunec pe partea arsă a palmelor
cât apa oglinzii m-ascultă
tânără femeia din unde
mângâie o pasăre flamingo şi cântă:
«nimeni nu afle ce e-n inima mea
cine ca mine astfel şi-a vrut-o»
port încet sacoşa cu pâine rotundă
limbile ceasului meu – o lingură mare
şi mică-n
tăcerea şi frica sublime
urzind suspinele-n faţa de masă neutră
ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă
trec rufe şi vase, şi gânduri de aur
rotindu-le într-o singură lacrimă lungă
cu stânga ţin umerii păsării-n sus
dreapta apropie-ncet de ureche
farfuria adâncă…

Documentare

pe teren realitatea sta cam aşa
când ploua când era soare când staţiona
pe tarabe diverse legume adverse
un ţăran beat însă comerciant
nu mai realiza operaţia cu care dai clientelei
ardei graşi pe trei sortimente
îi răstoarnă marfa în faţă grăbit
şi-i smulge anevoie bancnota din degete,
o bătrână pur si simplu fura
de colo o roşie de colo un măr
de colo ce-o fi
am văzut cum ţăranul o măsura pe sub gene
şi habar n-avea ce să-i facă
era om cu frica lui Dumnezeu
doar se crucea şi se minuna
să nu rămânem în afara sentimentelor
egoismul este la ordinea zilei
gânduri
degete de salariaţi
îşi apropie halbe sălcii, se pune ţara la cale
după arsurile chipului EI muncesc
sunt neraşi, până seara au privirile tulburi
nimeresc anevoie şoseaua ce-i duce spre casă
unde femeia lor grasă aşteaptă banii de coşniţă
socotind în grămezi separate întreţinerea, lumina,
televiziunea, pâinea

cea de toate zilele
nu-l mai trezeşte ca-n alte dăţi
îl descalţă
îşi spune doar pentru sine abia ne-ajunge …

La pas prin Brașov mulțumește doamnei Angela Nache Mamier pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material și acceptul de a publica o parte din creațiile literare.

VIA:

1- Asociatia Scriitorilor de Limba Romana din Quebec

2 – thau-infos.fr

3 – usrbrasov.ro

4 – banatulazi.ro

5 – vocativ-plus.com

6 – poezie.ro

7 – scriitoriromanicontemporani.wordpress.com

CONEXIUNI, muzica inimii tale

Vineri, 26 ianuarie, în Clubul ROCKSTADT, am retrăit atmosfera muzicii transmisă din generație în generație. Reuniți acum doi ani în varianta originală – Florian Stoica – voce, Victor Solomon – chitară, Gabi Isac – bas și Victor Lenghel – tobe, trupa CONEXIUNI a început anul în forță.

Iubitori de rock cu părul de zăpadă și tineri sorbind din fântâna vieții au cântat și dansat pe ritmurile incisive sau melancolice ale trupei rock Conexiuni. Zâmbetul lăuntric s-a revărsat de pe chip și din suflet pe acordurile unor melodii care au radiat un buchet de emoție, iubire, nostalgie, speranță, dorințe, bucurie și vitalitate.

Trupa rock Conexiuni a fost înființată în toamna anului 1983, la Brașov, la inițiativa a trei studenți: Marcel Boca, Florian Stoica și Victor Lenghel și a debutat la Casa de Cultură a Studenților, potrivit conexiuni.com.ro.

Conexiuni a cântat pe scenă alături de trupe de renume internațional: Scorpions, la București, în 1993, Saxxon și Paradise Lost, la Festivalul „Rock ’94”, iar în 2004, în deschiderea concertului Europe, la Brașov.

Pentru formația brașoveană, anul 2018 reprezintă o cifră jubiliară, 35 de ani de la înființare. Fulgi de fericire, gânduri bune și stropi de sănătate să vă fie străjeri! La mulți ani!

