Pentru braşoveni, un interviu special cu Cezar Pârlog

În avanpremiera acestui eveniment am purtat un scurt dialog:

La pas prin Braşov: Toate cele patru cărţi scrise de dumneavoastră au fost lansate şi la Braşov, prin intermediul grupului Libris. Cum aţi simţit că v-a primit publicul şi care a fost atmosfera de la evenimentele respective?

Cezar Pârlog: A fost o reală bucurie să fiu onorat de organizatorii târgurilor Libris la fiecare dintre cărţile apărute până acum, drept pentru care mă folosesc şi de această cale pentru a le mulţumi sincer. Îndrăznind chiar să plusez cu… „Şi altădată!” Iar bucuria de care spuneam a sporit în timp, odată cu creşterea interesului şi a prezenţei publicului la aceste întîlniri, fapt ce m-a făcut să încep a mă simți deja „de-al locului”, aşa, ca un fel de „naturalizare” literară.

La pas prin Braşov: Din biografia de la începutul cărţii rezultă că pregătirea dumneavoastră de bază este în domeniul tehnic. Cum s-a produs sau ce v-a determinat să faceţi schimbarea către scris?

Cezar Pârlog: Ei, dar să nu mai folosim sintagma aceasta cu rezonanțe care duc spre defuncta orânduire! Parcă și văd scena: sufrageria doritei soacre mici, televizor alb-negru cu mileu și pește de sticlă. Iar principala curiozitate a mamelor cu fete de măritat, revărsată brutal asupra junelui ruşinat, care dă din colţ în colţ pe scaunul cu spătar și catifea verde este, „dumneavoastră ce aveţi la bază?”. Băiatul roşește vizibil, simte într-o secundă că o urăşte maximal pe duduia insuficient educată – pe vremea Anei Pauker nu se prea punea preţ pe asta, cu două clase, aveai şi facultate – îi trântește ceva de suflet în „traistă”, fireşte, doar în gînd, sîntem deja în societatea socialistă multilateral dezvoltată, regretă ăia doi poli, daţi pe garoafe, iar când domnişoara intră în cameră cu tăviţa pe care este cheseaua cu dulceaţă – „făcută chiar de mânuța ei!”, cum o prezintă coana-mare – revine brusc la sentimente mai calde. Și asta numai de la linia perfectă a piciorului ei, bine pusă în valoare de ciorapii Adesgo.

În cazul meu lucrurile sînt cu mult mai grave. Desfăşor activităţi sub spectrul cazonului, şi da, sînt de două ori „inghineur”. Iar pînă la a treia oară, cum ar fi trebuit să fiu, ca să pot să ajung de „teapa” Monicăi Tatoiu, adică un bărbat eminamente adevărat, am cedat psihic şi am abandonat cursa în deplină ruşine şi oprobriu al publicului, stîrnind ovaţii în sala de aşteptare a Spitalului 9. După caz sincere admonestări paterne.

Cum de s-a procedat la schimbare? Păi am mai spus-o: mi-au dat-o unii peste picioare la slujbă, m-au tras pe linie moartă, eu m-am supărat temeinic, am pus cărțile după care mă pregăteam la vînzare pe Okazii, destule, vreo trei rafturi bune, iar timpul care era alocat preparării orelor a devenit astfel liber. Și l-am umplut scriind.

La pas prin Braşov: De ce aţi ales proza scurtă?

Cezar Pârlog: Doar pentru că de mic copil am fost educat în spiritul economiei şi al raţionalizării, apă caldă era de două ori pe săptămînă, curentul electric oprit zilnic între orele…, sticlele şi borcanele valorificate la.., e drept că ieşau nişte bănuţi frumuşei din care îmi luam niscava obligaţiuni CEC, adică pe deplin subordonat doctrinei celor 3R: Recuperare, Refolosire, Restaurant. Ziceți un cuvînt cu „nt”. V-am închis, aveţi „fazan”.

P.S. Aşa au ieşit, domne’. Asta şi pentru că nu am suflu, plămîni şi rezervoare suplimentare, ca alea de pe Columbia, care se desprindeau după lansare, domnu’ Cape Canaveral ştie mai multe. Adică şi după ce lucrez la un text de numai o pagină jumate, eu sînt sfîrşit şi stors ca o lămîie, de trebuie ca vecina de dedesubt – deja ştie ce se întâmplă sus când mă aude întâlnindu-mă non-violent cu tavanul ei –, să sune la 112, ca să apară aia cu perfuziile de glucoză şi minerale. Dar vin repede, sunt aproape, Universitaru’ e la colţul străzii.

P.S.2 Hei, dar nu e chiar aşa, „Life stuff sau…”, a fost unanim considerat ca fiind un roman. Na!

La pas prin Braşov: În afară de ordinea apariţiei lor, care este aceea în care aţi recomanda cititorilor să citească cărţile dvs. şi care este cea favorită?

Cezar Pârlog: Bună întrebarea, apreciez şi deja sunt dator. Chiar am o bere rece la frigi, un Affligen, bună, belgiană. Cam mică, e de 330, dar o împărţim frăţeşte. Cum a făcut şi Ion Bîrlădeanu, când l-am vizitat, e, poate, cel mai necunoscut realizator de colaje din Romania, dar nu-i nimic, îl salvează partea de vest a Europei, Angelina Jolie ştie mai bine, iar filmul făcut de HBO cu el, e chiar de invidiat. Pe bune, omul e un fel de Andy Warhol, cel mai tare în Pop Art.

