Could I have your attention please

Emil Cioran scria că engleza este în mod cert limba destinată poeziei: are, spre deosebire de franceză și germană, suplețea, armonia și sonoritatea necesare muzicalității acestui gen. În viziunea eseistului, rigorile gramaticale și vicleniile stilistice la care obligă franceza par dirijate à perpétuité par Boileau și zăgăzuiesc până la anemiere percepția poetică. Germana așișderea, dar în alt mod, ar armurii și harnașamentului teutonice. Limba română nici nu intră în discuție, fiind una intranzitivă, incomunicabilă.

Poeta care și-a ales numele Ashley Green pentru a semna cartea „ I need to tell you something” (Editura KronArt, 2016) demonstrează încă înainte de a-i deschide cartea valabilitatea opiniei lui Cioran și îmi provoacă o observație inedită, cred: fără a se conforma canonului rimei propriu-zise, primul și ultimul vers dau senzația rimei imanente, perceptibilă prin vocea interioară:

„No, there’re people and places inside.

Places who only exist in books.

People you can meet only in books,

My books.

My World.

My life.”

De ce negația absolută – și nu afirmația la începutul textului, lucrul ăsta numai tânăra autoare îl știe; tinerețea este subliniată și de pseudonimul Green, așa cum Mihai Șora intră în dialogurile lui filozofice cu numele Mai Știutorul. M.Ș. a împlinit de curând 100 de ani.

A.G. culege cu inteligență celea simplității. Nu alege teribilismul de grafitto. Dacă vrea să își exprime vulnerabilitatea, nu își exhibă rana, îi arată locul.  „Add solve the puzzle of your heart”, se încheie un text. Exprimarea la persoana a doua este retorică, iar pentru a pune la loc bucăți dintr-un întreg, întregul trebuie să fi fost sfărâmat. Dacă ar fi să primească titluri aceste poeme, toate fără, ar trebui să fie intitulate cu ultimul vers, care concluzionează emoțional demersul.

Toate textele caută muzica, par inspirate de muzică și concepute muzical; apare și titlul unei melodii celebre din epoca psihedelică, „The sound of silence”. Notațiile sentimentale fac tot farmecul și candoarea cărții: „ I have no idea what I’m looking for

All i know is that you’re not here”.

Adulții neînțelegători, părinții mai ales, iubitul dispărut sau nedemn de încredere, durități (trucate) de limbaj adresate tuturor și nimănui, solemnitatea cu gust de otravă a eșecului, pomenirea din (prea) senin a pateticului sfârșit, toate aceste note aparțin cântecului unei inocențe asumate cu farmec, căreia trebuie să îi dăruim ceea ce ne cere, pentru că are talent.

„ Give me time.

And space.”

Talentul, iată-l în versuri pe care nu le poți citi fără emoție, fără nostalgie zâmbitoare:

„If the sky wasn’t full of cluods.

I wouldn’t be sad.

If wou did’t hurt me.

I wouldn’t have these scars.

Honestly I wouldn’t cry if I didn’t love you.

Mircea Doreanu

Imagine pusa la dispozitia La pas prin Brasov de Gabriel Stan

Material publicat cu sprijinul lui Gabriel Stan. Multumim!