O nouă dezbatere publică la Brașov, pe tema adopției

,,O lege, încă  strâmbă și absurdă, legea adopției în vigoare, ține captivi  în sistemul de protecție copiii ’’statului’’ pe care nu-i vrea nimeni.Pentru că  s-au făcut prea mari așteptând o famile care să-i ia acasă. Pentru că sunt bolnavi și nimeni nu se încumetă să adopte  un copil bolnav, ori  pentru că au pielea prea măslinie.Și, deși nimeni nu-i vrea aici, totuși adopțiile internaționale încă sunt blocate’’. Acesta este motivul pentru care am organizat o nouă dezbatere publică la Brașov, pe tema adopției.

Deși avem cel mai mare număr de copii abandonați de pe întreg  continentul european, peste 50.000, dintre care sunt adoptabili doar 5797(3044 pe procedura adopției naționale și 2753 pe procedura adopției internaționale, sursa: ANPDCA) totuși adopțiile internaționale sunt încă blocate. În condițiile în care sunt atestate doar 3047 de familii pentru procedura adopției interne,  este clar că  șansele sunt zero pentru mii de copii declarați adoptabili. Statul român preferă să mențină  zeci de mii de copii ‚,suspendați’’ în sistem până la majorat, în loc să le respecte  dreptul  la o familie de adopție internațională.

Deși, peste 3.000 de familii  sunt atestate pentru  procedura adopției naționale din  2018, 2019, 2020, 2021, totuși   copiii adoptabili aflați  pe lista cu profil public, 4975, au minime șanse la o familie proprie și permanentă, din cauză vârstei, stării de sănătate, etniei.

O mare dezamăgire  pentru majoritatea familiilor adoptatoare. Consultă lista periodic, străbat sute de km pentru a cunoaște copilul și dezamăgiți  de starea de sănătate a copilului, se întorc  triști acasă, dezamăgiți și fără speranță. Cine se înhamă să caute vindecarea?

Șansa  copiilor  bolnavi sau de culoare măslinie se reduce zilnic, atâta timp cât adopția internațională este încă  blocată. La vârsta de 7 ani, copiii sunt mutați în căsuțe  de tip familial și boala se cronicizează, ies din sistem la vârstă de 18 ani fără nicio discuție.

Adopția internă durează ani buni, au spus la microfon viitorii părinți adoptatori.  Pentru mulți  bate pasul pe loc. Familiie atestate se simt descurajate, vor să renunțe. Perdant este copilul. Perdant este și statul, care cheltuiește anual sume enorme pentru distrugerea copiilor instituționalizați.

Poveștile spuse la microfon de tinerii prezenți la dezbatere,  Alex, Darie,  Loreta, Ștefan, Teo și Valentin, sunt mărturii dureroase, probe indubitabile că sistemul distruge ființe nevinovate, segmentul  de populație cel mai vulnerabil,  invizibil, redus la tăcere. Drame fără sfârșit.

Discriminarea cetățenilor români stabiliți în străinătate și a străinilor  cu  reședința în statele semnatare ale Tratatelor Internaționale la care România este Stat Parte (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Convenția de la Haga asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, Convenția europeană în materia adopției de copii încheiată de la Strasbourg, convenții ratificate și  de Parlamentul României, este încă o pată pe obrazul statului român.

Faptul, că  România  nu permite adopțiile internaționale nici măcar în Europa, deși este  Stat membru UE din ianuarie 2007,

Faptul, că România  nu-și  respectă obligațiile asumate prin aderare  la Tratatele Internaționale care reglementează  adopția  în lume,

Faptul, că  anual zeci de mii de copii instituționalizați ies din sistem bolnavi, inadaptabili, condamnați la o viață de suferință și umilință, unii prin centre pentru persoane fără adăpost, alții prin spitale sau penitenciare și multe alte fapte care demonstrează dezinteresul guvernelor succedate la putere față de interesul superior al copilului, sunt pentru noi argumente pentru a  propune abrogarea legii adopției și revenirea la normalitatea anilor 2000 dacă se vrea salvarea  viitoarelor  generații. Soluția ar fi emiterea unei Ordonanțe de Urgență, dacă se vrea realizarea interesului suprem al copilului – O familie proprie și permanentă.