Deci notaţi acolo: prima să fie „Life stuff sau…”, adun şi eu nişte puncte frumoase, se pun în clasamentul adevărului, băiatul ăsta, Burleanu, ştie mai multe, întrebaţi-l pe el, îi puteți scrie la Federație. Apoi, că avem de unde scădea, „Flori , fete, fițe sau…”, cu menţiunea că este pentru +18, cert, şi că are niscava super texte foarte bine premiate la concursuri serioase. Da, chiar şi cartea in integrum, a luat Premiul Național Vasile Voiculescu. Și cronici bune prin reviste serioase. Apoi „Electric puzzle”, care adună textele scurte publicate sub formă de editoriale prin varii publicaţiuni. Majoritatea în Adevărul şi în 24 FUN, era cel mai bun ghid din România. Apoi, bijuteria coroanei, „Ce mult te-am iubit!”, lucrarea mea de doctorat într-ale textelor concise şi infinitezimale. Din două-trei fraze și gata, cu întorsături din condei la 270 de grade, în aşa fel încât cu o propoziţie înainte, nici nu se bănuieşte care ar putea fi finalul.

La pas prin Braşov: Cum vedeţi viitorul cărţilor? Sunteţi de părere că va dispărea cartea tipărită iar locul ei va fi luat de cea în format electronic?

Cezar Pârlog: E posibil. Cu actualele bisericuţe, partide şi partiduleţe literare, cu o prea multă nonvaloare frumos gonflată, de către „gintele” de mai sus, cu puţinul sprijin al editurilor, şi ele prea marcate de spectrul strict al eficienţei economice, cu un învăţămînt cam „pe butuci”, care nu încurajază dorinţa de a şti, de a cunoaşte, de a avea cunoştinţe multilaterale, „Țara te vrea prost, nu?”, rectific, ţările, altcumva nu are cum să fie. Mda, există şi părerea că lumea noastră, a nondigitalilor formaţi în cultul şi cultura scrisului şi a cititului de pe hârtie, o lume multimilenară, trăiască China, salutare Gutenberg, bătrâne!, este într-adevăr pe cale să se schimbe profund.

Totuşi, electronicul, nu cred că va avea succesul scontat, nu acesta este pericolul, nu este inamicul nimănui. Aş zice că prognozele excesiv de optimiste despre creșterea ponderii lui nu s-au prea dovedit atît de întemeiate. Rezistă şi ziarele, în Franţa încă există cultul lor la cafeaua şi cornul de dimineaţă, se vînd bine şi cărţile. Iar ca să particip şi eu, activ, la această luptă, niciuna dintre cărţile mele nu se găseşte în variantă electronică; sau?…

La pas prin Braşov: Referitor la cea mai recentă apariţie, „Ce mult te-am iubit!”, o carte foarte apreciată de altfel,  de la ce a pornit ideea ei?

Cezar Pârlog: De la un personaj, atenţie, nu autorul, am mai tras în câteva rânduri atenţia asupra acestei capcane în care cad mulţi cititori, chiar dacă o scriere la persoana întii poate sugera cu atât mai mult asta, mai ales dacă este suficient de bine si realist scrisă, de la un personaj spuneam, frustrat de exmatricularea din viaţa personală şi din imediata apropiere a unei domniţe. Pe care se răzbună zugrăvind-o în felurite feluri şi ipostaze în majoritate cam în nuanţe cenușii. Eu cel puţin aşa am înţeles citindu-i postfața, dar desigur că mă pot înşela, au mai fost cazuri.

La pas prin Braşov: Între proiectele dumneavoastră de viitor există şi acela al unui roman?

Cezar Pârlog:  Greu de spus, eu sunt stors ca după o lămâie şi după ce lucrez la un text de o pagină jumate drace, dar asta cred că am mai zis-o. Bine, pot să o întorc să zic că de data asta este chiar una din Grecia, de-aia bună, pentru suc. Dar, revenind, nu se ştie. În ziua de azi, cu noile multiple formate, poate că o să mă prind în jocul unui puzzle care poate fi interpretat uşor ca fiind un roman, cum de altfel am mai făcut-o cu trecuta „Life stuff sau…”

La pas prin Braşov: Vă rugăm să ne lăsaţi câteva date despre dumneavoastra, respectiv unde vă poate găsi şi citi publicul braşovean şi nu numai. Mulţumim pentru această discuţie şi vă urăm succes la întîlnirea autorilor Libris Editorial, din 14 iulie, orele 15:00 – 16:00, în Piaţa Sfatului.

Cezar Pârlog: Am copilărit pe strada Fericirii, în Cluj, de unde cineva, o cunoştinţă tocmai ce a fost ameninţată cu poliţia doar pentru că făcea o poză plăcuţei străzii, urma să mi-o trimită ca să devin şi mai nostalgic, să mă îndrăgostesc subit, să o iubesc infinitezimal, apoi să mergem la sfatul popular, să facem nunta aia cu 500 de invitaţi şi să-mi iau şi eu o Panamera, da, Porsche, dacă cu scrisul n-a ieşit. Drept e că nu mai stau pe acolo de zeci de ani, aproape că-s mai uşor de găsit prin Braşov, deşi aş zice că mai degrabă pe Facebook, cărţile sunt prin multe locuri, a se citi librării on-line, dar cel mai bine le stă pe site-ul pricipalului vânzător specializat de carte din Ro. Veniți-mi pe oriunde, sunteți invitații mei!

Interviu realizat de Antonela Cristina Lungu.

Cărţile lui Cezar Pârlog sunt de găsit aici: https://www.libris.ro/?view=grid&sn.q=autor%20cezar%20parlog&sn.ff.category.value=Carti&sn.ff.category.include_sub=true