Ideo Ideis #16 – 200 de adolescenți, 9 orașe, 24 de traineri și mentori

La cea de-a 16-a ediție a Festivalului de Teatru Ideo Ideis, 200 de adolescenți din 9 orașe din România se vor întâlni cu mentori și traineri pentru un dialog între generații, care va cuprinde întâlniri de tip artist talk și mentorat pentru spectacolele de teatru tânăr puse în scenă de liceenii înscriși în festival.

Contextul neobișnuit care continuă la nivel global a determinat organizatorii să ia din nou decizia de a duce spațiul Ideo Ideis în comunitățile de liceeni din orașele în care trăiesc, păstrând dorința de le oferi o experiență intensă de explorări personale prin teatru și arte alăturate. Astfel, Alexandria rămâne nucleul festivalului și în acest an, orașele Bacău, Baia Mare, Bacău, Botoșani, Brașov, București, Buzău, Constanța și Sibiu alăturându-se spațiilor în care experiența de festival va fi recreată.

Adolescenții vor participa, în 4 dintre cele 7 zile de festival, la Atelierele de Teatru Tânăr și Atelierele de Măiestrie și Arte Alăturate, coordonate de trainerii și mentorii atribuiți fiecărui oraș, toți profesioniști deja confirmați pe scena de teatru din România sau profesioniști consacrați în film și dans contemporan. Cele două ateliere au ca scop dezvoltarea abilităților creative ale participanților și contribuie la procesul de explorare personală al adolescenților. Alte 2 zile vor fi dedicate întâlnirilor cu mentorii, în care prim-planul discuțiilor va aparține îndrumării artistice într-un sens cultural mai larg, iar adolescenții vor primi din nou acea inspirație care continuă să-i surprindă și motiveze în fiecare an.

Mentorii și trainerii acestui an sunt susținători cu tradiție ai spațiului creat de organizatorii Ideo Ideis în cei 15 ani de existență. Astfel, atelierele de teatru tânăr îi numără pe: Sânziana Tarța, Vlad Purdel, Corina Moise, Nicoleta Hâncu, Sabina Brândușe, Ana Covalciuc, Alex Bogdan, Gabriel Costin, George Costea și Liviu Chițu, iar pentru arte alăturate li se alătură Ștefan Lupu, Ioana Marchidan, Filip Stoica și Nicolae Constantin Tănase.

Componența echipelor de mentori și traineri Ideo Ideis este următoarea: Alexandria – Corina Moise, Filip Stoica și Alexandru Papadopol; Bacău – George Costea, Nicolae Constantin Tănase și Istvan Teglaș, Baia Mare – Gabi Costin, Arcadie Rusu și Andreea Grămoșteanu, Botoșani – Liviu Chițu, Adi Bulboacă și Maria Obretin, Brașov – Sabina Brândușe, Denis Bolborea și Marius Florea Vizante, București – Alex Bogdan, Ioana Marchidan și Judith State, Buzău – Vlad Purdel, Ștefan Lupu și Mirela Zeța, Constanța – Sânziana Tarța, Krista Sandu și Dana Rogoz și Sibiu – Ana Covalciuc, Cristian Pascariu și Mihai Călin.

Și anul acesta, actorii Maria Obretin, Istvan Teglas și Mirela Zeța vor face parte din echipa de mentori, alături de Judith State, Dana Rogoz, Andreea Grămoșteanu și Alexandru Papadopol, mentori-veterani ai evenimentului.

„Anul trecut am întâlnit în Câmpina o trupă ca o familie, cu tineri deștepți, talentați, generoși unii cu ceilalți. A fost o bucurie să facem schimb de idei, de energie, de experiență și abia aștept să întâlnesc anul acesta trupa din Botoșani. Îmi place să lucrez cu tineri, să îi încurajez acum, la începutul lor de drum, când totul este posibil. Ei sunt viitorii noștri colegi de scenă și e frumos că Ideo Ideis ne oferă cadrul pentru a ne cunoaște deja, de a ne împrieteni. Mi-ar fi plăcut să existe Ideo Ideis când eram eu adolescentă”, spune Maria Obretin, mentor.

Programul de mentorat și ateliere va fi întregit de spectacolele de teatru profesioniste invitate, proiecțiile de film și atelierele Art&Play dedicate comunității din Alexandria, alături de Ideo Ideis de la primul gong.

Ideo Ideis #16 – Festivalul Național de Teatru Tânăr – face parte dintr-un manifest artistic și social care s-a cristalizat în 2021, folosindu-se de experiența și avântul ultimilor 15 ani. Astfel, Ideo Ideis devine mai mult decât un festival, păstrând nucleul care l-a consacrat, și anume evenimentul de vară din Alexandria, dar construiește o structură bazată pe șase piloni principali: tabăra de arte performative și revelații, festivalul de teatru tânăr, capsule de teatru și deșteptări, laboratorul de explorare personală prin teatru și arte alăturate, producții de teatru, filme și inclasabile și teatrul tânăr – un teatru fizic, cu sediul în București.

Parteneri media: Rock FM, Music Channel, AGERPRES, IQads, Spotmedia, Romania Journal, Iqool, Zile și Nopți, Liternet, Suplimentul de Cultură, Ziarul Metropolis, Observator Cultural, The Institute, Un site de muzică, Cinemap, Gen, revistă, YOU. The Youth Project.

Parteneri: Consiliul Județean Sibiu și Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

Generații – Moștenirea tăcută

Invitație la o călătorie de descoperire a amintirilor noastre de familie prin teatru, storytelling și ateliere de lectură: Generații – Moștenirea tăcută

A face o călătorie cronologică prin amintirile noastre de familie este un exercițiu plin de nostalgie, care atrage zâmbete și trezește sentimente. Momentele trecute au o forță imensă de a crea sentimentul de apartenență la comunitate și o conexiune umană puternică. Actul de a povesti generează natural empatie, compasiune și disponibilitate spre apropiere.

Tocmai de aceea, a apărut proiectul cultural Generații – Moștenirea tăcută, ce propune valorizarea procesului de a împărtăși poveștile dintr-o familie, cu scopul de a-i apropia pe adolescenți de părinți și de bunici, generând totodată idei, trăiri și principii care să consolideze legătura dintre ei.

Generații – Moștenirea tăcută cuprinde un spectacol de teatru pe tema moștenirii transgeneraționale, ateliere de scriere intuitivă pentru adolescenți, storytelling și seri de lectură.

Generații – Moștenirea tăcută ne invită pe toți să fim martori ai unor amintiri atemporale și să ne arate cum să ne creăm un mare album de familie pe care să-l transmitem generațiilor viitoare. Împărtășind povești de familie în cadrul spectacolului, adolescenții sunt încurajați să le redescopere pe ale lor. Chiar cele mai simple momente au dramatism și potențialul de a ne mișca prin emoția pe care o creează.

Proiectul vine în întâmpinarea tuturor, însă sunt vizați cu precădere adolescenții și adulții din familia sau din comunitatea lor.

Spectacolul de teatru Generații – Moștenirea tăcută, al cărui scenariu este inspirat din mai multe povești reale culese de la părinții, bunicii și străbunicii aceleași familii, va avea premiera în 2 august la Apropo București, și alte 3 reprezentații la Grădina cu Filme (3 și 5 august) și la Muzeul Național al Țăranului Român (4 august).

