Magdalena Rădulescu, artistă a modernismului european

Muzeul de Artă Brașov, instituție publică de cultură de interes județean care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Brașov, în parteneriat cu Centrul Multicultural al Universității „Transilvania” din Brașov, vă invită la vernisajul expoziției, „Magdalena Rădulescu. 120 de ani de grație boemă”, curator Alexandra Ardelean.

Evenimentul de deschidere va avea loc vineri, 5 august 2022, începând cu orele 18.00, iar expoziția poate fi vizitată în perioada 5 august – 30 octombrie 2022 la Centrul Multicultural al Universității „Transilvania” din Brașov, Bulevardul Eroilor 29.

Organizată cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la nașterea sa, expoziția celebrează viața și opera unei artiste excentrice. Magdalena Rădulescu (1902-1983) s-a născut la Râmnicu-Vâlcea, dar și-a petrecut anii copilăriei la Constanța. Cu studii de artă la München și Paris, artista a activat în mediul artistic parizian alături de alți artiști faimoși precum Brâncuși, Chagall și Giacometti.

S-a integrat în lumea intelectualilor francezi și români, iar portretele realizate de ea dezvăluie numeroșii săi susținători: scriitoarea Cella Serghi, criticul de artă Petre Comarnescu, scriitorul Miron Radu Paraschivescu, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl, Lucian Blaga, celebrități ale teatrului românesc (Ion Sava, Lilly Carandino, Nicolae Carandino, Tantzi Cocea, Clody Bertola), colecționari, artiști și alte personalități ilustre ale României interbelice.

Printre temele pe care vizitatorii le vor descoperi în expoziție se află autoportretul, scene de gen reprezentând lumea spectacolului și a carnavalului (cavalcade, personaje de circ și acrobați neînfricați), dansuri românești (hore și dansul călușarilor). Artista a promovat cu mândrie tradițiile românești în țările în care a călătorit, dar a evocat adeseori și influențele orientale cunoscute din copilărie.

Magdalena Rădulescu a desfășurat o activitate artistică bogată. Operele sale se găsesc în numeroase colecții muzeale și zeci de colecții private din întreaga lume. Expoziția organizată de Muzeul de Artă Brașov reunește 82 de lucrări din 10 colecții private din România printre care colecțiile Cătălin Casperschi, Mihai Astratinei, I. și L. Gavrilescu și Eduard Uzunov.

Mulțumiri speciale pentru sprijinul acordat în realizare acestei expoziții doamnei Ioana Spiridon din partea Casei de Licitații Artmark.

Sumar: Magdalena Rădulescu, artistă a modernismului european, excentrică și boemă, este prezentată de Muzeul de Artă Brașov în expoziție aniversară.

Titlu: ,,Magdalena Rădulescu. 120 de ani de grație boemă”

Locul desfășurării: Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, Bulevardul Eroilor, nr. 29

Vernisaj: 5 august, ora 18.00

Perioada: 5 august – 30 octombrie 2022

Program de vizitare: marți – sâmbătă, 11.00 – 19.00.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Rodica Matilda Miulescu: „Experiență inedită cu urmări într-un magazin brașovean II”

Au trecut multe zile de la  cele întâmplate anul trecut şi  deja relatate.  Am scăpat de obligativitatea măştilor, nu însă de teamă, de îngrijorare,  amplificate de ştirile transmise de mass-media şi nu numai,

Deunăzi, urcându-mă într-un autobuz cu  nu prea mulţi pasageri de diferite vârste,  deşi nu mirosea a nimic special și  totul era curat,  m-a izbit ceva greu, apăsător, ca o pâclă întunecată, sufocantă.

,,Ce e cu mine?”m-am   întrebat. ,,Acum câteva clipe mă simţeam bine. O fi intrat soarele  în  nori?”M-am uitat pe fereastră. Soarele era tot acolo,  cerul era tot albastru.  ,,Atunci?”

I-am privit pe  tovarăşii mei de călătorie.  Nu păreau speriaţi,  însă niciunul nu avea chipul senin. Câţiva erau  încruntaţi, cufundaţi în gânduri, vreo  trei priveau  în gol absenţi,   ceilalţi  butonau telefoanele.  Aveau totuși  o trăsătură comună: umerii  prăbușiţi.

,,Aha! Am  intrat pesemne  în vibraţie cu  starea lor! Ce e de făcut?”

Şi … mi-am amintit  trăirea  din magazin.   Instantaneu, colţurile gurii mi s-au ridicat, ochii mi s-au micşorat a zâmbet. Minune! Mi-am revenit!  Poate că  nu am influenţat  exteriorul,  dar viaţa mi s-a părut din nou minunată,  demnă  de a fi trăită  în ciuda tuturor greutăţilor  și a ameninţărilor.

Când am coborât, m-am întrebat:

Dacă eu, călătorind maximum 20 de minute,  am avut această  stare  nu tocmai plăcută  din care  m-am priceput să ies,  bieţii  şoferi cum s-or fi simţind timp de 8 ore? E drept că  ei nu au  vreme de introspecţie, dar sufletul lor simte!

Pe lângă oboseala fizică explicabilă,  cu ce încărcătură  psihică se duc  la cei dragi, acasă ?

Iar noi, beneficiarii muncii lor,  ce facem pentru ei în afară de compostarea biletului  din  cota parte a contravalorii căruia sunt plătiţi?

Le trimitem  în timpul călătoriei măcar  un gând  de  încurajare, aşa ca la concursul  din magazin, un mulţumesc?

………………………………………………………………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Am lăsat spaţiul liber pentru a-mi  şi  a vă  da răgazul de a vă  răspunde, de a-mi  răspunde.

Da, mie mi s-a întâmplat. Să vă povestesc:

Era dimineaţa unei zile lucrătoare, la o oră de vârf.  Mă grăbeam. Cineva îmi oferise locul din faţă,  de lângă  prima uşă a autobuzului. Cu toate că stăteam pe scaun, aveam emoţii: mi-e frică de frânele puse  pe neaşteptate. Neţinându-mă bine de bară, la una dintre ele îmi  fisurasem o coastă.

Am constatat  curând că  nu aveam de ce mă  teme. Mă aflam în deplină  siguranţă  nu numai pentru că  stăteam confortabil, ci şi  pentru că  autobuzul rula lin.  Şoferul conducea calm, atent şi nu rata nicio oportunitate de avansare  în aglomeraţia de pe şosea, semn pentru mine că voi ajunge la timp acolo unde eram aşteptată.  Imi amintesc că  la un moment dat i-am şi  spus  în gând:,,Bravo! Mulțumesc!”

I-am observat  gesturile. Erau  ample,  armonioase, înlănţuite ca şi cum nu ar fi condus  o  ditamai  maşinăria, ci o delicată iubită mult dorită invitată  la dans.  Sub mâinile lui  vehiculul se transformase  parcă  într-o  fiinţă vie.  Plăcerea cu care şofa devenise pentru mine

cvasi-palpabilă şi  îmi sugera ceva cunoscut, ceva văzut tare demult, la cineva, în  orice caz nu la el căci omul era tânăr.   Unde, când, la cine  nu-mi aminteam.

