Oameni singuri

Chiar dacă nu pare a fi așa, sărbătorile, fie ele de iarnă sau de primăvară, nu sunt un motiv de încântare și veselie pentru toți oamenii. Și mă refer aici la oamenii singuri căci despre ei este vorba, pentru că singurătatea se simte și mai mult atunci când ar trebui împărțită bucuria!

Înainte de sărbători se fac pregătiri ale casei, se prepară rețete speciale pentru ca masa să fie îmbelșugată, unii își pregătesc și sufletul căci sărbătoarea lui ar trebui să fie înainte de toate iar apoi se ajunge la momentul efectiv al zilelor libere, când… oamenii singuri nu au cu cine să o împartă, cui să îi povestească realizările și necazurile, cu cine să depene amintiri și să construiască planuri de viitor.

Veți spune că nimeni nu e de fapt singur și că toți oamenii au prieteni, ceea ce poate să fie adevărat sau nu. Însă prietenii – care sunt foarte puțini, marea lor majoritate fiind doar colegi, foști colegi sau un pic mai mult decât niște cunoștințe – sunt alături până la momentul efectiv al sărbătorii iar apoi dispar fiecare, petrecându-și timpul, așa cum este firesc, împreună cu propria familie.

Și astfel ceea ce pentru marea majoritate a lumii este un prilej de bucurie și distracție, poate să fie un chin sau o adâncire a depresiei, pentru oamenii singuri.

De aceea e bine să fim mai răbdători și mai înțelegători față de toți semenii noștri căci, în definitiv, Crăciunul este un simbol al bunătății și al apropierii dintre oameni.

Însă este o perioadă scurtă de timp și se reintră apoi în programul normal de lucru și de socializare și ca să încheiem articolul și anul într-o notă de glumă, așa cum ne șade bine la moment de sărbătoare, Friedrich Nietzsche spunea în „Amurgul idolilor‟ , la 1888, că „Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic ! ‟

„Să îndrăznesti să trăieşti singur este un curaj foarte rar, mulţi ar prefera să-şi întâlnească cei mai răi duşmani pe câmpul de luptă decât propriile inimi într-o cameră izolată. ‟ – Charles Caleb Colton

Credit foto: Antonela Cristina Lungu