Participarea la spectacolele din 2 și 4 august au intrare liberă, iar accesul se face în baza unei rezervări la adresa generatiimostenireatacuta@gmail.com.Pentru reprezentațiile de la Grădina cu Filme, publicul doritor este rugat să efectueze rezervări prin intermediul Creart – Grădina cu Filme, la https://www.creart.ro/gradina-cu-filme-cinema/.

Pe 6, 7 și 8 august, vor avea loc atelierele dedicate adolescenților de scriere intuitivă și serile de lectură “Generații la povești”. Atelierele sunt menite să aducă generații diferite în același spațiu și să încurajeze împărtășirea de idei și experiențe. Se vor auzi poveștile spuse în copilărie la gura sobei și atmosfera de apropiere între generații ce prilejuiește transmiterea unei bogății de amintiri, povești, întâmplări reale, și principii din care oricine poate învăța. Participarea la ateliere este gratuită, pe bază de înscriere la adresa de email  generatiimostenireatacuta@gmail.com.

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin Brasov

Mihaela Malea Stroe: „În oglinda retrovizoare…”

Am mărturisit, repetat, că sunt ani și ani de când refuz să mă mai uit la știrile tv, să ascult știri la radio. Totuși, trăim într-o eră în care, dacă nu alergăm noi după știri, vin ele buluc-bucluc spre noi, via e-mail/internet/telefon deștept.

Pe acelea, concesiv, le citesc din când în când și, evident, subiectul „covid” a fost și este cap de afiș de mai bine de un an încoace. Totuși, să citești informații e cu totul altceva decât să le asculți. Citind în gând, în ritmul, cu tonul/intonația personale, rămâi oarecum la adăpost de registrele vocale ba disperate, ba patetice, ba apocaliptico-alarmiste ori sobru-bocitoare, ba înverșunat-poruncitoare, ba instigatoare, ba isterico-revoltate, ba zeflemitoare ale personajelor de pe sticlă, personaje asimilabile când unor circari, când unor inchizitori, când unor ciocli, rarisim unor profesioniști ai informației nealterate care sunt… specie pe cale de dispariție. Citind, ești mai ferit de ceea ce ți se poate inocula emoțional și mental prin prestațiile nonverbale și paraverbale ale știriștilor, moderatorilor și/sau invitaților acestora. Poți compara, mai obiectiv, mai detașat, porția de adevăr fracturat, împănat cu minciuni credibile, servită „pe tavă”, cu ceea ce constați concret, verificabil, că se întâmplă în jurul tău.

Având în vedere rolul – fără îndoială major – pe care îl joacă presa (ca unealtă!) în informare/dezinformare/manipulare a maselor, mă tenta încă din iunie-iulie ale anului trecut ca, privind în oglinda retrovizoare, să fac o paralelă între momentul decembrie 1989 și puțin după, al așa-zisei noastre revoluții, și momentul 2020 al pandemiei încă actuale. Am amânat (dintr-un soi aparte de lene combinată cu saturație de subiectul „pandemie”), dar „factorul declanșator”, care m-a scos din lenevire, a venit prin „imaginea teroriștilor-oameni-păianjen”, pusă în balanță (în editorialul din Curtea de la Argeș nr. 6/2021, revistă pe care am primit-o, anticipat, în pdf) cu „butonul de lift care a îmbolnăvit de covid un etaj întreg al unui hotel, doar prin apăsarea lui cu un deget…, spusa distinşilor doctori care ne anunţau prin martie trecut că vin zile grele”.

Oglinda mea retrovizoare a început să bată până la vremea în care ni se impunea să dăm crezare exclusiv „presei oficiale” – singura pretins-propagatoare a adevărului, să nu ascultăm (era strict interzis!) „Vocea Americii” sau „Europa liberă” care, ni se spunea, mint de îngheață apele. Direcția oficială pe-atunci era indicată de emisiunea „Vorbește Moscova” care se difuza la ore fixe și întrerupea, din câte îmi amintesc, orice alte emisiuni.

Acum, în repetitive „mesaje de interes public” ni se cere să credem exclusiv informațiile oficiale! Direcția oficială n-o mai trasează Moscova, dar (alt)cineva tot are grijă în noul context unional… să nu ne abatem și, Doamne feri!, s-o luăm, de capul nostru, independent, pe căi nemarcate. În prezent, ceea ce ar putea contrazice versiunea oficială nu este strict interzis, că nu se mai poate din cauza (sau grație, depinde din perspectiva cui privim) evoluției tehnologice – dar este compromis, luat în derâdere, descalificat, catalogat fake, iar cei care, vai!, apleacă urechea și la alte surse sau la opinii diferite (fie ele venite din SUA, Franța, Germania, Italia, Suedia, Singapore etc.) sunt… proștii lumii, inculți, conspiraționiști, putiniști, „răspândaci”, reacționari (că „dușmani de clasă”, „dușmani ai noii ordini sociale”, „dușmani ai poporului” au ieșit din trend).

Revin la momentul ’89, la știrile servite de Televiziunea Română Liberă (?!), la setea năprasnică de a afla ce se întâmplă, sete care fie ne-a ținut cu sufletul la gură în fața micilor ecrane, fie, pe unii dintre noi (sătui de răul îndurat și dornici, în naivitatea noastră de atunci, „să punem umărul” la schimbarea istorică), ne-a scos în stradă, în bătaia gloanțelor, la proteste. Eram panicați (izbânda presei!) că, dacă nu acționăm eroic, se întoarce roata și rămânem cu Ceaușescu și regimul lui dictatorial. Dacă ne-am fi desprins de emanațiile radio-tv, să gândim „la rece”, ne-am fi dat seama că „zarurile erau (deja) aruncate”, schimbarea („catifelată” la alții, sângeroasă la noi) se petrecea ireversibil pentru toate țările aflate pe orbita sovietică. Era exclus să constituim „excepția”! Înfierbântați însă, am înghițit tot ce ne livra presa „liberă”: imaginile terifiante ale cadavrelor învinețite, tumefiate, tăiate, apoi cusute cu sârmă, de la Timișoara, prezența teroriștilor, mai greu vizibili decât coronavirusul, dar care sigur coborau în rapel de pe acoperișuri (nu se știe cum ajungeau acolo), intrau în locuințe, în instituții, ne mitraliau, se ascundeau prin păduri – inclusiv în Poiana Brașov, în Masivul Postăvarul – și ne vânau… De frică, în iarna aceea ne-am „distanțat” voluntar de pârtiile de schi. Psihoza colectivă s-a prelungit. În vara lui ’90 încă tresăream („Iar se trage?!”) până și la pocnetele țevilor de eșapament. „Cine-a tras în noi după 22?” a rămas o întrebare fără de răspuns. Am înghițit, creduli, știri care ne anunțau că au fost otrăvite bazinele de alimentare cu apă potabilă, că au intrat teroriștii în Spitalul de Copii din Brașov. Când s-a dat știrea asta, mă aflam (cu soțul și fetița noastră de 3 ani și jumătate) relativ aproape de Spitalul de Copii, la finii noștri, unde ne prinsese „revoluția”, tranșând (cu pauze de privit la tv și de ieșit la proteste) porcul de Crăciun pe care îl cumpăraserăm împreună. Am sunat imediat la spital („V-au atacat? Suntem aproape, vă putem ajuta?”). O doamnă ne-a răspuns calm că „nu-i adevărată știrea, nici vorbă de atac terorist! Suntem bine.”