Tot scormonind  în memorie, am ajuns la sensul giratoriu de la intersecţia Toamnei cu Calea Bucureşti şi Zizinului.  Şi am văzut! Mai bine zis l-am revăzut  cu ochii amintirii pe miliţianul care, în timpul anilor mei de şcoală, dirija în acel loc circulaţia. O dirija cu atâta plăcere,  cu atâta bucurie  impregnată  în  gesturi   expresive, elegante,  încât lumea îl botezase ,,baletistul”. Unii  chiar se duceau nu numai o dată  pe jos până  acolo ca să-l admire.

Da, calmul și  bucuria  conducătorului auto  în  mâna căruia,  asemenea  tuturor beneficiarilor transportului  în  comun, îmi încredinţasem  o dată  în  plus  viaţa,  semănau cu ale ,,baletistului”,al cărui nume nu l-am ştiut niciodată  şi care poate că nici nu mai trăieşte decât în amintirea celor care l-au admirat, mulţi, puţini, câţi om mai fi pe lume.

Vă mai miraţi că, ajungând la staţia unde trebuia să cobor, luându-mi inima în dinţi  i-am ciocănit  şoferului în gemuleţ?

Mi-a deschis; m-a privit  întrebător şi, văzându-mă  în vârstă, uşor îngrijorat.

Schiţând un zâmbet, i-am spus:

-Vă felicit! Aţi condus impecabil: extrem  de elegant, frumos şi sigur autobuzul ! Vă  mulţumesc!

Nu şi-a crezut urechilor.  Revenindu-şi din uimire,  m-a răsplătit cu un zâmbet larg.

Am fost fericită:  prin tot comportamentul lui îmi înseninase ziua.

Poate i-am  adăugat si eu o rază de soare. Cine poate şti?

24 mai 2022 

            EPILOG

Revăd  cele scrise. Aş  vrea să le  împărtăşesc  altora. Poate  că  întâmplările respective ajută  pe cineva, plac ori aduc bucurie cuiva.

,,Pieptăn”  textul: mai schimb  o frază, mai adaug o literă  lipsă, mai pun sau şterg o virgulă. Mă  străduiesc să fiu atentă  îndeosebi la virgule pentru că, dându-i cândva ceva  spre

,,avizare”  unui  drag fost elev  mai şcolit şi mai deştept decât mine, acesta îmi spusese  între altele :

-Of , virgulele alea ale Dumneavoastră, Doamnă….

Recitesc. Tot nu sunt mulţumită: parcă lipseşte ceva. Dar ce? Nu ştiu nici ce este, nici unde este, nici  cum să caut.

Îmi fac treburile obişnuite fiind  pe pilot automat: gândul îmi e  întruna la  text.

Spre seară  îmi dau seama!

Nu, nu îmi dau seama ce îi lipseşte lui, ci că  musai am nevoie de  nişte biscuiţi anume! Atunci! Imediat!

Mă  pregătesc de plecare.

-Dar, mamă, avem destui biscuiţi !

-Nu! Acum! Chiar acum  trebuie să-i cumpăr! Nu te teme, nu păţesc  nimic.  Vreau

să-mi fac măcar o parte din paşii pentru punerea  în mişcare a limfei. Poate  mă întorc tot pe jos.  Sunt numai trei staţii până  la  magazinul acela!

Pe drum uit  preocuparea ce m-a bântuit o zi întreagă.  Ajung, cumpăr, mă  mai  învârt prin magazinele din jur. Văd că  e trecut  de ora 8.   Sacoşa  mi se pare cam grea. Amân paşii pentru limfă  pe altă dată.  Mă   îndrept  spre staţie. Văd de la distanţă  că e goală, semn că un autobuz tocmai a trecut.  Îmi spun:

-Nu-i nimic! Aştept!

Pentru liniştirea celor de acasă pe care vreau să  îi sun, mă  uit pe  tăbliţele cu  programul autobuzelor. Vai,  sunt numai două  file!  Celelalte au fost rupte de o mână ,,binevoitoare” şi luate drept amintire.   Autorul  a considerat pesemne că viaţa e prea monotonă  şi că avem neapărat nevoie de puţin suspans.

Aşteptarea  îmi e scurtată  de un autobuz  trecut, desigur,  pe una dintre listele lipsă.

La staţia mea coborâm cinci persoane printre care şi  un  băieţel  de vreo 4 ani.  Ajuns pe trotuar, copilaşul se  întoarce spre autobuz şi  strigă  cât poate de tare:

– Mulţumeeesc,  şoferuleee!

Pentru o clipă  rămân mută  de uimire. Iată :  încă cineva care mulţumeşte!

Tiparul meu mental  intervine însă  imediat:

-Nu aici trebuie să-i spui, ci acolo, la geam !.

Mămica  zâmbeşte şi, luându-l de mânuţă, se îndepărtează.

Ca să  nu plece copilul dezamăgit, strig în urma lor:

-Să  ştii că  şoferul te-a auzit şi  ţi-a răspuns !  A  zis: ,,Cu plăcere! ” Te asigur! L-am auzit eu!

Noaptea  dorm  buştean.  Dimineaţa, parafrazându-l pe fostul meu elev, mă  cert cu îngăduinţă,  dând ca de obicei vina pe altul.

-Of,  tiparele astea mentale ale noastre, Doamne…  Ce greşeală  am făcut  corectându-l pe copil! Dar am reparat-o… ăăă ..   măcar am încercat…  Deşi şoferul nu a auzit cuvintele puiului,  sufletul lui s-a bucurat,  nu-i aşa ? Ce zici?

Dumnezeu nu  îmi răspunde. De ce ar face-o? Ştim că  El lucrează  prin oameni,  prin fapte,  prin întâmplări. De aia trebuia eu să cumpăr neapărat  atunci  acei biscuiţi!

Acum ştiu şi ce îi lipsea textului meu: încă un  exemplu  pe lângă cel personal.

Şi cine putea să mi-l, să  ni-l ofere pe cel mai bun dacă  nu un copil  nevinovat întâlnit din întâmplare ?

Vă  întreb:

-De ce nu l-am  lua toţi drept model  pe  băieţelul acela minunat şi  nu  am umple inimile şi văzduhul cu  milioane  şi  milioane de ,,mulţumesc” ?

Ce ne-ar putea împiedica să ne amintim că, indiferent de vârstă, suntem şi noi copii,  că putem spune oricând, oriunde şi oricui  mulţumesc?   De pildă:

Mulţumesc şoferule , mulţumesc farmacisto, mulţumesc  măturătorule de stradă,

mulţumesc  pâine şi celor care au făcut ca eu să  te pot mânca, mulţumesc  aerule, mulţumesc

mare, mulţumesc  adiere răcoritoare, mulţumesc  învăţătoareo, ţie şi celor care  te-au  învăţat ca tu să mă înveţi pe mine, mulţumesc cerule senin,  mulţumesc pisicuţo,  mulţumesc trecătorule, mulţumesc mămico, mulţumesc ploaie, mulţumesc pământule, mulţumesc copacule, mulţumesc vrăbiuţo,  mulţumesc..  mulţumesc corpule al meu…mulţumesc viaţă….

