Sonetoterapie cu Adrian Munteanu: „Sămânţa”

SĂMÂNŢA

Sămânţa într-o floare se preface,
Firav pârâu în vast ocean se mută,
Iar creanga vrea o suliţă s-ascută,
Spicul firav se leagănă-n hamace.

Trudesc strunind cu-avânt o alăută
Şi-nalţ un cânt când lanul greu se coace.
Un vifor surd, cu asprele-i cojoace,
Stârneşte aprig geamătul de ciută.

Presimt arípa tainei cum loveşte
În geamul tău, frânturi de vis rupând.
Pruncul ce eşti înspre înalturi creşte,

Atinge tâmpla norilor pe rând.
Înflămânzind nădejdea ce zideşte,
Aştept s-ajungi un fluture plăpând.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video:  YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.