Am sunat insistent la televiziune, să le cerem să dezmintă informația, să liniștească oamenii. Au fost imposibil de contactat. Ulterior am înțeles că, și dacă am fi reușit să vorbim cu ei, vrând să îndreptăm știrea strâmbă (sau „fabricată”?) trâmbițată pe post, am fi trecut noi drept „dezinformatori”. Mesajul liniștitor n-ar fi ajuns la public de vreme ce necesară momentului era panica generală.

Au fost locuri și situații în care s-a tras, cu adevărat. Au fost morți și răniți, cu adevărat. „Păcat, păcat, de sângele vărsat!” Păcat strigător la cer de suferința celor onești, singurii autentic-revoluționari: „vom muri și vom fi liberi!”, „mai bine mort decât comunist!”, „noi de-aicea nu plecăm/ nu plecăm acasă/ până nu ne câștigăm/ libertatea noastră!” Din sacrificiul, curajul și dorința lor de libertate și dreptate, o lungă serie postdecembristă de oportuniști aroganți, ipocriți, agramați, lacomi, nevertebrați, corupți, incompetenți, cameleonici, și-a croit samavolnic trepte pentru funcții cât mai înalte și pentru averi fabuloase.

Au fost, la „revoluție”, multe ordonanțe și ordine haotice, multe știri false, contradictorii sau gonflate, menite să acționeze sinergic, să creeze și să amplifice panica, starea de surescitare, derută și confuzie a mulțimii.

Asupra blocului finilor noștri, s-au abătut, în câteva seri la rând, sute și sute de trasoare șuierătoare, mixate cu zgomote de împușcături, dar, la lumina zilei, am constatat că fațada blocului e neatinsă. Au fost simulatoare?! De citit și mărturia „Șobolanii din Gara de Nord” (Cătălina Hașotti, Armele lui Max, Ed. Betta, Buc., 2019). Cine le-a folosit și de ce? Probabil n-o să știm niciodată. După ani, privită în oglinda retrovizoare, imaginea noastră târându-ne – cu mic, cu mare – de-a bușilea prin apartament, pe sub ferestrele camuflate, ca să fim în „unghi mort”, nu în calea gloanțelor, a devenit tragi-comică. La fel, amintirea serii în care, rămase în casă, fina, eu, pruncuțele noastre, cumnata și o bunică, am încercat, în absența soților, să baricadăm ușa apartamentului cu un cuier de hol pe care nu l-am putut clinti, oricât ne-am opintit, pentru că… era fixat în perete. Azi, scena luptei cu bietul cuier apare ilară, dar atunci eram îngrozite de gândul că vin teroriștii, de aceea nici nu ne-am lămurit pe loc de ce nu răzbim să-l mutăm. Tot atunci, pe la miezul nopții, cu fina și cumnata ei, căutam de zor un satâr. „Operațiunea porcul” (o namilă de aproape 200 kg) se încheiase, dar, în zăpăceala și spaima noastră, rătăciserăm „arma albă”. Ne închipuiam, naiv, că o să ne apărăm eroic fetițele și pe bunică de automatele „oamenilor-păianjen” cu… satârul. Să nu râzi, cu lacrimi triste și amare, de tine-însuți când te uiți înapoi?

Mai mult: se lansase zvonul că teroriștii ocupă case, poduri, turle, apartamente nelocuite și trag de acolo. Cât de lesne și de spornic țese coșmaruri imaginația pradă panicii inoculate, aveam să aflăm curând.

Cum am lipsit de acasă, ne-am pomenit că, știind unde suntem, ne sună vecinii, gata să cheme armata, disperați că la noi s-au instalat teroriști. Auziseră, seara, pași apăsați, zgomote de mobilă mutată de colo-colo. Să venim urgent! Am lăsat fetița în grija finei și… am venit! Ușa apartamentului era intactă, totuși, atinși de frica reală a celor de pe scara blocului, ne-am oprit întâi la vecina care locuia perete-n-perete cu noi. De la ea am pândit pe rând, cam două ceasuri, cu urechea lipită de peretele comun, doar-doar o să auzim zgomote suspecte înainte de a pune pe jar vreo patrulă militară. Neauzind, ne-am luat inima-n dinți și ne-am dus acasă: mobila neclintită, ioc teroriști! Vecinii, agitați, susțineau că nu era părelnic ce auziseră. Excluzând o halucinație colectivă, am căutat sursa zgomotelor ce s-ar fi putut realmente propaga, în seara anterioară, la câteva apartamente. Și… da: vecinul de deasupra cususe ceva la o mașină veche, cu pedală, greoaie și gălăgioasă (asta era „mobila mutată”), în timp ce fetițele lor se jucaseră sărind de pe canapea pe covor (iată și „pașii apăsați”). Panica semănată cu sârg de presă dăduse roade: a deformat, în mintea oamenilor, realitatea.

Momentul pandemic 2020, are, sigur, altă dimensiune, alt dramatism, dar năravul presei a rămas neschimbat: să fie „angajată plenar” în informarea/dezinformarea/manipularea maselor. Cu mult mai mult spor acum, întrucât beneficiază de o mulțime de canale, posturi, rețele (cele de „socializare” – de neprețuit ajutor în manipulare!). Beneficiază de jonglerii tehnice noi: editare de imagini, colaje, holograme, „construcții” computerizate atât de verosimile încât nu poți fi sigur dacă e realitate sau „făcătură” ce ți se servește, iar să crezi fanatic, absolut, în „adevărul” livrat de un anume post preferat, este letal. O doză de dubito ergo cogito, cogito ergo sum cartezian, în aceste condiții, face bine.

De ce și în interesul cui a fost necesară panicarea mulțimii în ’89 nu mai constituie tocmai o mare și impenetrabilă enigmă.

De ce și în interesul cui a fost necesară panicarea lumii întregi în 2020 (la noi cu mare exces de zel) dacă încă nu se vede limpede-cristal, pesemne de la distanță ceva mai mare se vor desluși multe.

Din cât am citit și cumpănit în ultimul an și mai cu seamă din reacțiile semenilor prinși strașnic în mrejele presei, se deduce, și fără să fi stat cu creierul în televizor, că scenariul inoculării panicii și-a păstrat, în timp, componentele de bază: imagini terifiante din belșug, știri gonflate, prioritar și preponderent morbide, informații contradictorii, cocteiluri de un pahar cu adevăr la două cu minciună sau invers, după gust. Plus haos, ordonanțe, decizii, acțiuni și măsuri ilogice (la 200-300 de cazuri covid confirmate – stare de urgență, cu restricții ultra-severe, la peste 15.000 de cazuri – relaxarea restricțiilor). Plus ton jurnalistic de întunecați vestitori ai apocalipsei care, prin agentul „în-corona-t” – pare-se made in China, ne pândește de pe clanță, butonul liftului, tejghele, cărți, bancnote, întrerupătoare, de pe tastele bancomatelor, telefoanelor, computerelor, de pe haine și pantofi, ne așteaptă pe banca din parc, din autobuz, din sala de concert, pe firele de praf… Poate ataca din aer, din ploaie, din vânt, din respirația aproapelui…, de oriunde, de peste tot. Cei care (inclusiv câțiva cercetători germani și americani) au cutezat să susțină, acum un an, că suprafețele nu-i priesc virusului, îl lasă fără vlagă, au fost, atunci, discreditați. Contribuiau la scăderea panicii?? S-a dovedit, între timp, că au avut dreptate. O cercetătoare din Australia (fiziciană) demonstra, tot la vremea aia, de ce nici pe haine nu prea izbutește să se prindă: de mic și ușurel ce e, nu-l lasă legile fizicii, îl zburătăcesc curenții fini de aer pe care îi stârnim în mers. A fost ignorată. Eram sfătuiți să facem „enclave” în casă, unde să lepădăm hainele și încălțămintea cu care venim de afară. Australianca îndrăznea să calmeze spiritele? Urât din partea ei, dar a avut și ea dreptate!