Secvențe din concert:

Conexiuni – Tu

Tu, ești în globul de cristal
Ce-mi arată drumul către mal
Când mă pierd în lumea mea, și-aș vrea
Să înving tristețea grea

Tu, nevăzută dar te simt
Te ignor dar nu pot să mă mint
Ești în ceea ce respir, ești tu
Firul ce mă leagă de miracolul din zori
Când din vis cobori, în tot ce ating în jurul meu
Chipul tău îl văd mereu, în gând
Ești orice, oricum, oricând

Tu, așteptarea din amurg
Când secundele încet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mâna ta

Tu, ești ideea de intens
Căutării mele-i dai un sens
Un motiv ca să încerc mai mult

Tu ești vocea ce-o ascult
Ești chemarea de demult
Ce mă face să nu-mi aparțin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, ești tu
Nu pleca nu spune nu…

Pentru informații complete vă invităm să vizitați paginile:

http://www.conexiuni.com.ro/

Conexiuni

@formatiaconexiuni

Video: YouTube

Credit foto: Dan Străuți

Brașoveni celebri: Colonelul Vasile V. Scârneci (1896 – 1969)

– Se naşte în septembrie 1896, la Rupea (jud.Braşov), într-o familie de plugari.

– În anul 1915, la numai 19 ani, este încadrat în serviciul Siguranţei Statului (Serviciul Secret), secţia de misiuni externe.

– În 1916  avea deja 14 misiuni de trecere clandestină a frontierei în zona masivului Ghimeş-Palanca, pentru a culege informaţii cu privire la trupele maghiare din zona Miercurea Ciuc.

– Septembrie 1916: renunţă la gradul de sublocotenent în serviciul Siguranţei pentru a fi încadrat ca soldat(!) în Regimentul 3 Vânători, unitate de elită a armatei române.

– Decembrie 1916 – este rănit în luptă, în zona Coasta Lupii, comuna Pătârlagele(jud.Buzău). Refuză evacuarea,nu părăseşte comanda plutonului!

– Ianuarie 1917 – rănit grav în luptă, este evacuat la Piatra Neamţ.

– Avansează rapid până la gradul de plutonier.

– 26 iulie 1917- este rănit în luptă, la sud de satul Doaga (jud.Vrancea). Refuză evacuarea către spital.

– 30 iulie –  evacuat de pe linia frontului, este internat în spitalul “Beldiman” din Bârlad.

– August 1917 – în spital, este decorat cu “Virtutea Militară” clasa a II-a, de către însuşi Regele Ferdinand.

– August 1917 – este avansat la gradul de“sublocotenent de rezervă”, fără a avea “carte militară” (şcoală militară)!!

– Decembrie 1917 – este transferat la Regimentul Vânătorilor de Munte(armă de elită înfiinţată în noiembrie 1916), al cărui comandant nominal era prinţul Carol al II-lea, organizatorul de facto al regimentului fiind locotenent-colonelul Virgil Bădulescu.

– Iulie 1918 – devine sublocotenent activ, impedimentul lipsei de şcoală militară fiind depăşit.

Prinţul Carol îl descrie:“ Excelent instructor, ştie să-şi apropie sufletul soldatului. Nu înjură, nu bate! La inspecţia  plutonului a prezentat o unitate admirabil instruită şi vioaie.”

– 1919 – este decorat de către britanici pentru curaj in luptă, cu“Military Medal GV For Bravery in the Field”.

– Participă la războiul din 1919 împotriva comuniştilor lui Bela Kun, care preluaseră puterea în Ungaria.

– 1920 – transferat la Batalionul 2 Vânători de Munte, la Braşov.

– 1920/1921 – urmează cursurile Şcolii de Aplicaţie.

– 1922 – urmează cursuri la Şcoala Specială de Infanterie a Corpului 7 Armată.

– Se remarcă la competiţiile sportive militare, la probe de atletism, ski, bob.

