Invitație la lectură

Despre Cezar Pârlog am aflat că este publicist şi scriitor de proză scurtă, blogger la Adevărul, editorialist la 24 FUN și colaborator la Puterea. A debutat în 2014 cu volumul Flori, fete, fiţe sau băieţi, Editura Tracus Arte (Premiul Naţional „Vasile Voiculescu”, 2015). În 2014 i s-a acordat Premiul „Marin Preda” şi premiul revistei „Luceafărul de dimineaţă”. În 2016 publică Life stuff sau Învăţături pentru Andreea, Editura Tracus Arte. În publicațiile menționate semnează articole din genurile comedie, eveniment, societate, stil de viață, cărți, filme etc., în toate fiind prezent un umor fin și foarte captivant, care te îndeamnă să revii și să citești noutățile.

Flori, fete, fiţe sau băieţi, sau „Titluri adunate în fugă. Stiluri şi lungimi diferite, eclectism aproape total. Schiţe, exerciţii, povestiri, întâmplări cu aer inocent, ironic, erotic, nevrotic sau din zona SF-ului. Cuminţi sau cu iz patologic. Un veritabil puzzle, un amalgam.” sau, cum o spune într-un interviu „Aşa încât, treaba-i clară, măcar un text va fi pe gustul fiecăruia. Şi chiar aşa se întâmplă.”

Am selectat şi alte păreri despre această primă apariţie:

„Lui Cezar Pârlog nu i se poate reproșa că nu cunoaște viața, cum gândesc semenii din medii sociale diferite. Prin varietatea abordărilor, această carte seamănă cu o picătură de mercur scăpată pe podea, îți pune la încercare atenția. Vă invit s-o citiți, zic că merită.” (Alexandru Petria)

„Acest prozator atipic e unul foarte curios şi foarte indecis pe ce drum s-o ia. Din această minunată cauză, nici o proză nu seamănă cu alta, de parcă autorul ar fi un zeu cu zece mâini care scriu independent. De la povestiri clasice la discursuri polifonice, de la umorul frust la rafinamentele cu (mici) perversiuni, poveştile lui nu te lasă indiferent niciodată. El are acea calitate rară la un scriitor: o curiozitate nestăpânită şi o plăcere infinită de a privi lumea. Acesta e debutul. Aştept, deja, urmarea!” (Florin Iaru)

Iar urmarea vine în 2016 cu titlul Life stuff sau Învăţături pentru Andreea. Despre care autorul spune că:

Cartea asta este o „şmecherie”, fapt vizibil încă de pe copertă. Scamatoria începe odată cu titlul compus, în două „variante”, culori, fonturi. Împletitură care-i însăşi cheia de boltă a cărţii.

Adică cusătura dintre textele scurte, „Life stuff”, poveştile din micul univers al unui personaj blazat, frustrat, chiar ratat – a nu se confunda cu autorul, s-a mai făcut greşeala asta de către un „producător” de recenzii la normă, referindu-se la prima lui carte în care textele sunt scrise la persoana întâi – şi sfaturile unui personaj, ale „povestitorului” raţional şi înţelept din off, recte Învăţături pentru Andreea. Escrocheria orchestrată din umbră de către micul păpuşar continuă în aceeaşi notă încă de la primele pagini.

Dedicaţia serioasă şi emoţionantă e urmată de un motto jucăuş şi interpretabil, Îmi place calul din capul tău!, apoi, ca la un joc de yo-yo, un „argument” neechivoc şi sensibil, părând a duce, cu săgeţi aparent indicatoare şi în culori aprinse desenate pe podea, ori măcar cu ajutorul unei balustrade de inox, către treburi serioase şi probleme neînţelese de familie. Totul pînă la primul text, Certificatul de naştere care este o mică bijuterie cu multe faţete şi final neaşteptat: Pastila albastră şi-a făcut efectul cu destoinicie. Aşa ai apărut tu, singurul meu copil: La mulţi ani, Andreea!. Off „commentul” încearcă a duce din nou spre note serioase de realism… Şi tot aşa, cu un ochi pe faţă, unul pe dos, o joacă reuşită, un slalom, de cele mai multe ori amuzant, printre subiecte cotidiane din viaţa personajului principal, a unui tată, din care nu lipsesc borne precum excesele bahice, personajele feminine îndelung urmărite cu privirea, deh, recomandarea medicului ocul(t)ist, amintirile din copilărie, familie ori din armată, problemele de serviciu ale unui personaj neînţeles ori primii paşi făcuţi spre lumea literaţilor.