 

Da!  Mulţumesc cititorule,  mulţumesc ,  mulţumesc…

 

Rodica Matilda Miulescu

9 iulie 2022 

Material publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov

BsAs Tango Nights – Tango Argentinian cu Doina Enache & Rodrigo Fonti (Argentina)

Dragii noștri,

La început de septembrie, vă invităm într-o povestire inedită, plină de rafinament și eleganţă, spusă pe acorduri de pian & bandoneon și transpusă în dans, cu multă măiestrie și trăire, de către artistul argentinian Rodrigo Fonti și Doina Enache.

Se spune că tangoul s-ar fi născut la granița dintre Uruguay și Argentina, undeva între 1880-1890, ca dans arrabalero (din cartierele marginase ale Buenos Aires-ului). Deopotrivă senzual si orgolios, tangoul apare într-un context istoric si social profund multicultural.

Societatea în care apare tangoul asculta habanere, polci, mazurci si ceva valsuri (albii), în timp ce negrii (aproximativ un sfert din populația din Buenos Aires) se miscau pe candombe, un dans de sorginte africană cu accent pe percuție și ritm. Ritmurile africane și habanera hispano-cubaneză sunt creditate drept principalele (deși nu singurele) rădăcini ale tangoului.

Recitalul live de tango argentinian – pian și bandoneon, cuprinde un repertoriu vast, din toată perioada de zbucium a tangoului, până la marele Astor Piazzolla, care a lăsat în urma lui o capodoperă.

Tangoul este poezie, este suspin şi bucurie în acelaşi timp, motiv pentru care muzicienii propun atât piese vesele, renumitele „Milonga” – cântate şi dansate cu bucurie, cât şi tango-valsul – care te îmbie la visare universală.

ARTIŞTI INVITAŢI

RODRIGO FONTI (BsAs, ARGENTINA)

Dansator și profesor de tango argentinian, creativ și inovator, născut în Neuquén, sudul Argentinei, este cunoscut publicului larg pentru unicitatea dansului său. A început să danseze tango la 16 ani, apoi a studiat dansul modern la Școala de Dans Contemporan „Experimental” ca și coregraf și dansator. În 2010 s-a mutat în Buenos Aires, pentru a studia tango, pentru a aprofunda „spiritul milonguero” și pentru a juca în producțiile de teatru „Kambras”, „El sonido de la caricias”, „Cram” „No bailaras”, „Sin pecado consebido”, cu care a făcut un turneu în Europa.

Îmbinând cunoștințele sale din tango și dansul contemporan, dă prospețime, viteză și profunzime stilului său de dans, unic.

Studiul său tehnic continuu, căutarea posibilităților de mișcare și explorarea limbajului tango-ului, l-au condus la un amestec unic de tango tradițional și modern.

IRINA ŞI ROBERT INDREI (Cluj Napoca, România)

Muzicieni profesionişti, absolvenți ai Academiei de Muzică din Cluj Napoca, respectiv București și actualmente profesori de pian și de improvizație muzicala, Robert și Irina Indrei, formează de peste 6 ani un cuplu, atât pe scenă, cât și în viaţa de zi cu zi. Dragostea pentru muzică și pasiunea pentru tango, au făcut să ia naștere ” Two to Tango”, un duo muzical inedit în viaţa artistică a Clujului, și nu numai.

Cu un repertoriu bogat din muzica de tango argentinian, aceștia aduc în faţa publicului larg o fărâmă din frumusețea și magia Tango-ului.

Pianul şi bandoneonul se completează minunat în muzica de tango, fiind una dintre puţinele formule care au o simbioză muzicală aproape perfectă. Pianul este un instrument de percuţie şi de coarde în acelaşi timp, iar bandoneonul un instrument aerofob, cu caracteristici solistice şi de acompaniament incredibil de versatile. Împreună, cele două instrumente pot ajunge la rezonanţe orchestrale veritabile.

DOINA ENACHE (Brasov, România)

Deprinde tainele tangoului argentinian în perioada 2005-2006, la „Dance Sport Manhattan Studio” în New York City, alături de maeștri consacrați din Buenos Aires şi SUA, fiind una din cele mai titrate instructoare și dansatoare de tango argentinian din ţară.

Doina, păstrează și transmite filonul autentic – nealterat de aşa zise tendințe moderne, al Tango-ului Salon, fiind cunoscută publicului brașovean şi nu numai, atât pentru aparițiile pe scenă, cât și pentru proiectele inedite, demarate la Brașov și în țară. Printre ele, din anul 2008, la Brașov „Transylvania Tango Festival/Marathon” – primul festival internațional anual de tango argentinian, „Outdoor Guerilla Milonga” – tango în aer liber în Piața Sfatului, „TanGo bucuria de a dansa în doi” – seminare unice în România, susținute împreună cu profesori internaționali de tango argentinian: Ricardo Viqueira (Argentina), Ronen Khayat (SUA), Luca Lamberti (Italy).

De asemenea, colaborarea cu Teatrul Sică Alecsandrescu, pentru piesa de teatru „Fazanul”, în regia maestrului Cristian Hadgi-Culea, la care Doina a contribuit atât cu viziunea proprie asupra coregrafiei, cât și cu momente spectaculoase de tango argentinian.

Alte evenimente culturale de anvergură la care Doina Enache a participat sunt: „Gala Eugen Doga”, TamTam Festival, „Piazzolla by Night”, “Parfum de femeie” (Castelul Ghika), “Yo Soy Maria” (Ateneul Național din Iași).

Vă invităm în această minunată incursiune în lumea prea puţin cunoscută a tango-ului argentinian, pentru a descoperi şi savura magia muzicii şi magia dansului numit atât de simplu, Tango!

Contribuție: 60 Ron
Biletele pot fi achiziționate online
www.spectacolebrasov.ro

Sursa si imagine: pagina de Facebook a evenimentului

Artele Persiei, la Universitatea Transilvania din Brașov

Expoziția „Artele Persiei” ajunge și la Brașov în perioada 24-26 iulie, la Aula Universității Transilvania din Brașov, unde 16 artiști meșteșugari iranieni își vor expune lucrările și vor susține workshop-uri interactive. Vor fi expuse lucrări realizate prin diverse tehnici precum: pictură, miniatură, gravură în lemn, intarsi, broderie, prelucrarea pietrelor semi-prețioase sau tehnică de emailat. De asemenea, vizitatorii îi pot vedea pe artiști lucrând și aplicând cu măiestrie tehnicile artistice.

Deschiderea oficială a expoziției va avea loc luni, 25 iulie, de la ora 14, iar la eveniment vor participa Ambasadorul Republicii Islamice Iran în România, E.S. Dl. Seyed Hossein Sadat Meidani, Președedintele Senatului Universității Transilvania din Brașov, prof. dr. Mircea Horia Țierean și Decanul Facultății de Litere, conf. dr. Adrian Lăcătuș.

Expoziția marchează 120 de ani de relații diplomatice între România și Republica Islamică Iran și în acest fel, brașovenii sunt invitați la o incursiune prin cultura și arta Iranului și a orașului Isfahan, considerat capitala culturală a Iranului. Artizanatul iranian a fost întotdeauna renumit pentru istoria și vechimea sa, autenticitatea culturală și pentru abordările imaginative ale operelor de artă.