Micul terorist fără mitralieră, nu cobora, ca în ’89, de pe acoperișuri (se zice că ar avea puțin-puțin „rău de rapel”), dar la noi (nu știu dacă și la alții) i-au ieșit în față, mai an, blindate și patrule cu muniție de război. Piticania nu s-a sinchisit de măsura asta grandioasă, dar oamenii, da, s-au simțit timorați, intimidați, amenințați, îngrădiți, nu protejați. Cu atât mai mult cu cât exista, încă viu în memoria multora – precedentul: „iar se trage?” Dacă, după torentul de „certitudini” că inamicul e omniprezent, nu intraserăm în panică pe măsura așteptărilor (cui?), ni s-a servit un supliment motivațional. Qui prodest?! Nicidecum maselor! Doar se știe că panica, stresul, ca și statul în casă, șubrezesc imunitatea. Ei, și?! Reclamele tv (la astea mă uit, că au tâlcul lor) ne îmbie cu puzderie de adjuvante noi care… o întăresc. De mirare că încă nu s-a inventat hârtia igienică imuno-protectoare.

Privind din nou în retrovizoare, iată că gesturi serioase din primăvara trecută, devin ilare. Sub imperiul panicii, ne-am apucat atunci să… spălăm bani (la propriu și perfect legal). Când a dispărut spirtul sanitar de pe rafturi (tot panica indusă a creat criza de spirt și a deschis ușa pentru speculanți) am cumpărat – și n-am fost singura – alcool rafinat căruia i-am schimbat destinația: în loc să facem lichioruri, am spălat cu el gresia, faianța, uși, ferestre, clanțe, robinete, chiuvete, să intre, naibii, virusul în comă alcoolică! Mirosea casa a crâșmă din Dealu Mare, de unde nu lipseau decât cupa de pe masă și cântecul de jale al lui Laie Chioru. Când oarece somitate medicală de la noi a decretat că alcoolul nu ne scapă de bâzdâganie, mai eficient e clorul – evident că s-au golit instantaneu rafturile cu cleaner-e pe bază de clor. Am reușit (cu „pile”) să cumpăr pastile de cloramină, le-am dizolvat în apă și am spălat iar prin toată casa. A fost mai rău decât cu rachiul: mirosea înțepător a clor, ca în wc-urile publice de demult. Și mai rău a fost de cei care, de frică, folosind în exces „rețeta” somității, s-au ales cu arsuri și iritații urâte. Noroc cu un articol din New York Times în care un biochimist (sau biolog? nu mai știu) spunea că orice produs care dizolvă grăsimile (detergenți, săpun obișnuit) e bun: anihilează dușmanul topindu-i costumașul de proteină. L-am crezut pe american și… am revenit iute la detergenții folosiți de obicei. Mai am, spre neuitare, 12 din cele 20 de pastile de cloramină obținute cu greu. I le-aș dărui „somității”…, dar nu mai țin minte cine era.

Termoscanerele și obligația verificării temperaturii – iaca nouă pricină de gâlceavă! Oricât de logice ar fi fost argumentele celor care susțineau că termo-jucăriile nu sunt relevante în privința stării de sănătate (pe asimptomatici nu-i detectează, cei cu febră mare nu umblă brambura, febra mică poate avea multe alte cauze), investiția s-a făcut, practica s-a impus și – qui prodest? – cineva pesemne a câștigat berechet din afacerea asta. Sau să fi fost doar o chestiune de „aliniere”?! Am testat, anul trecut, acuratețea jucăriei. Intrasem într-un magazin după ce am umblat prin soare torid. Temperatura verificată la intrare? 280C. Aerul condiționat rece, din magazin, m-a salvat de hipotermie: la ieșire, când am cerut eu să mi se ia temperatura, aveam… 320C! O prietenă, la alt magazin, m-a întrecut: a intrat la cumpărături cu 260C! Să nu credeți că a dus-o cineva cu targa acolo! Nu, a mers bine-mersi pe picioarele ei! Recent, am iscodit câțiva gardieni dotați cu termoscanere, de la mai multe supermarketuri. N-au depistat, de-a lungul întregului an, pe nimeni cu febră peste 370, deși cazurile de covid s-au tot înmulțit. Un gardian mai vorbăreț, care discutase pe tema asta cu colegii, a ținut să-mi spună că „aparatele ăstea, doamnă, rar trec de 35 de grade! Ori îs anume reglate așa, ori îs defecte.” Am putea crede că media temperaturilor scanate în pandemie la cumpărătorii români se învârte în jurul a 330C. Deși nativ dăruiți cu suflet cald, conform termoscanerelor (tot made in China?), trupește, suntem o nație cam… „rece”.

A nu se crede că, dacă îmi îngădui aici ironii și autoironii retrospective, înseamnă că bagatelizez situația! Virusul (natural sau de laborator, cum o fi el) există, pandemia la fel! Se petrec drame cu adevărat (forme grave ale bolii, sechele pe termen lung, decese) în toată lumea! Spaima, boala și moartea nu sunt lucruri de șagă! Nici sacrificiile medicilor și asistentelor/asistenților care, în acest timp, s-au dăruit exemplar, până la epuizare, profesiei lor ca să salveze viețile bolnavilor. Li se cuvin din plin toată recunoștința, tot respectul și toată admirația noastră!

Dar, din păcate, panica amplificată de autorități prin mercenarii din presă, bâjbâiala, bâlbâiala, haosul general, sistemul sanitar lipsit de resurse, imixtiunea masivă a politicului într-o problemă sanitară au îngreunat munca – deja covârșitoare a – personalului medical. Cei care ar fi trebuit să gestioneze situația prin și cu calm, luciditate, echilibru, să liniștească masele, în loc să le isterizeze asigurând teren pentru obsesii, nevroze, psihoze, depresii, s-au dovedit inapți s-o facă. Sau n-au vrut??? Un succes răsunător totuși au obținut – scindarea severă a societății în deștepți și proști și asmuțirea unora asupra altora: tineri = deștepți vs. seniori = proști, pro-mască = deștepți vs. anti-mască = proști, pro-vaccinare = deștepți vs. anti-vaccinare = proști, pro-surse oficiale de informare = deștepți vs. pro-surse extinse de informare = proști. Categoria înțelepților echilibrați (care totuși există) e ignorată…

Citeam undeva că autoritățile, presa și cadrele medicale suedeze au evitat deliberat sintagma radicală „virusul ucigaș” tocmai pentru a nu induce ideea că, odată contaminat, nu ai cale de scăpare. Cine a propus evitarea ei este, indiferent ce profesie va fi având, un fin psiho-sociolog care știe sau intuiește perfect puterea cuvântului, impactul asupra receptorilor. Pentru astfel de subtilități, trebuie și să ai un IQ respectabil, și să fii voitor de bine! Prin comparație: la noi, aceeași sintagmă a constituit (dacă nu cumva constituie și acum) un refren obsesiv, îngroșat.

