„Goblen matinal”, de Mihaela Malea Stroe (în română, franceză, germană și engleză)

Goblen matinal

Înfruntând toate erorile veacului,
A poposit, de-aseară, în podul palmei mele
Un greier boem şi sprinţar.
Nu ştiu dacă vine din grădina bunicii
Sau din vreo altă, mult mai îndepărtată,
Grădină-altar…
Dar cântă, mântuit, în linia vieţii
Din palma mea,
A iubire cântă sau doineşte cuminte,
Mărunta vietate-greier,
Atunci când, prin sită deasă de oseminte,
Lumina o caut, o văd şi o cern
Sau poate o semăn şi-apoi o veghez,
O sap, o plivesc şi o treier.

Mihaela Malea Stroe

Din volumul „Anotimp fără nume”, Ed. Pastel, Brașov, 2008

Traducere: Valeria Manta Tăicuțu (în franceză și engleză),  Hans Bergel (în germană)

Imaginea: Goblen realizat cu fir de lână, de mătase și metalic, de un fost deținut politic, prin anii ’50.

Tapisserie du matin

En défiant toutes les horreurs du siècle
Une cigale bohème et agile
A fait halte, hier soir, dans le creux de ma main.
Je ne sais pas si elle vient du jardin de ma grand-mère
Ou d’un autre, plus éloigné,
Jardin-autel…
Mais elle chante, sauvée, sur la ligne de la vie
De ma paume,
Chanson d’amour ou chant nostalgique et sage.
Elle chante, cette petite création-cigale,
Quand, par le tamis épais des os des ancêtres,
Je cherche la lumière, je la vois, je la tamise
Ou peut-être je la sème et puis je la veille,
Je la bine, la désherbe, et l’égrène. 

Morgendlicher Wandteppich

Siegerin über die Irrungen des Jahrhunderts,
weilte gestern Abend im Innern meiner Hand
eine verbummelte, leichtfüßige Grille.
Ich weiß nicht, ob sie dem Garten der Großmutter entsprang
oder einem anderen, weit entfernten
Gartenaltar.
Doch sie jubelt befreit auf der Lebenslinie
meiner Hand,
singt von der Liebe oder ein harmloses Volkslied,
die winzigkleine Grillenkreatur,
wenn ich durchs dichte Sieb ihrer Gebeine
die Helle suche, sie finde und verdunkele …
Oder säe ich sie aus und wache über sie,
vergrabe, jäte sie und bringe sie zum Drusch.

Morning Gobelin 

Defying all this century’s errors,
A bohemian playful cricket has made halt,
Since yesterday evening, on my palm
I don’t know if he comes from my granny’s garden
Or from another, very far away,
A sanctuary garden…
But it sings, redeemed, on my hand,
Just on the line of life
A love song or a quiet idyllic song
That mince living cricket
When, among a drizzle veil of ancestors’ bones
I look for the light; I see it and pass it through the sieve
Or maybe I sow it and then I take care of it
Spading, weeding, and thrashing its bright crop.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.