Marian Avram, plăcerea de a fotografia

Memoria clipei, fotografia, rămâne provocarea eternă pentru orice pasionat. Dincolo de aparatura folosită apare creativitatea, iscusința, răbdarea, atenția, intuiția și cunoașterea.

În fotografia de natură pe lângă cunoștiințele adecvate despre floră sau fauna, este necesar să ai noțiuni despre lucrul cu aparatul foto pe căldură, în condiții de praf, pe timp ploios sau rece și să ai îmbrăcăminte adecvată anotimpului și traseului pe care te deplasezi.

Îmi face plăcere să-l prezint pe Marian Avram, un tânăr care a prins drag de fotografie din anul 2017. Iată ce mi-a împărtășit:

Mă numesc Marian Avram și sunt student la Universitatea Transilvania din Brașov, pasionat de fotografia de natură, în continuă căutare de locuri faine, iar țara noastră are din belșug. Dragostea pentru fotografie a apărut treptat, întâi existând cea pentru natură.

Totul a începând în 2017, în urma achiziționării primului aparat de fotografiat. În acel moment nu am conștientizat cât de important va fi acest pas, a devinit o pasiune pentru tot restul vieții. Animalele sălbatice ocupă un loc important pentru mine, simpla observare a comportamentului sau un contact vizual ce nu poate fi uitat reprezintă niște momente unice.

Fotografia de tip wildlife nu este deloc una ușoară, prima regulă fiind „ieși din casă!”… pe scurt necesită acordarea unui timp destul de semnificativ. Înainte de a pleca la drum îmi fac o minimă documentare legată de ce voi găsi pe teren, deși unele decizii vor fi cu siguranță de moment.

Muntele îți este prieten, dar îți poate fi și dușman. Nu îmi supraevaluez condiția fizică, iar turele mele sunt realizate în „timpul sezonului”, când traseele montane sunt accesibile. De asemenea, trebuie să aduc în discuție etica fotografică și bunului simț.

Regulile minime pe care le respect:

– încerc să fotografiez subiectul fără a-l deranja prin prezența mea; de multe ori stau la pîndă ore bune pînă reușesc sa realizez o imagine bună;

– nu pun mâncare pentru a ademenii animalele;

– natura, muntele rămân curate, nu las gunoaie în urma mea.

O minimă informare asupra florei ar putea fi utilă, astfel evitând riscul de a le face rău acelor plante protejate (ex:bujorul de munte).

Răbdarea joacă de asemenea un rol foarte important. Nu au fost puține zilele în care aveam o medie de 25000 de pași sau am făcut o pândă de câteva ore fără să fotografiez nimic! Acest aspect nu n-a demoralizat iar perseverența mi-a adus și satisfacții. Este o vorbă: „nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul transformă”… poate fi la fel de bine aplicată și în cazul meu. Am plecat cu amintiri dragi, m-am desfătat cu priveliști aparte în trilul păsărilor.

Un aspect pe care nu l-am neglijat, poate cel mai important, îl constituie echipamentul. Legat de echipamentul fotografic necesar wildlife- ului prefer focale cât mai lungi. În multe cazuri nu poți să te apropii de subiect, iar siguranța rămâne pentru mine pe primul loc. Pentru a realiza imagini în siguranță folosesc un obiectiv Tamron g2 150-600 mm, de care pot spune că sunt mulțumit. Focus rapid, distanță minimă de focus 2,2m, stabilizarea este excelentă, este rezistent ca și construcție, l-am folosit în ploaie,  în condiții de praf sau pe timpul iernii.

La deplasările pe munte folosesc bocanci cu o talpă destul de aderentă pentru a nu avea surpriza să alunec pe fiecare piatră, rădăcini sau în special pe iarba udă. Hainele sunt de tip camuflaj pentru a mă integra mai ușor în peisaj. Vremea este instabilă în munți și în rucsac am haine de schimb și o pelerină. Folosesc mănuși, pentru a evita tăieturile. În bagaj mai am o lanternă (în caz că se lasă întunericul), un telefon de rezervă (vechi, la care pot folosi GPS – ul),  apă /mâncare, gândite ca și dozaj pentru a nu căra cantități exagerate.

De fiecare dată cînd plec anunț pe cineva cunoscut traseul pe care-l voi parcurge iar în agenda telefonică se regăsește și numărul Salvamontului

Fotografierea faunei se poate face de la pădurea de lângă casă până la locuri mai puțin accesibile omului. Fauna țării noastre este una destul de diversificată și devine din ce în ce mai interesantă pe parcurs ce o descoperi. Cunoașterea acesteia și în special a speciei pe care dorești să o fotografiezi reprezintă un avantaj. Vă ofer un exemplu: surprinderea păsărilor în zbor necesită cunoștințe privind comportamentul, pentru a anticipa momentul în care aceasta va părăsi ramura și a obține cadrul perfect. În special la păsările de talie mică, orice secundă poate face diferența între a obține o imagine frumoasă sau nimic.

Fotografierea la pădurea de lângă casă. De cele mai multe ori, fiind insistent, se întâmplă să am surprize plăcute. Așa am descoperit specii la care nu m-am gîndit că le pot vedeaîn acel areal. La începutul acestui an, fiind limitat de Covid 19, am făcut un pariu cu mine și timp de 2 luni am urmat același „traseu de lângă casă”. Am preferat să merg dimineața sau seara, sperând că păsăril sau animalele vor fi mai active. La finalul perioadei, în portofoliu meu erau o barza albă, vânturelul roșu, uliul pasărar, cuc, codobatura galbenă, ciocîntors, lebăda albă, erete de stuf, șorecar comun, cinteză,coțofana, iepuri de câmp și vreo 2 căprioare observate mai mult pe întuneric (în jurul orei 4:30 dimineaț

Să aveți lumină bună, bucurați-vă de frumusețile ce ne înconjoară și cel mai important:

RESPECTAȚI NATURA!

Iată câteva dintre creațiile sale:

 

Credit foto: Marian Avram

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.