Ambasada Republicii Islamice Iran la București a ales Universitatea Transilvania din Brașov să fie gazda acestui eveniment în baza bunelor relații de colaborare dintre instituția brașoveană și universități din Iran.

Expoziția va fi deschisă publicului de duminică până marți, în intervalul 12:00 – 19:00, iar intrarea este liberă.

Evenimentul este organizat de Ambasada Republicii Islamice Iran la București în colaborare cu Universitatea Transilvania din Brașov.

Sursa si imagine: unitbv.ro

„Tradiții, obiceiuri și bucate alese din Șcheii Brașovului și Brașovechi”, la Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului găzduiește vineri, 15 iulie 2022, ora 18.00, lansarea celei de-a doua ediții a volumului ”Tradiții, obiceiuri și bucate alese din Șcheii Brașovului și Brașovechi”.

Prin publicarea acestui volum se continuă valorificarea unei părți din moștenirea culturală a comunităților românești din Șchei și Brașovechi, reprezentată de rețete vechi, tradiții și obiceiuri la masă.

Volumul va fi prezentat de dr. Alexandru Stănescu, manager al Muzeului de Etnografie Brașov, care precizează că această apariție editorială reprezintă mai mult decât o culegere de rețete tradiționale, este o invitație la o călătorie imaginară, în care fiecare fel de mâncare se transformă într-un ghid de călătorie cu povești despre mirodenii, locuri, oameni și faptele lor.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Istorie, tradiţii, cultură: „Filme-n dar, dar și poveste”

Cetatea Feldioara va găzdui, în perioada 22-24 iulie 2022, cea de-a doua ediție a festivalului FilmeDar. Organizat de Primăria Comunei Feldioara și produs de Asociația Artis, festivalul va aduce în atenția spectatorilor din Feldioara proiecții speciale și invitați de seamă. Pentru al doilea an consecutiv, festivalul va aduce Filme-n dar, dar și poveste în prezența unor nume mari din lumea cinematografiei românești. Invitații speciali de anul acesta sunt criticul de film Irina-Margareta Nistor și actorul Vlad Ivanov.

Andrei Giurgia (director al Festivalului Serile Filmului Românesc): „Cunoaștem publicul din Feldioara și ne bucurăm de fiecare dată când putem să-l revedem în fața marelui ecran.
Primul contact cu spectatorii din zonă l-am avut în cadrul proiectului Centenarul Filmului Românesc (2019) și acolo a luat naștere ideea organizării unui festival de film.

Faptul că prima ediție, care s-a desfășurat anul trecut, a fost una de succes chiar dacă a avut loc în contextul pandemiei de coronavirus ne face să credem că acest festival poate avea o continuitate și sigur va crește de la an la an și, mai mult decât atât, cu sprijinul autorităților locale putem face să crească și interesul pentru vizitarea zonei și a Cetății prin festival și prin evenimentele culturale organizate.

Împreună cu invitații ediției – Irina-Margareta Nistor și Vlad Ivanov venim cu Filme-n Dar, într-un loc care pulsează de istorie și poveste”.

Sorin Taus, în calitate de Primar al Comunei Feldioara: „Festivalul FilmeDar revine, ȋn perioada 22-24 iulie 2022, cu cea de-a doua ediţie, devenind astfel ceea ce ne-am propus ȋncă de la ȋnceput – un eveniment care pune ȋn valoare localitatea Feldioara și patrimoniul istoric restaurat – Cetatea medievală Marienburg!

Cuprindem și de această dată ȋn program filme care conţin scene turnate la Feldioara – Rȃul care urcă muntele, 1977, ȋn regia Cristianei Nicolae, precum și o producţie mai recentă ȋn care scenele se desfășoară ȋn Cetatea aflată ȋncă ȋn ruină, ȋn anul 2005 – Regii blestemaţi III, ȋn regia lui Josee Dayan. Toate acestea vor fi, sperăm, spre bucuria localnicilor care se vor regăsi pe marele ecran.

Ne bucură și ne onorează prezenţa invitaţilor – personalităţi ale cinematografiei româneşti: criticul de film Irina Margareta Nistor, cea care selecţionează și prezintă filmele din festival, actorul Vlad Ivanov care ne va aduce ȋn dar Concertul și Andrei Giurgia, director al Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR). Dimineţile vor fi dedicate copiilor, prin proiecţii care se vor desfășura ȋn Casa de Cultură din localitate.

Această ediţie devine realitate prin finanţarea asigurată de la bugetul local şi sprijinul oferit de partenerii implicaţi în comunitate, bucurȃndu-ne ȋn continuare de colaborarea cu echipa de profesioniști a Asociaţiei Artis. Primiţi invitaţia noastră pentru 22-24 iulie 2022 la Filme-n dar, dar şi poveste ȋn Cetatea Feldioara!”

Festivalul FilmeDar a avut prima ediție anul trecut, în perioada 3-5 septembrie 2021, într-un loc care pulsează de istorie și emoție – Cetatea Feldioara. Cele trei zile de festival au însemnat cinci proiecții de film, două ateliere pentru copii, doi invitați (Irina-Margareta Nistor și Ileana Popovici) și peste 700 de spectatori.

Programul evenimentelor

Vineri, 22 iulie 2022, ora 20.30 – Cetatea Feldioara
Deschiderea Festivalului
Iniţiere ȋn istoria cinematografiei romȃnești cu Irina Margareta Nistor
Invitat: Vlad Ivanov
Prezintă: Andrei Giurgia, director SFR
Proiecţie Film „Regii blestemați III” (2005), Regia: Josee Dayan
Durata: 1h:33

Sȃmbătă, 23 iulie 2022, ora 11.00 – Căminul Cultural Feldioara
Proiecţie Film de animaţie pentru copii „Hotel Transilvania” (2012), Regia: Genndy Tartakovsky
Durata: 1h:31
Invitat: Irina-Margareta Nistor
Prezintă: Andrei Giurgia, director SFR

Sȃmbătă, 23 iulie, ora 20.30 – Cetatea Feldioara
Proiecţie Film „Concertul” (2009), Regia: Radu Mihăileanu
Durata: 2h:00
Invitați: Irina-Margareta Nistor, Vlad Ivanov
Prezintă: Andrei Giurgia, director SFR

Duminică, 24 iulie, ora 11.00 – Căminul Cultural Feldioara
Proiecţie Film „Copacul Dorințelor: Amintiri din copilărie” (2021), Regia: Andrei Huțuleac
Durata: 1h:30
Invitat: Irina-Margareta Nistor
Prezintă: Andrei Giurgia, director SFR

Duminică, 24 iulie, ora 20.30 – Cetatea Feldioara
Proiecţie Film „Râul care urcă muntele” (1977), Regia: Cristiana Nicolae
Durata: 1h:30
Invitat: Irina-Margareta Nistor
Prezintă: Andrei Giurgia, director SFR

DESPRE INVITAȚI
Irina-Margareta Nistor

Pentru doctorul nostru de filme lăsăm cifrele să vorbească: peste 17.000 de filme vizionate, dintre care, la peste 1.000 a asigurat și subtitrarea. Născută la data de 26 martie 1957, în București, Irina-Margareta Nistor a îndeplinit, până în prezent, rolul de profesor de limba română, comentator în direct la Oscar, Cannes, BAFTA și César și traducător pentru numeroase cărți, dicționare și casete video.

De asemenea, a colaborat și cu mass-media, la unele publicații fiind chiar redactor-șef. Cinema Paradis, Avanpremiera, Adevărul și Neața cu Răzvan și Dani sunt doar câteva dintre produsele media cu care Irina-Margareta Nistor se identifică. Pentru viața de film a Irinei Margareta Nistor, Ilinca Călugăreanu a realizat documentarul Chuck Norris vs. Communism (2015), fiindu-i dedicat în întregime.

Vlad Ivanov

Vlad Ivanov este unul dintre cei mai de succes actori români, nu numai în cinematografia autohtonă, ci și în cea internațională. Actor de film, teatru și voce, Vlad Ivanov s-a născut în Botoșani într-o familie de lipoveni. Teatrul l-a atras din copilărie, micile dramatizări din școală, schițele și scenetele provocându-i o „plăcere teribilă”, după cum mărturisește el. A început să studieze actoria în clasa a noua, când a ales să meargă la Școala Populară de Artă din orașul natal. Despre el, profesorul său a scris în catalogul școlii că are „talent extraordinar dublat de muncă, posibil profesionalizare”. Ca actor, Vlad Ivanov a debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în spectacolul Tamerlan cel Mare, în regia lui Victor Ioan Frunză.

Vlad Ivanov a avut roluri în trei dintre filmele prezente în cadrul Festivalului de la Cannes în 2016: Toni Erdmann, (Maren Ade), Bacalaureat (Cristian Mungiu) şi Câini (Bogdan Mirică). A jucat rolul lui Piotr, şeful lui Jim Carrey, în filmul Dark Crimes (2016).
A fost Franco The Elder în Snowpiercer şi Grossmeier în filmul Into the Fog, regizat de Sergei Loznitsa. A jucat de asemenea şi rolul lui Dinu Laurenţiu în Poziţia Copilului, film câştigător al Ursului de Aur la Berlin în februarie 2013.

Laureat al Premiului LA Critics pentru interpretarea magnifică a domnului Bebe, care provoacă avorturi ilegale în 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile, versatilul Vlad Ivanov s-a consacrat drept unul dintre cei mai buni actori europeni. Are o valoroasă carieră şi în teatrul românesc. Vorbeşte fluent engleza, franceza, rusa şi italiana.

Vlad Ivanov are cinci premii Gopo: Cel mai bun actor într-un rol principal (Un pas în urma serafimilor, 2018); Cel mai bun actor într-un rol secundar (Câini, 2017); Cel mai bun actor într-un rol secundar (Poziția copilului, 2014); Cel mai bun actor într-un rol secundar (Polițist, adjectiv, 2010); Cel mai bun actor într-un rol secundar (4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, 2008).

De asemenea, Vlad Ivanov are Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar, pentru rolul Doctorul în spectacolul „Un duel”, la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, anul 2010.

În 2015, a câștigat Premiului pentru Cel mai bun actor în rol principal pentru rolurile Vang/ Shu / Femeia în spectacolul „Omul cel bun din Seciuan”, la Teatrul Bulandra, Bucureşti.

DESPRE CETATEA FELDIOARA

Cetatea din Feldioara a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania – Țara Bârsei. Cetatea este monument istoric, iar până în anul 2012 a fost doar o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor 2012 – 2017.

Denumirea în maghiară a localității este „Föld-Vár”, cu semnificația de „cetate de pământ”, iar în germană Marienburg cu înțelesul de „Cetatea Mariei”. Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni.

Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări.

Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor.

Detalii despre filme, invitați & cetate în event-ul festivalului:

Organizat de: Primăria Comunei Feldioara
Produs de: Asociația Artis
Sponsori: Delta din Carpați Doripesco, Miele Tehnica
Susținut de: Serile Filmului Românesc (SFR)
Parteneri media: Grupul Iubim Brașovul, Newsbv.ro, Radio România Brașov FM

DESPRE ARTIS

Asociația ARTIS este una dintre cele mai active asociații la nivel național, cu un portofoliu special de proiecte culturale organizate în Iași, în țară, în Republica Moldova și Ucraina. Asociația se bazează pe activitatea specialiștilor în management cultural, relații publice, logistică, fundraising, contabilitate, foto&video, dezvoltare și managementul evenimentelor culturale.

Crearea proiectelor, dezvoltarea inițiativelor, desfășurarea evenimentelor, atragerea de lobby instituțional, cultural și media sunt doar câteva dintre cele mai importante puncte de pe agenda asociației. În cea mai mare parte, proiectele culturale implică promovarea cinematografiei românești și europene.

Portofoliul ARTIS: Serile Filmului Românesc (12 ediții), Centenarul Filmului Românesc, Les Films de Cannes à Iași, Caravana SFR (Vaslui, Moinești, Onești), SFR la Timișoara, Film Bun la Moinești, Festivalul FilmeDar la Feldioara, Festivalul Internațional de Psihanaliză și Film, Festivalul CineCopilăria de Elisabeta Bostan, Festivalul de Teatru, Film și Muzică „Ion Dichiseanu”, Centenarul Încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.

Sursa si imagine: comunicat transmis La pas prin Brasov

Expoziție de pictură „Magda Vacariu. Profesorul și studenții”

Muzeul de Artă Brașov, instituție publică de cultură de interes județean, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Brașov, organizează în perioada 14 iulie – 14 august 2022 expoziția de pictură „Magda Vacariu.

Profesorul și studenții”, care își propune să exploreze conexiunea dintre artă și comunitate. Vernisajul expoziției se va desfășura joi, 14 iulie 2022, ora 17.00, la sediul Muzeului de Artă Brașov din B-dul Eroilor nr. 21. Expoziția este deschisă până în 14 august 2022.

Expoziția valorifică creația artistei Magda VACARIU și a nouă dintre actualii și foștii săi studenți: Marina BIRA, Roxana COATU, Mihaela BUCUR, Anca CARAMAN, Carmen GROAPĂ, Mihnea NICOARĂ, Mircea SEVASTRU, Liliana SOOS și Teodora STURZU.

Expoziția reunește 70 de lucrări care se remarcă prin diversitatea abordărilor stilistice. Tematica reflectă o mare diversitate: lucrări de expresie emoțională, portrete, peisaje, motive vegetale și compoziții abstracte de o cromatică explozivă, care invită vizitatorul la introspecție și transformare.

Artista Magda Vacariu trăiește și lucrează la Brașov. A studiat pictura la Adelaide Central School of Art, instituție de învățământ independentă din Australia, cu artiștii Robert Hannaford și Christopher Orchard, iar în 2012 a obținut un master în pictură la Universitatea de Arte Plastice „George Enescu” din Iași. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) – filiala Brașov.

De-a lungul timpului a expus în centre artistice importante, precum: New York, Londra și Sydney. Lucrările sale se găsesc în numeroase colecții private din întreaga lume. Din 2008 artista a revenit în țară, stabilindu-se la Brașov, unde a strâns o comunitate de tineri artiști în jurul apreciatelor sale cursuri de pictură.

Sumar: Muzeul de Artă Brașov expune creațiile artistei Magda Vacariu și pe cele ale tinerilor artiști brașoveni pe care i-a format în cadrul cursurilor sale de pictură.

Titlu: „Magda Vacariu. Profesorul și studenții”

Locul desfășurării: Muzeul de Artă Brașov, B-dul Eroilor, nr. 21

Vernisaj: 14 iulie, ora 17.00

Perioada: 14 iulie – 14 august 2022

Program de vizitare: marți – duminică, orele 10:00 – 18:00 

 

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Rodica Matilda Miulescu: „Experiență inedită cu urmări într-un magazin brașovean I”

Mă aflam într-un  magazin, cam la vreun kilometru și jumătate de locuință. Deși încă slăbită, plecasem într-acolo  singură  pe jos ca într-o  adevărată  expediție cu gândul de a mă  întoarce din drum  dacă simt că  îmi e prea greu. Fusesem bolnavă.  Suferința sâcâitoare  și vremea potrivnică mă obligaseră să stau în casă peste limita suportabilităţii.

Ajunsesem fără probleme. Nu zăbovisem  printre rafturi. Ca să fiu sigură  că nu iau mai mult decât pot duce, căci vorba aceea ,,ochii văd, inima cere”, pusesem obiectele alese direct în plasă. În căutarea unei case mai libere, începusem din obișnuință jocul ,,Prețuiește,   încurajează, mulțumește și vei vedea minuni!” Nu îl știți, desigur. Îl inventasem într-o zi de mare aglomerație când o auzisem pe o tânără spunându-i însoţitoarei sale:

-Oricum, la oricare  ne-am așeza, la alta va merge mai repede!

Șoptisem:

-Chiar așa?

Mă  auzise şi  îmi răspunsese:

-Da! Cu norocul meu…

-Facem pariu că nu aveți dreptate?

-Pe ce?

Fusesem pusă în încurcătură: ce i-aş  fi putut oferi?

A insistat:

-Dacă pierd, ce câștig?

La auzul întrebării  cu iz pragmatic  am  căzut pe gânduri.

-Ştiu și eu?  Dacă pierdeți, plecăm primele. Dacă nu… timpul aşteptării ni se va părea mai  uşor de suportat.

După o scurtă tăcere am adăugat:

-Ar fi bine să stabilim nişte reguli.

-De pildă?

-Să ne încurajăm favorita: casiera. Ca pe stadion.

-Că doar n-o să începem să urlăm: ,,Hai ca-si-e-ra de la uu-nuuu! Hai, ca-si-eee -raaaa!!!”

Am izbucnit amândouă în  râs.

-Bine înţeles că nu. Îi spunem  în gând ce credem că ar putea să îi dea  încredere în ea, să o ajute să lucreze mai repede,  ce i-ar plăcea să  audă.

-Ce  i-ar plăcea să audă? De unde să ştiu ? Că n-o cunosc!

-Îi transmiteţi mental ce v-ar plăcea să auziţi dacă aţi fi în locul ei.

-Hm! Ce mi-ar plăcea să aud …ce mi-ar plăcea… Mi-ar plăcea nu să  aud, ci să  mi se

spună  clar  căă ..tocmai mi s-a mărit salariul, ori că…datorită… meritelor personale sunt trimisă  pentru un  schimb de experienţă…pe banii statului… în… Bahamas…

Însoţitoarea  ei a pufnit în  râs, ca şi  mine de alfel. A continuat:

-Doar atât?

-Doar atât!

-Şi cum ştim dacă am câştigat?

-La fel ca atunci când aţi văzut că ,,la alta merge mai repede”

-Fie!

Nu mai țin minte  dacă  am câştigat sau nu, dar jocul m-a ajutat să nu mă mai enervez când stau la vreo coadă.

De data aceasta  îmi alesesem de la distanţă casa la care  se afla  numai  o persoană. La celelalte era puhoi. Îndreptându-mă spre ea, mă bucurasem:  ,,Uite ce grijă are Dumnezeu de mine!  Vede că sunt obosită şi mă ajută. Mulţumesc, Doamne!”

Nu  observasem  că banda era plină până la capăt. Piuitul  super alert al scanerului  mă asigurase  însă că nu aveam de ce să îmi fac griji  în privinţa favoritei mele: chiar şi fără  încurajări lucra foarte repede.  I-am trimis totuşi  un gând de recunoştinţă.  Mi-am îndreptat apoi atenţia spre  ,,adversari”.  Ei  înaintau văzând cu ochii  în timp ce eu, devenită încetul cu încetul  nefericita purtătoare a unor pietre de moară imposibil de pus pe banda  în continuare plină, băteam pasul pe loc.

Vă întrebaţi pesemne de ce nu am  părăsit echipa perdantă, aşa cum se cam obişnuieşte  azi.

Poate că dacă aş fi părăsit-o, nu mi s-ar fi  întâmplat ce veţi afla îndată.  De fapt nici nu mi-a trecut prin minte să plec. Mă ştiţi doar: mi-s statornică din fire.

Şi îmi sunt şi foarte curioasă: nu mă  las până nu aflu cauza  necazului.

Atunci  şi acolo cauza nu era casieriţa, nici  aparatura,  nici eu, ci… aţi ghicit: persoana de dinaintea mea!

Se afla cu faţa spre  noi, cei din urma ei.  Între timp  ne înmulţiserăm. Era o femeie între două vârste, bine făcută.  La prima vedere nu se deosebea cu nimic de alţi cumpărători.  Am observat apoi  că avea totuşi ceva special care mă intriga:  în primul rând concentrarea cu care  urmărea  mâinile angajatei, ca și cum ar fi dorit să vadă dacă nu greșește, lucru pe care eu, acordând deplină încredere celui care mă serveşte,  nu îl fac niciodată  și  în al doilea, faptul că nu punea nicăieri mărfurile scanate, de parcă nu ar fi avut nici sacoșă, nici căruț, nimic.

Când piuitul scanerului s-a oprit din lipsă de spaţiu de depozitare, a privit  îndelung,  cu satisfacţie, grămada din faţa ei. M-am gândit că  trage de timp până apare un însoţitor cu o sacoşă. Dar nu! Nu aştepta pe nimeni. Mi-am dat seama de asta când a catadicsit  a se întoarce cu spatele, lăsând la vedere căruțul  pe jumătate plin, camuflat până atunci de trupul ei rotofei.  Fără grabă, și-a rânduit cu mare grijă și  socoteală  noile achiziții peste celelalte. Gesturile îi trădau o indiferenţă olimpiană faţă de  muritorii care urmau după ea.  Casierița  aștepta  ca femeia să-şi termine treaba  şi abia apoi o reîncepea pe a ei.   Aflasem deci cauza.

Ce era de făcut?