– În perioada 1920-1924 primeşte permanent calificative de excelenţă.

– Între 1923 -1924 urmează cursurile Secţiei Militare a Institutului Naţional de Educaţie Fizică(INEF).

– În 1924 câştigă un concurs de atletism organizat pe armată unde este premiat, inclusiv cu un plic cu bani,  de către ministrul de război, generalul Mărdărescu. Sublocotenentul Scârneci preia plicul cu bani şi, fără  a-l deschide, îl predă unui camarad pentru a împărţi banii cu soldaţii cu care a concurat. “Domnul ministru  s-a cam şifonat”, nota Vasile Scârneci în jurnal.

– În perioada 1923-1926 participă la mai multe competiţii sportive, civile şi militare, unde se clasează permanent pe podium.

– În 1926 i se naşte primul copil, Radu, viitor campion la ski, participant la olimpiadele de la St.Moritz(1948)  şi Oslo(1952), urmat de al doilea copil în 1927, o fetiţă pe nume Anca. * De menţionat faptul că dl. Radu Scârneci  apare în 1951 pe timbrul poştal emis cu ocazia Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă, fiind singurul schior român ce apare pe o marcă poştală.

– În 1926 este avansat la gradul de căpitan.

– Februarie 1928 – participă la Jocurile Olimpice de la St.Moritz, reprezentând România la probele de  “patrulă militară”, similare cu probele de biatlon pe echipe, pe o distanţă de 28 de km.

– Între 1930-1933 îşi construieşte o casă în Poiana Braşov, devenind primul locatar permanent la staţiunii.

– 1933 – regele Carol al II-lea îl decorează personal cu Ordinul “Steaua României”în grad de Cavaler.

– Mai 1934 – devine adjutantul comandantului Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Nicolae Strat.

– 1938 – devine “oarecum prieten şi camarad de schi” cu Ion Antonescu, viitorul mareşal al României.

– Devine membru al clubului “Celor 15”, printre ai cărui membrii îi găsim pe prinţii Carol şi Nicolae, generalul Iosif Iacobici,  viitorul general Ioan Dumitrache, Alecu Manolescu, Emil Pălăgeanu, Florin Rădulescu, Alexandru Vătămanu.

– 1 iunie 1938 – este avansat la gradul de maior, fiind detaşat la Batalionul 3 Vânători de Munte.

– Septembrie 1939 – Polonia este atacată de Germania şi URSS, Al doilea Război Mondial se declanşa la frontiera de nord a României. Batalionul 3 este detaşat în Bucovina, în zona Câmpulung.

– Iunie 1941 – unităţile armateilor române şi germane intră în teritoriul Basarabiei, ocupat de URSS, batalionul 3  pornind campania din zona Rădăuţi.

– În perioada iunie 1941 – iunie 1942, maiorul Scârneci se va afla permanent în cele mai avansate poziţii ale  batalionului său, sfidând moartea şi regulamentele. Primul concediu îl va avea abia după 15 luni!

– Septembrie 1941 – devine comandant cu drepturi depline al Batalionului 3 Vânători de Munte.

– Februarie 1942 – este decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”, clasa a III-a, pe brevet fiind menţionat: “Pentru dârzenia cu care rezistat în faţa satului Timoşevka, timp de şapte zile şi şapte nopţi, respingând cu grele   pierderi pentru inamic peste 14 atacuri. În tot timpul luptelor, a stat în prima linie, sfidând moartea, pentru a încuraja   ostaşii prin prezenţa sa.”

– Iunie 1942 – este avansat la gradul de locotenent-colonel.

– Este decorat de către germani cu Crucea de Fier clasa a II-a şi a I-a, medalia “Winterschlacht im Osten 1941/1942” (”Bătălia de Iarnă/1941-1942”).

– A participat la bătălia pentru cucerirea “fortăreţei Sevastopolului”.

– Străbate în fruntea batalionului său peninsula Crimeea, văile şi înălţimile din zona Sevastopolului, trecând apoi  marea Azov spre Cuban.