Pentru a fi paralizantă, frica trebuie să fie atotcuprinzătoare. Dacă, în ’89, mai exista cineva care nu se temea de revenirea lui Ceaușescu, trebuia să se teamă măcar de „teroriști”. În 2020, dacă nu ne-a turtit chiar pe toți o teamă abisală de virus, trebuia cârpită lesa fricii măcar prin razii polițienești și amenzi. În fine…

În ultimul an, sursa de informații pe care am consultat-o oarecum constant, întrucât mă scutește de comentarii și interpretări gata-preparate de alții și turnate în timpane când din stânga, când din dreapta, este site-ul Hopkins (https://gisanddata.maps.arcgis.com/apps/opsdashboard/index.html#/bda7594740fd40299423467b48e9ecf6)

Statisticile lor (cu toată relativitatea unor cifre oficiale) oferă, pe de o parte, destule date pentru a constata cât de straniu vălurită este dinamica pandemiei în spațiu și timp. Pe de altă parte, ridică o serie de întrebări legitime în privința raportului număr de cazuri covid confirmate/ număr de decese în diferite țări. Nu rețin în ce lună și zi a anului trecut ne situam „la egalitate” cu belgienii în privința cazurilor de covid confirmate: cca. 148.000 și la ei, și la noi, dar, frapant!, cca. 10.000 de decese la ei, 5.000 de decese la noi. Ce să înțelegi? Că sistemul nostru sanitar e mai performant decât al lor? Mira-m-aș! Că sistemul nostru imunitar e mai bun, deși o ducem mai prost decât ei? Că virusul e blând cu noi și aspru cu ei? Am urmărit o vreme nefericita „competiție”. Ba treceam noi în față, ba ei. Astăzi (25 mai 2021) suntem înaintea lor și ca număr de contaminări, și ca număr de decese. Ne-am șubrezit? S-a înrăit virusul la noi? Tocmai acum, când pe graficul nostru curba arată că maladia descrește?! Sau: cum se explică (genetic?, sanitar?, nutrițional?, politic???…) faptul că sunt țări „norocoase”, în care, de când s-a ivit pandemia până azi, 25 mai, numărul de decese raportat la îmbolnăviri, este mic față de cel din multe alte țări: în Bhutan (1/1.411), Burundi (6/4.546), Singapore (32/61.860), Qatar (547/215.742), Emirate (1654/557.619) etc.?!

Poate vor răspunde, cândva, cercetătorii… Sau anchetatorii?!

Până o fi să mai privesc în oglinda retrovizoare, închei, nădăjduind că ne-a rămas un fir de genă din aceea care (zice legenda) îi făcea pe daci să înfrunte moartea râzând: „Domnule doctor – întreabă pacientul – când se va termina pandemia?” „Nu știu – răspunde medicul –, că nu mă pricep la politică!”…

Mihaela Malea Stroe

(text publicat în  www.curteadelaarges.ro, p. 4)

P.S. O actualizare, de pe site-ul Hopkins, azi, 19 iulie 2021, privind rata mortalității, care se menține scăzută în: Bhutan (2/2421), Laos (5/3.426), Burundi (8/5.802), Singapore (36/63.073), Qatar (599/224.278), Emirate (1.898/660.978) etc. Mongolia, acum, la aprox. 148.000 de cazuri, câte erau în Belgia și România la un moment dat, înregistrează 740 de decese (740/148.424), nu 5.000, ca la noi, respectiv 10.000, atunci, la belgieni. Încă un aspect: în Bangladesh (17.894 de decese la 1.103.989 de cazuri covid), situația este mult mai bună, în clipa de față, decât în Belgia (25.209/1.103.413), în condițiile în care, zice site-ul, în Bangladesh s-au administrat (n.b.!) numai 10.108.224 doze de vaccin (la o populație de circa 158.000.000 de locuitori!!!), iar în Belgia  – 12.700.513 doze, la o populație de circa 11.000.000 de locuitori… Care este firul logic/științific în această ininteligibilă și global haotică stare de lucruri???

Nu am explicații, nu trag concluzii, consider că merită destulă încredere cifrele raportate oficial pe site. Presupun că încă este legal să reflectez la datele statistice, la ce spun ele, și să(-mi) pun întrebări, chiar dacă nu voi găsi sau primi răspunsuri. (MMS)

Mihaela Malea Stroe

Credit foto: Dan Strauti

„Cântec pentru tine”, oferit de Cvintetul vocal ANATOLY

Duminică, 25 iulie 2021, de la ora 19.00, în Piața Sf. Ioan, Opera Brașov continuă stagiunea estivală a acestui an cu concertul „Cântec pentru tine”, susținut de Cvintetul vocal ANATOLY.

În ultima perioadă, cei cinci muzicieni brașoveni ne-au obișnuit cu evenimente muzicale care nu sunt neapărat tematice, exceptând concertul pascal. Ei se dovedesc prezențe inedite în locuri neconvenționale (ieri, 18 iulie, au concertat în cadrul stagiunii estivale organizate la Biserica Evanghelică din Cisnădioara) și se adresează publicului, direct și cald, cu un repertoriu divers și atractiv, pornind de la cover-uri, muzică de jazz și pop și până la muzică de film.

De aceea, nu întâmplător, acest concert se intitulează „Cântec pentru tine”, care este, de fapt, și numele uneia dintre piesele ce vor fi interpretate duminică seara. Din programul concertului, nu vor lipsi titluri precum: „Chitarra D’Amor”, „Besame mucho”, „Ciao bella, ciao” sau „New York, New York”. Aranjamentele și adaptările muzicale le aparțin lui Ciprian Cucu și Ciprian Țuțu.

Cvintetul vocal ANATOLY este alcătuit din: Andrada Mureşan (alto) – profesor la Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov, Gabriel Baciu (tenor) – inginer CANAM Brașov, licențiat al Facultății de Muzică din cadrul Universității „Transilvania” Brașov, Ciprian Cucu (tenor) – cântăreț bisericesc; student la Facultatea de Muzică – Universitatea „Transilvania” Brașov și Facultatea de Teologie din Sibiu; realizează aranjamentele grupului, Ciprian Ţuţu (bariton) – conf.univ.dr. la Universitatea „Transilvania” Brașov și Universitatea Națională de Muzică din București; dirijorul Corului Academic Radio Bucureşti; realizează aranjamentele grupului și Marius Modiga (bas) – profesor la Seminarul Teologic „Dumitru Stăniloae” din Brașov, precum și dirijorul Corului Concentus – Brașov.

Intrarea este liberă în limita locurilor prevăzute de restricțiile în vigoare!

Informații se pot obține la telefon: 0268-419380.

Eveniment desfăşurat cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov.

sursa si imagine (credit foto neprecizat): comunicat remis La pas prin Brasov

Maeștrii stampei japoneze expuși la Muzeul de Artă Brașov!