Aveam  de ales între a rămâne  calmă  acceptând  tăcută cu seninătate situaţia  şi a mă enerva explodând  mai  întâi  în mine, apoi,  eventual,  în exterior.  Deşi o vedeam pe femeia aceea ca pe o adversară care prin atitudinea şi comportamentul ei  îmi declarase război, am ales acceptarea.  Presupunând că face parte dintre cei care se hrănesc din energia eliberată de enervările celorlalți, am  prevenit-o însă în gând:

-Cu mine nu ți-ai găsit omul! Sunt vaccinată demult, de o viață! Și sunt tare, tare răbdătoare!

Lăsând-o în ale ei, mi-am îndreptat  privirile spre casieriță. Părea  abia intrată în adolescenţă: firavă, un  lujer  de fată, cu păr negru strâns cuminte la spate, din care doi zulufi răzleți, dar asimetrici, semn al propriei inițiative cu care se postaseră acolo, se odihneau de ambele părţi ale frunții. Ochii, și ei negri, la limita superioară a măștii urmăreau atenți activitatea mâinilor subțiri. Instinctul meu de mamă și bunică s-a trezit.  M-a traversat un val de duioşie pentru fiinţa aceea atât de fragilă, de delicată, pe care aş fi vrut să  o alint. Numai pentru o clipită toţi ceilalţi au dispărut şi  inima mea a pornit a-i cânta ,,Mă bucur că te întâlnesc!  Mă bucur că faci parte din viaţa mea, mă  bucur!”

Am revenit  în prezent. Cum între timp reuşisem să scap de pietrele  de moară care călătoreau  liniştite  spre destinaţie, am început  a-mi pregăti banii.  Cu toate că eram atentă la ce făceam, am simţit că  cineva mă priveşte. Nu e nimic deosebit: toţi simţim asta uneori. Deosebită  era bucuria ce mă cuprinsese: subtilă, luminoasă, blândă.

Să  vină  de la cumpărătoare?

Nu!  Îşi număra și ea cu mare atenţie banii pipăind pe rând fiecare bancnotă şi confrunta suma din mână cu cea  de  pe ecran.

De la casieriţă?

Da! În aşteptare, cu mâinile odihnindu-se  în poală, ea, fetiţa aceea,  se uita la mine. Când privirile ni s-au intâlnit, ochii  i s-au micşorat instantaneu  şi în  jurul lor au apărut încreţiturile caracteristice zâmbetului  spontan, sincer,  de recunoaştere.  Pe măsură ce ne priveam, pomeţii îi apăreau de sub mască şi ochii i se  făceau tot mai mici, aproape o linie, semn sigur al hohotului de râs:  râs mut de bucurie.   Iar bucuria ei   pulverizase într-o fracţiune de secundă  afurisitele, sufocantele măşti.  Prin ea mă îmbrătişase, aşa cum numai copiii mici  o fac  atunci când te iubesc.

Știam sigur că nu ne văzuserăm niciodată până atunci, totuși ea, copiliţa aceea, îmi dăruia mie, numai mie,  inima prinsă în  zâmbetul ei! Cum să nu fiu fericită?

Percepuse oare gândul acela iniţial de recunoştinţă,  o ajutase el  în vreun fel? Simţise răbdarea mea, sentimentele mele materne, cântecul inimii mele și ele ne uniseră, făcuseră ca sufletele noastre să se recunoască?  Cu toate că  aş fi vrut să o  îmbrăţişez,  i-am răspuns  numai surâzând sub masca  pe care o simțeam din nou pe gură şi pe nas.

Când  mi-a dat bonul, i-am  mulţumit inclusiv pentru zâmbet.

Nu mai  ştiu ce sau dacă a scos vreun cuvânt.  Atenția  îmi era în continuare agățată de ochii ei,  expresia sufletului ei.  Deşi aș fi vrut să mai rămân, din respect pentru  ceilalți nu am zăbovit.

Am plecat îmbogățită, fericită: nu făcusem doar banalul schimb produse-bani, ci  dăruisem şi primisem ceva mult mai important: dădusem din prea plinul iubirii mele  şi  mi se răspunsese tot cu iubire, iubire neprefăcută, lipsită de vreun interes. Din partea ei, ca şi din a mea,  nu fusese  nimic convenţional, forţat, impus,  scris în fişa postului unui salariat din comerţ sau  în codul bunelor maniere  al cumpărătorului, ci ceva  natural,  autentic, oferit din inimă şi tocmai de aceea  extrem de preţios! Toată atitudinea ei o dovedise.   Fetița aceea era cu totul acolo: cu trup și suflet pentru mine, pentru alţii, nişte străini. Era toată zâmbet răbdător, sincer, vindecător, dăruit cu ochii din lumina sufletului. Ştiu, ştiu sigur asta!

Vreţi să vă spun cum de ştiu, ce dovadă am?

Iată: oboseala  şi starea de slăbiciune îmi trecuseră  cu totul.  M-am  întors tot pe jos acasă.  Deşi  căram  mai mult decat  acel unic kilogram pe care îl pot duce, nu simțeam greutatea cumpărăturilor. În drum le-am  mai adăugat câte ceva. În ziua aceea toate mi-au mers ca pe roate: am reușit să fac tot ce îmi propusesem, fără a  mă mai chinui nici sfârșeala care de obicei mă trimitea la odihnă când îmi era lumea mai dragă, nici durerile. Nimic nu îmi mai stătuse împotrivă.

Seara, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, am revăzut-o şi pe fetița aceea, lumina ei, zâmbetul ei. Îmi îmbrăcase camera cu tot ce se afla în ea, într-un glob auriu, blând, mângâietor iar în mijlocul lui mă aflam eu, o femeie oarecare, cumpărătoare  anonimă.

Am extins acest glob în închipuire.  I-am cuprins în el pe toți cei dragi și, nădăjduiesc, toată planeta.

De ce spun ,,nădăjduiesc”?

Pentru că nu-mi mai amintesc. Mă cufundasem deja în somn cu surâsul  pe buze, sub pleoape și în suflet.

Duminică  dimineața m-am trezit tot cu el. Privindu-mă în oglindă, nu mi-am mai văzut nici vârsta, nici durerea înscrise pe chip, ci doar zâmbetul. Zâmbetul acela  plin de iubire și înțelegere, pe care vă doresc din toată inima să îl primiţi și dumneavoastră.

A mai trecut o zi. E luni, dis-de-dimineață. Trăirea aceea e tot cu mine. Merg la oglindă; îmi văd  cu uimire faţa luminoasă, apoi uşor umbrită de  gânduri, de  întrebări:

De ce, sau ce anume a vrut Dumnezeu să-mi arate cu această întâmplare?

De ce mie?

De ce tocmai acum, ori ,,numai” acum?

De ce m-a făcut să observ tot ce v-am povestit ?

Oare pentru că de câtăva vreme încoace zâmbesc din ce în ce mai rar?

Sau pentru că, privindu-i pe cei  din jur, cunoscuți sau necunoscuți, îi văd triști, încruntați,  îngândurați, îngrijoraţi, crispaţi, iar sufletul meu i-ar dori altfel, m-ar dori  pe mine, purtătoarea lui, altfel?

Nu găsesc răspunsul.  Dumneavoastră, cei care citiţi  îmi veţi spune, vă  veţi spune?

