Lucian Blaga și Ziua Mondială a Râsului

În 6 mai – ca prima duminică din luna mai a acestui an – se sărbătorește Ziua Mondială a Râsului dar este și ziua în care, în 1961, s-a stins Lucian Blaga, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român, născut în 9 mai 1895 la Lancrăm, în județul Alba.

Întâmplarea… sau poate că nu, face că am găsit o legătură între Lucian Blaga și… niște zâmbete și mă refer la legătura poetului cu Elena Daniello, stomatolog de meserie, căsătorită cu medicul care a înființat primul dispensar studențesc de la noi din ţară.

Istoricul literar Mircea Popa a găsit în fondul arhivistic al familiei Daniello o scrisoare pe care i-a trimis-o Blaga muzei sale, datată 3 august 1950:

„Cluj, aug. 1950. Dragă Doamnă Daniello, mă gândesc cu multă plăcere la cele câteva zile petrecute la Gura-Râului. Regret că n-am putut să mai stau o zi spre a-l întâlni şi pe domnul Daniello. Codul muncii nu glumește! Şi luna nu are 31 de zile, ci numai 30! A fost totuși timpul să plec, căci la Sibiu Dorli (n.r. fiica lui Lucian Blaga) mă aștepta bolnavă. A pățit cam ce a pățit Rodica. Ispitele necoapte ale sfârșitului de iulie. Vă urez din toată inima vacanță lungă și liniștită și meritată. Şi cel puţin 4 kg. În plus, care să vă scoată din categoria «pană». Aceeaşi urare magică pentru Ionel, Rodica, dacă vrea, poate să rămână cu status quo ante. Iar dlui Daniello îi doresc o reducţie (echivalentă celor 4 kg despre care vorbeam mai sus), prin părţile neesenţiale. Sărut mânile, L. Blaga”.

Legătura filosofului cu medicul stomatolog este descrisă de Mircea Popa în articolul „Spicuiri dintr-o arhivă sentimentală” din revista „Luceafărul“: „Iubire tomnatică, de crepuscul, legătura poetului cu Doamna Daniello a lăsat urme durabile în creaţia sa. Este vorba nu numai de o trecătoare zvâcnire, ci de o perioadă mult mai lungă, cea din urmă perioadă din viața poetului, care s-a soldat cu numeroase producţii memorabile, atât în plan poetic, dar şi în aforistică şi în roman.”

Iar cea mai mare dragoste a poetului, soţia sa Cornelia Blaga mărturisea, cu înțelepciune după părerea mea: „Nicio soţie a unui mare creator – cum a fost Lucian – nu poate avea pretenția de-a face să-i vibreze lira până la sfârşitul vieţii. Mie îmi aparţin «Poemele luminii» şi alte câteva poezii din volumele ulterioare. L-am înţeles perfect pe Lucian şi arta lui. Chiar dacă uneori n-a fost uşor… Dacă aş fi poetă, aş spune că am constituit o constelație, fireşte terestră. Numai că în jurul ei s-au ivit alte stele, care au luminat zarea poetului în căutarea de comori ale vieţii şi lumii. Repet, am înţeles realitatea situației, şi locul din mijlocul inițialei constelații neștirbit a rămas.”

Lucian Blaga și soția sa sunt înmormântați la Lancrăm, în curtea bisericii ortodoxe. Mormântul este simplu, înconjurat cu tufe de Buxus, fără o marcare specială. Într-o poveste din familia mea se spunea că oamenii locului nu l-au iubit pentru că, atunci când a lucrat ca diplomat, l-au rugat să îi ajute într-o chestiune legată de comună, astăzi localitate componentă a municipiului Sebeș, dar a refuzat.

Însă, după cum spuneam, acum este vorba despre Ziua Râsului și mi-am amintit că am promis unui scriitor contemporan foarte apreciat, autorul cărții „Viața la 40 de ani”, despre care știu că îi place Lucian Blaga, că îi spun o poveste:

Anul 1987, în primăvară, un liceu foarte bine cotat, atunci ca și acum, o clasă a IX-a care avea un diriginte de temut pe atunci dar care acum… nu mai este, respectiv domnul profesor Nicolae Roșca care vine în clasă și anunță că se va face o excursie în Munții Apuseni cu oprire în câteva locuri, între care și Lancrăm. Cu o bucurie machiavelică ce îi umple toată fața, întreabă, având siguranța că nu va ști nimeni răspunsul: „Cine s-a născut la Lancrăm?” Liniștea e aproape totală căci una dintre eleve se agită cu mâna ridicată. Într-un final, domnul Roșca: „Hai, spune, cine?” Iar eleva se ridică în picioare cu o mândrie care depășește cu mult ego-ul profesorului și răspunde: „Bunicul meu!” Ei bine, Cosmin, eleva aceea eram eu.

„Vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată.” – Lucian Blaga

Sursa textelor din scrisoare și a celor citate: adevarul.ro/locale/alba-iulia

Sursa foto: rador.ro

3 comentarii la “Lucian Blaga și Ziua Mondială a Râsului

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.