Muzeul de Artă Brașov, instituţie publică de cultură de interes judeţean, ce funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Braşov, vă invită la deschiderea expoziției ”Celebrities of the Floating World from George Șerban Ukiyo-e Collection”, curatori Alexandra Ardelean & Dr. Alexandru Constantin Chituță. Vernisajul va avea loc vineri, 16 iulie 2021, ora 17.00, la sediul muzeului din B-dul. Eroilor nr. 21.

Măiestria stampei japoneze este demonstrată de lucrările unor maeștri renumiți: Hokusai, Hiroshige, Kunisada și Kuniyoshi. Lucrările din colecția George Șerban ilustrează temele definitorii ale „lumii trecătoare” specifice stampelor japoneze din perioada Edo (1603 – 1868): teatrul Kabuki, bijin-Ga (frumusețea feminină), shunga (plăcerea senzuală), istoria, literatura și peisajul. Intervalul istoric ilustrat de stampele incluse în expoziție a fost marcat de stabilitate, dezvoltare și izolare, factori definitorii în cristalizarea trăsăturilor caracteristice civilizației nipone.

În cadrul evenimentului, publicul muzeului va avea ocazia să asiste la o demonstrație gastronomică din bucătăria japoneză. Reprezentanții restaurantului SushiVO vor prezenta metoda de asamblare a preparatelor sushi, iar acestea vor fi oferite pentru degustare. Librăria Cărturești, partener și sponsor al evenimentului, va fi prezentă cu o selecție de cărți și produse nipone menite să îmbogățească experiența vizitatorilor. Publicul va trebui să respecte pe durata vernisajului și a vizitării muzeului măsurile de combatere a îmbolnăvirilor COVID-19 și regulile de distanțare socială.

Mulțumiri: Asociația Muzeul Jucăriilor, Muzeul de Etnografie Brașov, Muzeul Național al Literaturii Române.

Sponsori: Şerban & Asociaţii Societate Civilă de Avocaţi, Temad România, Cărturești.

Muzeul de Artă Brașov împreună cu organizatorii expoziției vă așteaptă le eveniment!

Expoziția: ”Celebrities of the Floating World from George Șerban Ukiyo-e Collection”

Locul desfășurării: Muzeul de Artă Brașov, B-dul. Eroilor 21

Durata: 16.07 – 17.10.2021

Program de vizitare: marți – duminică: 10.00 – 18.00

Vernisaj: Vineri, 16 iulie 2021, ora 17.00

Curatori: Alexandra Ardelean & Dr. Alexandru Constantin Chituță

Co-organizatori: Şerban & Asociaţii Societate Civilă de Avocaţi, Asociația culturală pictor Octavian Smigelschi

Parteneri:  SushiVO, Asociația „Armonie Interculturala, Japonia”, Cărturești.

Sursa si imagine: comunicat remis La pas prin Brasov

1.400 de sportivi iau startul la cea mai importantă competiție de alergare montană din Brașov

– Municipalitatea brașoveană va fi reprezentată de primarul Allen Coliban și viceprimarul Flavia Boghiu, care vor alerga în cursa de semimaraton –

Cea de a noua ediție a concursului de alergare montană Brașov Marathon se va desfășura în acest week-end și, pentru prima dată, cursele vor avea loc pe parcursul a două zile, 16 și 17 iulie, au anunțat organizatorii competiției în cadrul conferinței de presă organizate la Primăria Brașov. Până în prezent, la cele trei competiții din cadrul maratonului – cros, semimaraton și maraton – s-au înscris aproape 1.400 de participanți.

„Asemenea edițiilor anterioare, scopul competiției Brașov Marathon este promovarea sportului în aer liber în general, iar în particular a alergării montane – sport care în ultimii 20 de ani a avut o creștere spectaculoasă ca popularitate – precum și promovarea zonei brașovene Tâmpa – Postavaru. La fel de importantă este promovarea educației ecologice în rândul alergătorilor, ținând cont de respectarea mediului înconjurător”, a declarat coordonatorul proiectului, Mihaela Scîntei.

Competiția este organizată de Clubul pentru Protecția Naturii și Turism (CPNT), cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov.

,,Este cea mai importantă competiție de alergare montană din Brașov, și vorbim de un sport care a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii ani, este sportul cu cea mai rată de creștere, din punct de vedere al numărului de practicanți. Este un sport foarte apreciat de către brașoveni, dar de și către foarte mulți români. Iată că ne aflăm la a noua ediție, ediția la care Primăria Brașov este partener în cadrul organizării, și mă bucur că există acest parteneriat, atât ca o recunoaștere a muncii pe care organizatorii au depus-o în toți acești ani, cât și a importanței pe care acest sport o reprezintă pentru Brașov” a declarat primarul Allen Coliban.

Startul, în ambele zile, va fi dat în Piața Sfatului. Astfel, în 16 iulie, sportivii vor pleca în cursa de cros, la ora 17.00, iar duminică, 17 iulie, se va da startul cursei de maraton (la ora 8.00) și a celei de semimaraton (ora 10.00).

Program:

Cros – Distanța parcursă: 9 km, cu punct maxim Vf. Tâmpa, cu o diferență de nivel, pozitivă, de 369 de metri. Numărul maxim de participanți acceptat este de 580 de alergători. Circulația între Poarta Ecaterinei și Aleea Tiberiu Brediceanu va fi blocată în intervalul orar 17.00 – 17.15.

Semimaraton – Distanța parcursă: 21 km, cu punct maxim Vf. Tâmpa, atins de două ori, cu o diferență de nivel, pozitivă, de 1.016 metri. Numărul maxim de participanți acceptat este de 580 de alergători. Circulația între Poarta Ecaterinei și Aleea Tiberiu Brediceanu va fi blocată în intervalul orar 10.00 – 10.15. 

Maraton – Distanța parcursă: 38 km, cu punct maxim Vf. Postăvaru, cu o diferență de nivel, pozitivă, de 2.056 de metri. Numărul maxim de participanți acceptat este de 550 de alergători. Circulația între Poarta Ecaterinei și Aleea Tiberiu Brediceanu va fi blocată în intervalul orar 8.00 – 8.15.

,,Crosul este recomandat începătorilor. Este un traseu relativ accesibil, urcă din Piața Sfatului pe drumul serpentinelor până pe vârful Tâmpa, apoi coboară pe forestier în Răcădău și  ocolește masivul înapoi către Piața Sfatului. Semimaratonul este o cursă intermediară, pentru cei ce aleargă de cel puțin un an, se antrenează ceva mai mult față de începători, are și o distanță mai mare, de 21 de kilometri, și parcurge de două ori urcarea spre vârful Tâmpa pe diferite trasee și înapoi, finish-ul fiind tot în Piața Sfatului. Iar maratonul este proba cea mai lungă a noastră, are 38 de kilometri distanță, o diferență de nivel apreciabilă, de peste 2.000 de metri pozitiv. Această probă urcă inițial pe vârful Tâmpa, apoi până pe Vârful Postăvaru, la altitudinea de 1799 de metri, deci trebuie o pregătire în prealabil. Este o cursă mult mai solicitantă și nu este recomandată începătorilor”, a precizat Adrian Brănescu, președintele CPNT.

Traseele turistice montane din cadrul competiției „Brașov Marathon” cumulează  peste 38 km și vor marca puncte din împrejurimile Brașovului, cu maximum de altitudine pe Vârful Postăvaru.