Un fapt e sigur însă: m-am hotărât! Mă voi strădui să zâmbesc mai des!

Şi-mi voi lăsa inima să cânte ca atunci: ,,Mă bucur! Mă bucur că te întâlnesc!Mă bucur  că faci parte din viaţa mea, mă  bucur”

Cui?

Mie însămi … celorlalți, chiar dacă de sub masca pe care o purtăm de doi ani încoace și care pare a ni se fi lipit nu numai de figură, ci și de inimă,  sau chiar și  fără  mască, ei nu văd nimic cu ochii fizici, fiind atenți la multe altele,  între care la loc de cinste se află nelipsitele telefoane mobile. Sufletul lor însă va simți și se va înviora. Va simți și se va înviora la fel ca sufletul meu, acolo,   într-un magazin brașovean ca oricare altul,  într-o  zi de sâmbătă  la o oră de vârf,  în plină  pandemie, datorită  unei modeste, necunoscute  casieriţe.

                                                           Rodica Matilda Miulescu

 

30-31 ianuarie 2022

Material publicat în premieră pe pagina La pas prin Brașov

Opera Brașov deschide stagiunea estivală cu o seară dedicată operetei

Sâmbătă, 16 iulie 2022, de la ora 19.00, în Piața Sf. Ioan (aflată în spatele Hotelului ARO PALACE), vă invităm să ridicăm, împreună, cortina stagiunii estivale de anul acesta cu un spectacol extraordinar: „Surâsul operetei”!

Evenimentul vă propune o călătorie muzicală în lumea magică și exuberantă a operetei, trecând prin lucrări îndrăgite, cum ar fi: „Vânzătorul de păsări” de C. Zeller, „Contesa Maritza” și „Silvia” de E. Kálmán, „Giuditta”, „Țara Surâsului” și „Văduva veselă” de Fr. Lehár, „Voievodul țiganilor” și „Liliacul” de J. Strauss.

Concertul estival îi va avea ca protagoniști pe soliștii Operei Brașov: Mădălina Bourceanu, Maria Catrina, Nicoleta Chirilă, Aurelia Florian, Corina Klein, Valentina Mărgăraș, Silvia Micu, Anda Pop, Lăcrămioara Schuller, Carmen Topciu, Alexandru Aghenie, Alexandru Chiriac, Liviu Iftene, Mihai Irimia, Valentin Marele, Marian Rește, Ștefan Schuller.

Își dau concursul Orchestra, Corul și Baletul Operei Brașov. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Mircea Holiartoc. Evenimentul va fi prezentat de Lorand Cristian. Dirijor cor: Dragoș-Mihai Cohal. Coordonator spectacol: Lăcrămioara Schuller. Adaptarea coregrafică: Iulia Coșeriu, Cristina Rotundu. Regie scenă: Marilena Aldea.

  • Spectacolul durează o oră și 20 de minute și nu are pauză.  

Duminică, 17 iulie 2022, de la ora 11.00, în Piața Sf. Ioan, copiii, împreună cu părinții și bunicii, sunt așteptați să urmărească aventurile și să tragă învățămintele de rigoare din spectacolul „Cocoșelul neascultător” de Ion Lucian.

În rolurile principale, îi veți putea urmări pe artiștii Operei Brașov: Irina Iftene, Anca Panait, Ștefan Schuller, Cristina Roșu, Cristian Dicu, Meda Enăcache, Mihaela Pop. Regia artistică este semnată de Constantin Ungureanu. Asistent regie: Lăcrămioara Schuller. Mișcare scenică: Ramona Mezei. Regie scenă: Dan Antipa.

  • Spectacolul durează o oră și 10 de minute și nu are pauză.

Intrarea este liberă la ambele evenimente!

Evenimente desfășurate cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov.

Sursa si imagini: comunicat transmis La pas prin Brasov

Serebe găzduiește un nou atelier de desen Un-hidden Romania

Explorăm arta ca mijloc de regenerare urbană. Te invităm să iei parte, gratuit, la un nou atelier de desen cu Serebe, menit să stârnească interesul pentru a participa la viața artistică a orașului.

Ești bine-venit/ă indiferent de nivel, deoarece Serebe te va ghida și te va ajuta să creezi propriile lucrări. Vei învăța noțiuni de bază despre street art și cum să îți faci propriile stickers, interpretând orașul ca o pânză participativă. 

Atelier de desen cu Serebe [Un-hidden Romania]

Loc: Lente, București

Data: 23 Iulie 2022, de la 15:00

Durata: 2-3 ore

Materialele, care includ markers, creioane, hârtie și autocolante, sunt puse la dispoziția tuturor participanților gratuit.

Înregistrează-te aici pentru a participa la acest atelier gratuit. Contactează info@saveorcancel.tv pentru mai multe detalii.

Acest atelier poate găzdui maxim 15 persoane, având ca scop încurajarea exprimării individuale și facilitarea dialogului.

Despre Serebe

Pe Serebe am cunoscut-o ca street artist, însă direcția ei artistică este în permanentă evoluție și schimbare. Utilizând culori puternice și contrastante, Serebe pictează și desenează pe orice suport se imprimă vopseaua, de la pereți, hăinuțe, stickere, cărți de colorat, până la foi de calc.

Lucrările, personajele și ilustrațiile pe care le creează reușesc să stârnească acel sentiment pe care îl poți asocia cu termenul de drăguț. În jurul acestui „cuteness” gravitează un univers ilustrat cu personaje imaginare, monștri și alte ființe care definesc stilul lui Serebe.

Serebe a avut contribuții la numeroase expoziții de grup și a dezvoltat proiecte personale, cum este apreciatul ADHD Cromatic 1 și 2. Este mereu prezentă și implicată în T-shirt fest, European Comic, și multe alte târguri și întâlniri ale artiștilor și creatorilor locali.

Cu ceva timp în urmă, am avut plăcerea să colaborăm cu Serebe pentru organizarea atelierele de desen și serigrafie pentru copii “Paint-a-monument @ MNAC“ și „Un-hidden Romania”. În 2020, în cadrul unuia dintre live stream-urile feeder sound, Serebe a pictat un tablou, în timp ce Dan Andrei a creat un set de 2 ore.

În 2021, în cadrul proiectului Street Art București, Serebe a realizat două picturi murale participative la Școala Gimnazială Specială nr. 9, invitând o parte dintre elevi să picteze alături de ea. 

Un-hidden Romania este un program multianual de regenerare urbană imaginat ca serie de intervenții artistice care au ca scop umanizarea spațiilor publice din țară, și promovarea explorării acestora prin artă. https://un-hidden.ro

Programul cultural este produs de Save or Cancel (Cristina Popa, Andrei Racovițan) prin feeder.ro și co-finanțat de AFCN.

Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Parteneri: Muzeul Național de Artă Contemporană (București)Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (București)Lente (București), Amural (Brașov)Colegiul Național de Arte Regina Maria (Constanța)Asociația Artipic (Iași)

Parteneri media: IglooZeppelinThe InstituteIQadsRevista Atelierul, Zile și Nopți, La pas prin Brașov, Litera 9, Romania Pozitivă, Book Hub, Teen Press, Revista Golan.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov