Fiecare clipă e un dar

Titlul rândurilor de astăzi este inspirat de discuția cu o prietenă dragă și se referă la sentimentul de mulțumire pe care ar trebui să îl vedem în faptul că existăm, în tot ce trăim, în ceea ce ne înconjoară, în oamenii care ne iubesc sau în cei pe care îi adorăm necondiționat, indiferent de spusele sau tăcerile lor.

Exact cu un an în urmă, un prieten fotograf a postat pe pagina mea de Facebook o fotografie de a mea care nu îmi plăcea pentru că eram obosită atunci când a făcut-o și „Nu arătam bine!”. Mă apropii de… numărul jubiliar, deci nu sunt la vârsta tinereții, astfel că în anul care a trecut am câștigat înțelepciunea de a înțelege o dată în plus că o femeie nu este frumoasă sau urâtă ci este așa cum își dă ea voie să fie și să se simtă, cum se oglindește în ochii și în sufletele celor care o văd și că, așa după cum m-a învățat o persoană care înseamnă foarte mult pentru mine, „Frumusețea stă în ochii privitorului.”

Și pentru că bucuria sărbătoririi zilei de naștere stă în gesturile și cuvintele celor din jurul nostru sau a celor care poate sunt departe dar se gândesc uneori la noi, mare mi-a fost încântarea de a primi încă de duminică o fotografie, primul „La mulți ani!” al acestei aniversări, urat conștient sau mai degrabă nu. O imagine simplă, făcută pentru mine, încărcată de blândețea și bunătatea chipului acela. O clipă din viața altcuiva – o prezență specială -, oferită mie, în dar. Mulțumesc!

M-am născut în aceeași zi cu scriitorul Franz Kafka și de aceea închei cu un gând de al lui:

„Trăiesc, iar acest lucru îmi este cât se poate de clar.”

Credit foto: Antonela Lungu