Organizatorii au luat toate măsurile necesare pentru ca această competiție să se desfășoare în condiții de siguranță, inclusiv în ceea ce privește riscul de răspândire a virusului COVID -19.

,,A trebuit să renunțăm la două curse, a trebuit să împărțim cursele, de asta am ajuns să organizăm în două zile și nu în aceeași zi, ca să păstrăm distanța necesară între participanți la startul competiției din Piața Sfatului. Vom avea două zone îngrădite special amenajate pe pentru acces, și fără spectatori la start, din păcate. Vă invităm cu mare drag, mai ales brașovenii, să vină pe traseele turistice din jurul Tâmpei sau chiar în străzile adiacente din centru, unde pot susține participanții”, a declarat coordonatorul competiției, Mihaela Scântei. 

Primarul Allen Coliban și viceprimarul Flavia Boghiu vor participa la cursa de semimaraton

Și reprezentanții municipalității s-au înscris în această competiție de alergare montană: atât primarul Allen Coliban, cât și viceprimarul Flavia Boghiu vor lua startul în competiția de semimaraton de 21 de km.

,,Voi lua startul cu bucuria că Brașovul găzduiește  a noua ediție a celui mai important concurs de alergare montană din zonă, cu gândul că Brașovul este destinația ideală nu doar pentru profesioniștii din acest sport, nu doar pentru desfășurarea acestor competiții, ci și pentru cei care se mută în Brașov tocmai pentru a avea oportunitatea de a se antrena în jurul Brașovului pentru o astfel de cursă, și cu toată buna dispoziție pe care poate să ți-o dea alergarea în natură, într-un weekend”, a mărturisit primarul.

Asociația Clubul pentru Protecția Naturii și Turism este o organizație neguvernamentală care acționează în sprijinul protejării mediului și încurajează turismul ecologic. Prima ediție a crosului „Brașov Marathon” a avut loc în anul 2012, la care au participat circa 150 de oameni de toate vârstele. În edițiile care au urmat, interesul pentru această competiție organizată la Brașov a crescut constant, pentru ca în acest an să se bucure de participarea a peste 1.400 de persoane.

Video: YouTube

Sursa si imagini: comunicat remis La pas prin Brasov

Deschiderea festivalului Musica Barcensis – Ediția a XII-a

Festivalul Musica Barcensis 2021 este organizat de Fundația Forum ARTE în parteneriat cu Biserica Evanghelică C.A. România – Parohia Brașov și Bisericile Evanghelice din Bod, Cristian, Ghimbav, Hărman, Prejmer, Vulcan și primăria comunei Feldioara.

Musica Barcensis – 2021 – 18 Iulie – Ghimbav

Deschiderea festivalului

Ora: 17.00

Locația: Biserica fortificată din Ghimbav

Intrarea este liberă. Evenimentele vor fi organizate conform măsurilor de protecție și distanțare care se impun. Dacă măsurile de siguranță nu vor permite desfășurarea concertelor în biserică, acestea vor avea loc în aer liber, respectând toate normele în vigoare.

Recital de trio cu pian
Soliști:
Ioan-Dragoș Dimitriu – pian
Valentin Șerban – vioară
Ștefan Cazacu – violoncel
Programul concertului:
• Ludwig van Beethoven (1770-1827) – Trio op. 1, nr. 1:
– Allegro
– Adagio cantabile
– Scherzo. Allegro assai
– Finale. Presto
• Dmitri Shostakovich (1906-1975) – Trio op. 8, nr. 1
• Antonin Dvorak (1841-1904) – Trio op. 90 – Dumky
– Dumka I Lento maestoso (Allegro quasi doppio movimiendo)
– Dumka II Poco adagio (Vivace non troppo/Vivace)
– Dumka III Andante (Vivace non troppo/Allegretto)
– Dumka IV Andante moderato (Allegro scherzando, Quasi tempo di marci)
– Dumka V Allegro
– Dumka VI Lento maestoso
Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile, concertul având loc în interiorul Bisericii fortificate de la Ghimbav, la ora 17:00.
Evenimentele vor fi organizate conform măsurilor de protecție și distanțare care se impun, respectând toate normele în vigoare.
Pentru mai multe detalii despre eveniment, vă invităm să accesați linkul următor: forumarte.ro
Sursa foto: forumarte.ro

Editura Astralis – la cinci ani!

În luna mai a anului 2016, o nouă editură a apărut în spațiul cultural românesc – Editura Astralis. Iată că s-au împlinit cinci ani de la înființarea acesteia, perioadă în care volumele publicate, scrise de autori din București, din alte orașe ale țării, dar și din alte părți ale globului, s-au bucurat de apreciere la diferite evenimente culturale – lansări, prezentări, târguri de carte, în recenzii sau cronici literare.

Până la restricțiile cauzate de pandemie, cărțile editurii au fost lansate în București la: Centrul Cultural Mihai Eminescu, Casa de Cultură Friedrich Schiller, librăriile Mihail SadoveanuMihai EminescuLibrarium TNB, Biblioteca Metropolitană București, Universitatea Națională de Muzică, Teatrul Nottara, Cercul Militar Național, Muzeul Micul Paris, în cadrul Salonului Național Mihai Eminescu, organizat la Palatul Parlamentului, dar și în alte orașe din țară – la Centrul Cultural Carmen Sylva (Sinaia), Hotelul Aro Palace (Brașov), Librăria Esotera (Timișoara), Casa Bredicenilor (Lugoj), Galeria Kron-Art (Brașov); în străinătate, în cadrul Cenaclului Apoziția (München), la Hotelul NH Villa Coslada (Madrid). Editura Astralis a participat la Bookfest și Gaudeamus, a organizat întâlniri ale Salonului Literar Astralis, prima ediție desfășurându-se în ianuarie 2018 la Casa de Cultură Friedrich Schiller.

În luna mai a anului 2019 a avut loc lansarea Revistei trimestriale de cultură Astralis. Editura se poate mândri cu apariția a zece numere ale revistei, la termenele stabilite, în ciuda pandemiei, care a zguduit lumea începând cu anul 2020. Poate că a venit timpul să ne întărim credința în bine și în triumful lui, în adevăratele valori morale, iar cei care au rătăcit drumul să regăsească bunătatea, generozitatea, loialitatea.

Domeniul cultural a avut mult de suferit în această perioadă, oamenii s-au întâlnit foarte rar în cadrul centrelor culturale și bibliotecilor, totuși s-au găsit unele soluții pentru preocupările lor culturale prin evenimente online, întâlniri restrânse la terase sau restaurante, respectând restricțiile impuse de pandemie. Scriitorii au dovedit că scânteia creației nu poate fi stinsă de nimeni și nimic, unii au scris chiar mai mult decât în alte etape ale vieții lor, nu au renunțat să fie alături de cei asemenea lor, chiar dacă mai mult în paginile revistelor, care au continuat să apară, în așteptarea cu încredere a normalizării vieții culturale. În această perioadă dificilă au fost confirmate pe deplin cuvintele jurnalistului Miron Manega, rostite în cadrul emisiunii „Săptămâna presei românești. Pagini luminoase de istorie” de la UZP-TV: „Cultura, presa – două entități diferite care nu pot trăi una fără alta”.