Evenimentul, organizat de Asociația Catharsis Brașov în parteneriat cu Prefectura și Consiliul Județean Brașov, este cel mai important eveniment al anului dedicat copiilor fără părinți, crescuți de stat, și familiilor care doresc să devină părinți.

Tematica  dezbaterii, ’’Familia,  unicul mediu securizant pentru creșterea și educarea copiilor orfani sau abandonați lăsați de părinți în grija statului ’’ a fost admirabil motivată și argumentată de alocuțiuni susținute de autoritățile locale prezente, printre care, doamna Agnes Izabella Ambruș – Subprefect, domnul Șerban Todirică Constantin- Vicepreședinte Consiliul Județean, doamna Daniela Pescaru – Șef Serviciu Adopții și Postadopții din cadrul DGASPC Brașov, doamna Mihaela Hermeneanu- reprezentat Inspectoratul de Poliție  Brașov,  doamna Jolia Țoca- Inspector Șef Agenția Județeană de Plăți și Inspecții Sociale, doamna Onelia Pescaru- Dr. în Psihologie, domnul Irineu Darău – senator USR și domnul Vișinel Bălan – Vicepreședinte Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Locul fiecărui copil abandonat este într-o familie, nu într-un centru, a concluzionat Vișinel Bălan, vocea copiilor abandonați, uitați definitiv de părinți dar și de stat.

Importanța familiei în creșterea și educarea copiilor refuzați pe procedura adopției interne, care au avut norocul să fie adoptați internațional, a fost exemplar argumentată de un video-clip venit de peste Ocean, un mesaj trimis de Sorina, în semn de solidaritate cu miile de copii eligibili la adopție, dar refuzați de toți vizitatorii adoptatori. În prezent, cei aproximativ 4.000 de copii refuzați în adopție națională au șanse zero la o familie de adopție internațională, atâta timp cât nu există cerere. Acesta este motivul pentru care solicităm Guvernului și Parlamentului retragerea Moratoriului impus în octombrie 2001 împotriva adopțiilor internaționale.

Sorina este imaginea succesului familiei adoptatoare, eroi ai unui război nedrept, o pată pe obrazul statului român incapabil să-și respecte obligațiile asumate prin aderare la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și la Convenția de la Haga asupra protectiei copilului și colaborării în materia adopției internaționale.  Sorina este  și succesul nostru, al  celor  33 de  ONG-uri  care ne-am zbătut pentru dreptul românilor stabiliți în străinatate de a  adopta  din propria țară, un copil.

De la data intrării în vigoare a actualei  Legii a  adopției, ianuarie 2005, când România avea 44.000 de copii abandonați, până  în ianuarie  2010, când România avea 70.000 de copii abandonați, adopția bătea pasul pe loc. Este anul în care erau atestate 1222 de familii și doar 600 de copii erau declarați adoptabili. Cine ar putea să motiveze dezinteresul guvernelor ce s-au succedat la putere față de interesul superior al copiilor instituționalizați ? În toți acești ani, cetățenii români stabiliți în străinătate, dornici să  adopte din  România, erau puși în genunchi la granițele țării. Motiv pentru care am cerut Guvernului Ponta, o dezbatere în Guvern, pe tema adopției internaționale. S-a întâmplat în 16 iulie 2012. Noi, cele 33 de ONG-uri prezente la dezbaterea din Guvern am obținut  parțial ceea ce am cerut, adică  dreptul românilor de a adopta din propria țara dar nu și dreptul cetățenilor străini, cu reședință în statele semnatare ale Tratatelor Internaționale la care România este Stat Parte, ceea ce înseamnă nerespectarea obligațiilor asumate prin aderare. Din ianuarie 2013 până în prezent au fost adoptați 219 copii refuzați ani de zile pe procedura adopției interne, printre care și Sorina. Video – clipul a stârnit lacrimi de bucurie. Argument forte, că adopția internațională este cea mai bună soluție.

Alte șapte Video-clipuri, realizate și comentate de jurnalista Irina Palade cu și despre tineri adoptați internațional versus tinerii intrați în dificultate după părăsirea sistemului de protecție specială, au avut darul de a demonstra că Adopția face diferența între Destine împlinite prin adopție și Destine rătăcite din cauza neglijării în sistem.

Concluzia: Locul fiecărui copil abandonat, lăsat de părinți în grija statului, este într – o familie de adopție, fie națională, fie internațională, Familie, nu Centre.

Sursa: comunicat remis La pas prin Brasov