O nouă centralizare a datelor efectuată de Direcția de Sănătate Publică Brașov indică faptul că în evidențe figurează 333 de pacienți COVID-19 vindecați, conform raportărilor de la unitățile medicale. La spitalele brașovene care externează pacienți COVID-19 vindecați, situația este următoarea:
■ 136 de pacienți vindecați externați din Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Brașov.
■ 107 pacienți vindecați externați din Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Brașov.
■ 70 de pacienți vindecați externați din Spitalul Clinic de Psihiatrie și Neurologie Brașov.
■ 16 pacienți vindecați externați din Sanatoriul de Nevroze Predeal.
Acestora li se adaugă 3 brașoveni vindecați externați din Spitalul Județean Sf. Gheorghe (spital-suport COVID-19 pentru județul Brașov) și un brașovean vindecat externat de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Dr. Matei Balș”.
Raportați la numărul de 646 de cazuri confirmate COVID-19 în județul Brașov, cei 333 de pacienți vindecați reprezintă 51,5%.
Uniunea Junilor din Scheii Brașovului și Brașovul Vechi are plăcerea să vă invite miercuri, 4 octombrie 2017, de la orele 18.00, la Casa Junilor, la vernisajul expoziției ”Costumele Junilor din Şcheii Braşovului”.
Expoziţia este dedicată costumelor celor şapte cete de juni, fiind expuse costume din Şcheii Braşovului şi Braşovul vechi, pe care junii le poartă în Ziua de Călări şi la alte evenimente înscrise în calendarul de obiceiuri ale comunităţii din Şchei.
Evenimentul urmăreşte valorificarea elementelor de port tradiţional specific fiecărei societăţi de juni şi a tradiţiilor din cadrul fiecărei cete.
În expoziţie va putea fi admirată şi o replică a unui cal în mărime naturală, pregătit de parade, echipat cu toate accesoriile pe care junii le folosesc să îşi împodobescă caii în ziua de Călări: şalanguri din piele cu ciucuri tricolor, valtrap, căpăstru, şa etc.
Exponatele provin din colecţii private ale locuitorilor din Schei şi de la membrii Uniunii Junilor, iar altele, datorită vechimii, fac parte din patrimoniul uniunii.
Curatorul expoziției ”Costumele Junilor din Şcheii Braşovului” este istoricul dr. Alexandru Stănescu, exponatele fiind prezentate până în luna noiembrie în cadrul muzeului din Casa Junilor.
Evenimentul face parte din proiectul „Muzeul din Casa Junilor” şi este prima expoziţie despre portul complet al junilor, realizată chiar de către juni – prin intermediul Uniunii Junilor din Şcheii Braşovului şi Braşovul Vechi şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov şi al Asociaţiei „Mă implic” (co-finanţator).
Prin proiectul „Muzeul din Casa Junilor”, Uniunea Junilor din Schei își propune să aducă în atenţie şi să facă cunoscut portul tradiţional din Şcheii Braşovului, să recupereze și să descifreze simbolurile tradiţionale din acest vechi cartier al Braşovului.
S-a întâmplat în 5 martie 1968: a avut loc, la Braşov, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”; organizarea a fost asigurată de echipa Televiziunii Române, condusă de Tudor Vornicu, prezentator fiind actorul Iurie Darie; din 1971 (după a patra ediţie) „Cerbul de Aur” şi-a încetat existenţa; Festivalul s-a reluat în iunie 1992, tot la Braşov.Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” este un eveniment devenit tradiţie ce avea loc în Piaţa Sfatului din Braşov.
Desfaşurat pentru prima dată în 1968, festivalul a impus de-a lungul timpului vedete care s-au bucurat de mare succes în ţară şi în străinătate. „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmareste promovarea talentelor din Romania şi de peste hotare. Printre artiştii străini ce s-au aflat pe scena festivalului se numară: Diana Ross, Sheryl Crow, Waldo, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Kenny Rogers, Ricky Martin,Kelly Familly, Simple Minds, Amália Rodrigues etc.Festivalul s-a desfăşurat între 5 şi 10 martie, în incinta Teatrului Dramatic. Directori: Tudor Vornicu şi Ilie Mănescu. Orchestra a fost condusă de maestrulSile Dinicu. Televiziunea Română s-a ocupat de organizare, ea fiind cea care a făcut selecţia concurenţilor şi a vedetelor. În prima zi a fost susţinut un recital de către celebrul cântăreţ Constantin Drăghici.
Concursul propriu-zis a avut loc între 6 şi 9 martie. Pe data de 7 martie, TVR a scos revista oficială a primei ediţii a festivalului, în cinci limbi. Aceasta conţinea interviuri cu vedetele participante, precum şi biografia concurenţilor. Aprecierile internaţionale au fost extraordinare, privind atât desfăşurarea, cât şi aranjamentul scenic. La încheierea Festivalului, pe 10 martie, oficialităţile române au oferit o cină la restaurantul „Aro Palace” (pe atunci „Carpaţi”) concurenţilor, vedetelor, juriului şi jurnaliştilor.
Prezentatori: Stela Popescu, Iurie Darie
Participanţi: Niky Hilton, Gerda Berndorf, Marika Lichter, Jacques Hustin, Kalinka, Iordanka Hristova, Margarita Radinska, Josef Laufer, Io Roland, Maria Rung, Guy Mardel, Ingo Graf, Rene Martin, Nana Gualdi, Patricia Cahill, Adela Maffina, Gaby Novac, Eric Thomace, Urszula Szipinska, Mafalda Sofia, Anca Agemolu, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Roddy Mc. Neil, Michel, Nina Brodskaia, Katty Kovacs
Câştigători: Jaques Hustin, Josef Laufe,r Kalinka.
Alte premii şi menţiuni:
Rodney McNeal,
Iordanka Hristova,
Margareta Pâslaru,
Marion Rung,
Ursula Szypinska.
Vedete în concert: Constantin Drăghici, Los Machucambos, Gică Petrescu, Hugues Aufray, Caterina Casseli, Edith Pieha, Amália Rodrigues, Rika Zarai, Rita Pavone, Maria Mitiieva, Bobby Solo, Jean Claude Pascal.
Ştefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Braşov – d. 22 iunie 1913, Bucureşti), poet şi traducător român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români.6
Ştefan Octavian Iosif a fost poet şi traducător, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. A studiat la Braşov, Sibiu şi Paris.11
Tatăl este Ștefan Iosif, profesor de elina și germană, directorul gimnaziului român din Șchei – Brasov1. Licențiat in filologie la Leipzig, intre 1878 si 1889, a fost si director al liceului unde preda. Mama, Paraschiva, născută Mihalteanu, fiica de preot, era nepoata lui G. Munteanu, profesor si literat, primul traducător în românește al Suferințelor tânărului Werther. 3
Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Ştefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. 4
Continuă să publice poezii, traduceri din poeţi germani şi teatru. Împreună cu prietenul său, tânărul scriitor Dimitrie Anghel, publică sub pseudonimul A. Mirea lucrări originale şi traduceri din franceză.1 În memoria sa, o stradă din centrul Braşovului îi poartă numele dar și Școala Generală Nr. 11, din oraș.5 Un bust care-l reprezintă pe poet este amplasat în Parcul Central al oraşului8 iar o placă memorială cu efigia poetului aminteşte de casa în care a locuit, pe Strada Prundului.1 Pe strada Prundului la nr. 4 găsim o placă comemorativă pe care stă scris: “Aici s-a născut şi a copilărit poetul Şt.O. Iosif 1875 – 1913, cântăreţ al frumuseţilor patriei şi al vieţii poporului” (vezi fotografia). Casa a fost cumpărată de Andrei Şaguna ca locuinţă pentru directorul şcolii.9
A făcut parte din grupul de scriitori ai publcației Viaţa românească, revistă literară şi ştiinţifică românească, de orientare democratică, apărută din martie 1906.2
Din mai 1905 până în octombrie 1906 alături de Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu, l-a secundat pe animatorul publicației Sămănătorul, istoricul Nicolae Iorga. Sămănătorul (cunoscută şi ca Semănătorul) a fost o revistă literară săptămânală, apărută la București. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele – Semănătorismul (promovarea valorilor naţionale tradiţionale şi folclorice, necesitatea culturalizării ţărănimii, etc.).2
Șt. O. Iosif rămâne poetul cel mai caracteristic al Sămănătorului. În grupul de sonete intitulat Către tinerii poeți, reluate și în paginile revistei budapestane Luceafărul, prezenta, alături de Coșbuc și Vlahuță, un adevărat program (înfățișat cu câteva luni mai înainte în Curierul literar, revistă care-și trimitea colaboratorii la Semănătorul) îndemnând la inspirație din trecut, la ridicarea „flamurei străbune”, din tradițiile populare și din viața satului, el însuși declarându-se un „glas” al mulțimii rurale pierdute în noaptea uitării și suferinței:6
„Eu nu-s decît un glas din satul
Pierdut în noapte…Numai o ființă
Din miile ce-așteaptă-n suferință…”
Alături de cei mai iluștri transilvăneni, Andrei Mureșanu, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Ilarie chendi, Octavian Goga, Ştefan Octavian Iosif a publicat înTelegraful Român (înființată în 1853 la Sibiu, sub îndrumarea mitropolitului Andrei Șaguna), cea mai longevivă publicaţie din România.2
A debutat, sprijinit de C.D. Fortunescu, în mai 1892, cu poezia Izvorul, în „Revista şcoalei” de la Craiova şi, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul şi alte poezii de AI. Petofi (1896).12
În anul 1898, poetul participa la înființarea revistei „Floare-albastră”. Iar în anul 1900, aflat la Paris, St. O. Iosif întreține relații strânse cu românii aflați acolo. Scrie mult, expediind operele sale revistelor din țară „Convorbiri literare”, „Pagini literare”, „Curierul literar”. Face cunoștință cu Dimitrie Anghel, citește cronicile vechi și folclor romanesc; se consacră în întregime scrisului, poezii originale și traduceri din Heine. 1908, răscoalelor țărănești este consacrat poemul 1907, scris de Iosif în tandem cu D. Anghel.3
