Sonetoterapie: „Frumoasă eşti”, de Adrian Munteanu

FRUMOASĂ EŞTI

Frumoasă eşti, balsam îţi este glasul,
Iar mierea gurii dornice mă-mbată,
Fruntea-n amiezi de taine-i înstelată,
Iar ochii tandri îmi subjugă ceasul.

Coapsa de bronz, în jinduiri săpată,
Adoarme-n umbra jilţurilor pasul,
Sânii poftesc în taine dulci impasul
Crepusculului din amiezi de vată.

Am coborât o treaptă în vecie.
Merii îşi plimbă rodul de topaz,
Se stinge focu-n mustul de la vie.

Te-am dăltuit pe-un alb şi viu talaz.
Rămâi ca roua strânsă pe câmpie,
Ca sărutarea ierbii pe obraz.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube