Gustă din pocalul istoriei: Biserica-cetate din Cristian, județul Brașov

„Das Burzenland”, Țara Bârsei, pământ al făgăduinței, cum era denumită regiunea de către sașii colonizați acum 800 de ani, se identifică și prin localitățile al căror destin a reunit comunitățile care au conviețuit aici. Peceți ale timpului, localitățile Brașov, Bod, Codlea, Cristian, Feldioara, Ghimbav, Hărman, Hălchiu, Râșnov, Rotbav, Sânpetru, Prejmer și Vulcan, sunt oglinzile conviețuirii pașnice ale oamenilor de pe aceste meleaguri.

La pas, călătorind prin istorie, am aruncat o privire în biserica-cetate din Cristian. Am fost întâmpinat de o femeie din sufletul căruia, pas cu pas, s-au revărsat gânduri  înnobilate de lucrurile și faptele durabile ale oamenilor pe acest tărâm. Am gustat din pocalul istoriei. Mărturiile trecutului au fost răsfoite filă cu filă, cu răbdare și pasiune, cu bună credință.

Elementele indică construirea vechii biserici romane între anii 1250 – 1270, însă stilul gotic și-a lăsat mărturie amprenta arhitecturală. Din secolul al XIII-lea și până în zilele noastre, construcția a suferit modificări datorate mai ales cutremurelor care i-au afectat structura de rezistență. Biserica Evanghelică a fost construită între anii 1839 – 1841 pe ruinele vechii construcții din secolul XIII. Locașul de cult este înconjurat de ziduri ridicate în jurul anul 1500.

Închinată Sfântului Nicolae, în mijlocul unei incinte ovale, edificiul se compune dintr-o bazilică cu trei nave delimitate prin două rânduri de coloane. Intrarea în biserică este străjuită de panouri unde sunt consemnate numele celor decedați în Primul Război Mondial și a celor deportați. În prima încăpere se regăsește și însemnul heraldic al comunității. Pe un scut roș albastru se regăsesc frunzele stejarilor seculari* și două ghinde: cea fără fruct reprezintă înaintașii iar cea cu fruct moștenitorii. Tot în această încăpere puteți vedea pe două manechine portul popular al comunității de sași, elemente de mobilier și artizanat specifice.

Așezarea în biserică era bine stabilită, femeile în stânga, bărbații în dreapta iar tinerii la etaj. Bolțile sunt decorate cu elemente vegetale, citate din Biblie, în cor vedem mielul mistic, potirul cu spice de grâu și struguri. În mijlocul încăperii se află un candelabru imens, din fier bătut, în memoria celor ce au murit sau au dispărut în Primul Război Mondial. Pe un panou sunt înșiruite cântecele, strofa și/sau aliniatul din Biblie ce vor fi interpretate în funcție de slujbă. orga a fost instalată între 1841 și 1842.

Altarul este dominat de Christos binecuvântând. Apostolii Petru și Pavel veghează din vitraliile ferestrelor. Corifeii reformei religioase, Martin Luther și Johannes Honterus, se regăsesc în lăcaș. În spatele altarului este piatra funerară a mormântului preotesei Ana May, decedată la 22 aprilie 1931, bunica vestitului argintar Georg May.

Biserica a fost refăcută după cutremurul din 1838. S-au construit acoperișul și clopotnița, iar în anul 1903 s-a mai construit un etaj și actualul coif cu patru turnulețe. Inițial biserica-cetate a avut nouă turnuri, fiecare fiind dat în paza și grija unei vecinătăți săsești. Azi, ansamblul mai are doar opt turnuri, în locul celui de la poartă demolat a fost construită o clădire cu etaj.

O altă modificare importantă a fost cea din anul 1792. În locul unor fortificații a fost amenajat cimitirul. Până în anul 1899, pe partea interioară a zidului din prima incintă se aflau cămările cu provizii, identice constructiv cu cele din Prejmer. Pentru moment acestea nu pot fi vizitate. După restaurarea din anii 60′-61′ urmează în anul 2017 un proces de regenerare a edificiului.

* Stejarii seculari din Cristian atestă legenda, conform căreia aceștia acopereau întregul areal geografic al localității. Cu o vechime de peste 400 de ani, arborii încărcați de istorie, nedoborâți de om sau vitregiile naturii, au fost declarați monumente ale naturii. Este ultima fărâmă a unei păduri seculare din zonă. Stejarii seculari se regăsesc și pe stema localității Cristian.

Credit foto: Dan STRĂUȚI