Poezia Cântec Sfânt de Ștefan Octavian Iosif, interpretată deosebit de maestrul Tudor Gheorghe
A ocupat și câteva funcții administrative, între care aceea de custode la muzeul Teodor Aman și la Bibloteca centrală universitară. Iubirea pentru poeta Natalia Negru, urmată de căsătorie, i-a fost fatală. Sedusă de prietenul D. Anghel, femeia l-a părăsit, contribuind astfel la agravarea bolii de care suferea și la sfârșitul prematur. 6
Ordinea apariției volumelor de versuri ale lui Iosif: Versuri (1897), Patriarhale (1901), Poezii (1902), A fost odată… (basm versificat – 1903), Din zile mari (poem istoric comandat cu ocazia serbării a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare – 1905), Credințe (1905), Cântece (1912) etc.7
Din dragoste pentru străbunii lui, bunicul Stan, protopop, şi unchiul său preotul Ion, participanţi la Revoluţia din 1848, a scris poemul istoric “Zorile” (dramă istorică în două acte şi în versuri) publicat în 1907, iar bunicii lui i-a dedicat poezia “Bunica”, publicată în “Convorbiri literare” în 1900, precum şi “Fusul”. 9
Bunica
Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dupa fus,
Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
În portu-i de la tara…
Cata la noi asa de blând,
Senina si tacuta;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viata ei trecuta.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte…10
Lui Șt. O. Iosif i se datorește acea strigare națională de vitejie: 1
La arme
Veniţi, viteji apărători ai ţării!
Veniţi, căci sfânta zi a răsărit:
E ziua mare a reînălţării
Drapelului de gloanţe zdrenţuit!
Veniţi din toate unghiurile zării,
Să cucerim ce-avem de cucerit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Ce credeţi voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din miazănoapte, răsărit şi-apus!
Adună-ţi, rege, oştile şi du-le
La biruinţă-aşa cum le-ai mai dus!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume
În cartea gloriosului trecut:
Şi mulţi duşmani ar vrea să ne sugrume,
Dar până când mai stau Carpaţii scut
Acel ce ne va şterge de pe lume
Să ştie toţi că încă nu-i născut!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!
Să ştie toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Şi-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!10
A colaborat şi la „Viaţa”, „Viaţa românească”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” etc.12
În anul 1912, scriitorul publica articolul Cum scrie Caragiale și pregătește pentru tipar volumulCântece. Deși bolnav, traduceWilhelm Tell de Schiller, Visul unei nopți de vară, Romeo și Julietta de Shakespeare, Faust de Goethe. La moartea lui, I. L. Caragiale publica articolul O amintire.3
VIA:
1- G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Minerva, bucurești, 1982
2 – enciclopediaromaniei.ro
3 – tititudorancea.ro
4 – wikipedia.org
5 – scoala11brasov.ro
6 – Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, Ed. Minerva, București, 1972
7 – Șt. O. Iosif, Opere alese, ed. îngrijită, studiu introductiv Ion Roman, E.P.I., 1962
Visele sunt umbrele dorințelor ce răzbat în sunetul cocoșului de munte la răscruce de drumuri.
Flăcările idealurilor brodate din generație în generație sunt țelurile performanței ce se reflectă într-un proiect generos: „La pas prin Brașov.”
Avem nevoie de o revoluție culturală a spiritului, de o revoluție în care să promovăm valorile, talentul, priceperea și datinile strămoșești. Un demers civic necesar, imperios este readucerea în prim plan a valorilor care au contribuit la evoluția orașului de la poalele Tâmpei.
Este momentul să fim onești, să citim, să dezvăluim, să povestim copiilor noștri istoria și cultura unuia dintre cele mai frumoase orașe din România: Brașov.
Suntem curajoși și învățăm din fiecare experiență. Dacă doi oameni pot trece prim aceiași situație și pot reacționa diferit, noi ne vom strădui să vă aducem într-o lumină nouă iubirea, compasiunea și respectul tradițiilor, valorilor și al omului.
În zori de zi, noi, soldații timpului vă aducem reflexele drapelului tricolor în suflet și în privire.
Dăruiți iubire ca să primiți lumină.
Dăruiți respect ca să primiți recunoaștere.
Dăruiți cunoaștere!
Gândul bun renaște într-o construcție arhitecturală a speranței și iubirii.
