Sonetoterapie: „Ascunde-mă în inimă”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului
ASCUNDE-MĂ ÎN INIMĂ
Aşează-mă pe bruma gurii-ncinse,
Pe încordarea clipei care piere,
Pe tainele luminii efemere,
Pe umbra coapsei îndelung atinse.
Aşterne-mă pe şoapta ce îmi cere
Să fiu pecetea lacrimei prelinse
Pe-obraji ce ard de sărutări ne-nvinse,
A buzelor ca fagurii de miere.
Supune-mă cu ochii, sporind jarul
Nepotolit sub spuza ce-a vegheat
Să nu se stingă-n aspre ierni amnarul
Râvnirilor de nestrunit bărbat.
Ascunde-mă în inimă ca darul
Jinduitor de patimi şi păcat.
(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)
Video: YouTube