– După 23 august, dată la care România trece de partea Aliaţilor, locotenent-colonelul Scârneci va participa la luptele  pentru eliberarea oraşului Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie, două dintre companiile comandate de Scârneci reuşesc  să pătrundă în oraş.

– În octombrie 1944, aflat pe aliniamentul de pe Someş, primeşte ordinul de retragere către garnizoana Braşov. Astfel se încheie participarea Batalionului 3 la eliberarea Transilvaniei.

– Aprilie 1945 – este avansat la gradul de colonel, fiind repartizat în zona Trei Scaune.

– 9 august 1946 – este trecut “cadru disponibil”, astfel se încheie cariera sa militara de aproape 30 de ani, în care ajunsese   de la gradul de soldat voluntar la cel de colonel.

– Nu a fost acceptat în noua orânduială “democratică”.

– Chiar dacă nu a fost închis, a fost vizat de controale, percheziţii la domiciliu, declaraţii, etc.

– În anii 60, când controalele s-au rărit, consecinţă a distanţării Bucureştiului de Moscova, Vasile Scârneci a dezgropat  o ladă ascunsă în grădina casei sale,  unde erau ţinute ascunse mărturiile sale de pe front; câteva carneţele, fotografii,  decoraţii, etc. Transcrierea acelor carnete cu notiţe zilnice de pe front a rezultat într-o serie de caiete jurnal, publicate  de Editura Militară în 2013, sub titlul “Viaţa şi moartea în linia întâi”.

– Militar de excepţie, cu sufletul lipit de ostaşii săi, un polisportiv cu performanţe dovedite, înzestrat cu umor şi sinceritate,  capabil de a face faţă provocărilor, apreciat de superiori şi iubit de subalterni, izolat de regimul comunist care i-a confiscat  mare parte din proprietăţi, Vasile Scârneci se stinge din viaţă la 16 august 1969.

Colecţia colonelului Vasile V. Scârneci a fost pusă la dispoziţia publicului, graţie amabilităţii doamnei Aurica Schone-Scârneci.

Un material realizat de Florin Șerban – retromil.ro

Nota: Colectia privata retromil.ro „Amintiri de pe front” 1941 – 1945 poate fi vizitata la Muzeul Judetean de Istorie Brasov.

Credit foto: Dan Străuți

Un român, bursier integral la Colegiul Purcell din Londra

Tânărul violonist brașovean, Ioan-Octavian Pârlea și-a văzut visul împlinit. A obținut un loc de studiu și o bursă integrală, în valoare de peste 30 de mii de lire anual, la prestigiosul Colegiu de Muzică Purcell din Londra.

Performanța sa este extrem de rară, în condițiile în care, de regulă, statul britanic asigură pentru studenții din afara granitelor, aproximativ două-treimi din bursă. Profesorii de la Londra au văzut în Octavian un talent care merită educat și promovat, lucru confirmat chiar de directorul Colegiului Purcell, Stephen Yeo. Acesta preciza în scrisoarea oficială adresată părinților lui Octavian: „Membrii comisiei au fost extrem de impresionați de prestația lui Ioan-Octavian și, la recomandarea lor, sunt încântat să îi ofer un loc la Colegiul Purcell, combinat cu o bursă.”

La un astfel de colegiu, grija cea mai mare a direcțiunii este de a găsi profesorii potriviți pentru fiecare talent în parte. „Șefii noștri de catedră sunt responsabili pentru alocarea profesorilor-cheie și vor face toate eforturile să găsească fiecărui student profesorul potrivit”, mai spunea Stephan Yeo în adresa sa.

Trebuie precizat că acest colegiu,care promovează tinerele talente în muzică, este patronat și girat de nume celebre din acest domeniu, de pe tot globul. Printre ei se numără Sir Simon Rattle (președinte) sau Vladimir Ashkenazy (CEO).