Alternanţa jucăuşă se păstrează până la final, unde, ascunsă la „epilog”, se păstrează lovitura de graţie, croşeul victorios, textul de forţă al volumului, „Tată”, cel care scris într-o cheie complet realistă dărâmă tot eşafodajul construit până atunci în mintea cititorului, dovedind încă o dată că omul, chiar „ne-a făcut”. Iar pentru a încheia partida din ring înainte de termen, printr-un KO fulminant, vine şi „postfaţa”, care în doar două rânduri, accentuează efectul de năucire: Până la un punct această poveste este riguros adevărată. De la acel punct încolo este şi mai adevărată… Să intre medicul! Până la urmă, a fost sau n-a fost?! În concluzie, o joacă completă a autorului cu mintea cititorului căruia îi este răsucită complet pălăria în cap. Cum altfel, decît una din piele de cal.

Despre a doua  apariţie Paul Cernat afirmă „Aflat la vârsta deplinei maturităţi, Cezar Pârlog e un prozator care se camuflează – cu naturaleţe complice – în culorile cotidianului urban pentru a ne spune, din paginile ziarelor şi revistelor life style, mici poveşti despre viaţa noastră cea de toate zilele. Scrise cu umor conţinut, povestirile sale alcătuiesc un caleidoscop pe cât de ataşant, pe atât de derutant; ele amintesc, uneori, de microprozele lui Florin Iaru din volumul Fraier de Bucureşti. Life stuff sau Învăţături pentru Andreea este, suntem lăsaţi să înţelegem, o „instalaţie”, ca în artele contemporane. O instalaţie narativă, evident, asamblată cu materialul clientului. Venit după un prim volum de proză scurtă – eclecticul Flori, fete, fiţe sau băieţi, insuficient observat – Life stuff nu e o promisiune. E o confirmare. S-ar putea ca ea să aparţină unuia dintre cele mai interesante new entries din proza românească recentă.”

Și, ca să vă stârnesc și mai tare curiozitatea, vă propun ultima parte a unei poveşti de la o nuntă: „…Vine și peștele, domnița duce zâmbind o luptă corp la corp cale de vreo zece reprize, e gata să cedeze, dar o încurajez din priviri, total sub juma’ de oră, la sfârșitul căreia ridică victorioasă deasupra capului scheletul celui care a pierdut lupta și îi ronțăie cu zgomot coada, pesemne bine prăjită.

Îi urez șoptit un binevoitor Să vă fie de bine!, încearcă să‑mi surâdă cuviincios, deschide gura să‑mi spună ceva, dar din senin i se stârnește un strănut ca‑n filme, cu decibeli și expectorații, iar ceva mi se lipește în colțul buzelor.

Rânjesc la fel de politicos, parcă și‑a mai revenit și lumina, uai, ce nasoală e!, verific cu limba corpul străin tocmai aterizat, într‑adevăr peștele a fost bine prăjit, înghit discret, dar totuși, nu știți pe cineva care să ascută cuțite la domiciliul clientului? La Ok Club, dincolo de stadion.”

L-am rugat pe Cezar Pârlog să ne spună care a fost și este motivația lui de a scrie. Iată ce ne-a răspuns:

„Scriu pentru că îmi face plăcere să mă joc, să bat câmpii, să adaug într-un lucru mărunt, furat din cotidian și notat în vreun carnețel, ceva, un ingredient minune, care, precum o drojdie, umflă gogoașa pe care o creez; scriu ca să am motiv să râd de unul singur de prostiile și aiurelile care îmi trec prin cap și pentru bucuria multor necunoscuți, de pe Facebook sau de pe aiurea, găsită prin comentariile de prin jos de texte, cum că „Ce le mai scornești tu, ce-mi place! Ai un stil foarte vizual de a scrie. Mulțumesc”. Sau poate că scriu pentru că nu sunt bun de nimic altceva.”

Nu îmi rămâne decât să vă invit să comandați, de pe site-ul editurii și să citiți cele două volume, pentru a descoperi singuri stilul plin de haz al lui Cezar Pârlog:
Flori, fete, fiţe sau băieţi http://www.tracusarte.ro/proza/455-flori-fete-fi%C5%A3e-sau-b%C4%83ie%C5%A3i-9786066643702.html

Life stuff sau învăţături pentru Andreea / Cezar Pârlog http://www.tracusarte.ro/proza/641-life-stuff-sau-%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83turi-pentru-andreea-cezar-p%C3%A2rlog-9786066646055.html

Imaginile au fost puse la dispoziția publicației pentru acest articol de Cezar Pârlog. Mulțumim.