Revista Astralis, aflată timp de doi ani sub egida editurii Astralis, a demonstrat că se bucură de încredere, în paginile fiecărui număr semnând circa șaizeci de autori. Poeți și prozatori, mulți din aceștia fiind jurnaliști, din toate zonele țării, de peste Prut, din Diasporă, publică eseuri, poezii, proză scurtă, impresii de lectură, cronici literare și ale unor evenimente culturale, pagini de istorie, filosofie și interviuri, texte despre tradiții, pictură, sculptură, muzică, muzee.

După opt numere, din cel de-al treilea an al existenței sale, Revista Astralis este publicată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Apreciem aceasta ca o dovadă a recunoașterii calității revistei și a muncii depuse la realizarea fiecărui număr, dar și ca un îndemn de a merge mai departe pe calea perfecționării. Mulțumim conducerii UZPR pentru această onoare și încredere și adresăm gândurile noastre cele mai alese Președintelui UZPR, domnul Dinu Doru Glăvan, cu ocazia sărbătoririi zilei de naștere în luna iunie. Dorim să îi urăm La mulți ani, un drum lung și frumos al vieții, pe care să continue să scrie file însemnate de istorie a jurnalismului. Totodată, dorim să îl asigurăm, atât pe Domnia Sa, cât și pe toți cei care ne-au bucurat cu încrederea lor, că ne vom urma calea.

Credem în noi și în destinul revistei, vrem să promovăm cultura română, știm că nu este simplu, dar putem să o facem, pentru că suntem împreună și ne numim… ASTRALIS!

Camelia Pantazi Tudor / UZPR

Stagiunea estivală a Operei Brașov continuă, în Piața Sf. Ioan, cu un spectacol de balet pentru copii

Opera Brașov îi invită pe copii sâmbătă, 17 iulie 2021, de la ora 11.00, în Piața Sf. Ioan, să se bucure de un spectacol de balet special conceput pentru ei, pe muzică de L. Delibes și W.A. Mozart: „Povestea păpușilor și a prințesei Maya”.

În prima parte a poveștii în pas de dans, cei mici vor avea ocazia să facă cunoștință cu personajele din „Meșterul păpușar”. Eroul central, Coppélius, este un bătrân misterios care duce o viață izolată, construind păpuși mecanice și trăind cu speranța că, într-o bună zi, va reuși să le însuflețească prin formulele sale magice. Tânăra Swanilda pătrunde în atelierul meșterului și se substituie celei mai frumoase păpuși.

Costumele colorate, muzica vivace și desfășurarea comică a întâmplărilor sunt ingredientele unui spectacol atrăgător. În partea a doua, cei mici se vor întâlni cu prințesa Maya… nimeni alta decât Degețica din basmul lui H. Ch. Andersen și vor lua parte la aventurile ei și ale prietenilor săi.

Cei care vor da viață personajelor din această poveste sunt soliștii și ansamblul de balet al Operei Brașov, iar Lorand Cristian va fi în rolul povestitorului.

Distribuția:

Swanilda – Melania Condoiu, Franz – Claudiu Dane, Coppélius – Adrian Scriminț, Prietene – Diana Drăgan, Valentina Mirică, Raluca Șut, Anamaria Boancă, Nicoleta Sasu-Galian, Coppélia păpușă – Adriana Simon, Arlechin – Meda Enăcache, Chinez – Cristina Rotundu, Spaniol – Iulia Coșeriu, Soldat – Alexandra Scriminț; Degețica – Mihaela Pop, Prințul – Claudiu Dane, Broasca – Nicoleta Sasu-Galian, Broscoi – Dorin Mirea, Fluture – Anamaria Boancă, Flori – Diana Drăgan, Cristina Rotundu, Valentina Mirică, Alexandra Scriminț, Raluca Șut, Cărăbuși – Matei Rada, Ștefan Dascălu, Eduard Toma.

Coregrafia spectacolului este semnată de Nermina Damian și Alexandru Fotescu. Adaptarea scenică: Ramona Mezei. Scenariul: Silvia Papadopoulos. Regie scenă: Dan Antipa.  

Intrarea este liberă în limita locurilor prevăzute de restricțiile în vigoare!

Informații se pot obține la telefon: 0268-419380.

Eveniment desfăşurat cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov.

Sursa si imagine (credit foto neprecizat): comunicat transmis La pas prin Brasov

Romanian Snooker Trophy 2021 Brașov, 23-25 iulie

În România. avem din ce în ce mai mulți practicanți de snooker, iar aceștia au nevoie de un sistem organizat care să contribuie la dezvoltarea profesională a fiecărui jucător. O dată cu prima ediție a Romanian Snooker Trophy, cluburile de snooker RST (București) și Black Pot (Brașov), ambele certificate de Ministerul Tineretului și Sportului, își unesc forțele sub egida FEDERAȚIA DE SNOOKER RST, pentru a organiza unul dintre cele mai importante evenimente ale snooker-ului românesc.

Competiția va avea loc la Brașov, la Clubul sportiv BLACK POT (Str. Zaharia Stancu nr. 25), club care a format cei mai mulți tineri jucători de snooker din România.

Asocierea celor două cluburi de snooker (RST și Black Pot) în demararea acestui proiect de promovare a snooker-ului din România (FRST), împreună cu susținerea acordată de către celelalte cluburi active, oferă un început promițător pentru o nouă structură organizatorică națională ce dorește a promova valorile acestui sport: eleganță, onestitate, transparență, calitate.

Toate aceste lucruri sunt dovedite de interesul acordat al iubitorilor de snooker din toate colțurile țării (Arad, Baia Mare, Bacău, București, Cluj, Iași, Tecuci, Brașov, Suceava, Botoșani, Buftea, Pitești, Craiova, Caracal, Slatina, Hunedoara, Piatra Neamț, Constanța, Oradea, Roman, Onești, Sfântu Gheorghe, Timișoara, și alte localități unde snookerul și-a găsit câte un reprezentant sau participant) pentru a lua parte la eveniment.

Această competiție va fi transmisă live pe toate paginile de Facebook ale fiecărui club partener și participant, printre care: MrBiliard (Baia Mare), Black&White (Oradea), RST Snooker Club (București), Snooker Brașov, Academia de Snooker Bacău, Snooker Craiova, Sport Clasic, și alți parteneri susținători ai snookerului. De altfel, interesul şi impactul în online depăşesc 100.000 de persoane.

Se preconizează că vor participa peste 60 de sportivi din mai multe ţări. Deja a confirmat participarea şi campionul Ucrainei la snooker, Denys Khmelevski.

Evenimentul va fi promovat în mod exclusiv de către Eurosport România (www.eurosport.ro), cel mai mare promotor media al snookerului la nivel mondial și totodată partener media al FRST.
Printre partenerii care au făcut posibil acest eveniment sunt:
• INDACO SYSTEMS – indacosystems.ro
• Lege5 – lege5.ro
• SIMIGERIILE LUCA – simigerialuca.ro,
• BIVOLUL – producător video – media tv – închirieri aparatură video bivolul.ro,
• ROXER – partener XEROX în România – echipamente și servicii – roxer.ro
• ROBIDAN ROMCONSTRUCT 2006 SRL – Execuție lucrări de construcții civile şi industriale – robidanromconstruct.ro
• BOLOGNA SERVICE – Asistență tehnică – vânzări/service și închirieri echipamente și utilaje de ridicat în construcții – bolognaservice.ro

Sursa: comunicat remis La pas prin Brasov