Rotaryenii de la Clubul Brașov Kronstadt împreună cu Interact Kronstadt și Rotaract Brașov sunt mândri că tânărul susținut și apreciat de ei a primit recunoașterea oficială a talentului său. În onoarea lui Octavian, rotaryenii au organizat în 5 februarie, la Opera din Brașov, un concert pentru strîngere de fonduri.

În urma evenimentului, au fost colectați 6061 de lei. Această sumă a acoperit biletele de avion dus-întors București- Londra pentru Octavian și părinții săi, dar și costurile unui arcuș profesionist. Arcușul este  marca Stefan Kuhlan, inscripționat cu o serie unică. El este garantat pe viață, iar atunci când Octavian va concerta pe marile scene ale lumii, gândurile comunității noastre îl vor susține în tot ceea ce va face.

Octavian Pârlea este un licean care a împlinit 16 ani luna trecută. Cântă la vioară de la 7 ani. A studiat primele clase de vioară la Liceul “Tudor Ciortea” din Brașov, iar din clasa a V-a s-a transferat la Colegiul „Dinu Lipatti” din București. Este premiant al mai multor olimpiade naționale de vioară și câștigător al mai multor competiții naționale și internaționale. În 2016, a fost remarcat de doi maeștri internaționali de vioară în timpul unui master organizat la Sinaia. Aceștia l-au invitat să susțină  admiterea la prestigiosul Colegiu Purcell din Londra. Examenul a avut loc pe 26 ianuarie, anul acesta, potrivit comunicatului de presa remis La pas prin Brasov.

Acum, după anunțarea rezultatelor, Ioan-Octavian Pîrlea este al doilea român din istoria Colegiului Purcell din Londra care a obținut o bursă de studiu.

Felicitari!!!

Lansare de carte: IERUSALIM. Lumină şi culoare – Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean

Miresme de culoare revărsate din vârful pensulei strălucind în retină. Fin observator al detaliilor, artista Aurelia Stoie Mărginean redă fidel imaginile surprinse în Israel cu ajutorul acuarelei.

Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului a fost gazda  lansării albumului de acuarelă şi pictură  IERUSALIM. Lumină şi culoare al doamnei Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean.

Aurelia Stoie Mărginean este pictoriță (n. la Tg. Mureș – 19 iunie 1940) și s-a stabilit cu familia la Brașov din cauza cedării Ardealului în urma Dictatului de la Viena. Absolventă a Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” – Cluj-Napoca, promoția 1966, membră a uniunii Artiștilor Plastici din România, membră a Asociației internaționale de Artă Plastică UNESCO, profesoară de pictură și grafică la Școala de Arte – Brașov, 1975 – 2004, sunt câteva din reperele principale ale doamnei Aurelia Stoie Mărginean, artist plastic braşovean.

Aurelia Stoie Mărginean are lucrări în colecții de stat la: Ministerul de Externe al României, Primăria Municipului Brașov, Cercul Militar Brașov, Muzeul Primei Școli Românești Brașov, Academia „Henri Coandă” Brașov, Biblioteca Județeană „George Barițiu” brașov, Centrul Medical „Hiperdia” Brașov dar și lucrări în colecții particulare din România, Austria, Italia, Venezuela, Anglia, Cipru, Creta, Canada, Israel și SUA. Artista mai are lucrări în muzee din Brașov, Ploiești, Deva, Lăzarea, Valea Doftanei și Tulcea. De-a lungul anilor a avut 52 de expoziţii personale în ţară și în străinătate.

Aurelia Stoie Mărginean a fost distinsă de-a lungul carierei cu numeroase premii şi diplome naţionale şi internaţionale.

Vă invit să urmărim declarația artistei dar și ale celor prezenți la lansarea albumului de acuarelă şi pictură  IERUSALIM. Lumină şi culoare.

Video: YouTube

Credit foto: Dan STRĂUȚI