Arhive etichetă: Adrian Munteanu

Adrian Munteanu vă invită la concurs! Traducerea unui sonet în limba engleză

În timp ce importanți traducători de poezie românească în limba engleză afirmă că sonetul este intraductibil, eu continui să nădăjduiesc într-un revers al acestei afirmații. Până la urmă, în afara cunoașterii limbii engleză până aproape de nivelul nativilor, încă sper că este vorba și de o conjuncție a trăirilor, a modului în care se mișcă segmente esențiale ale sufletului autorului, pe aceleași subtile interstiții cu cele ale traducătorului. Ea, traducerea, nu este – după mine – o transpunere în detalii și sinonimie a vorbelor textului de la care se pleacă. Traducerea este o recreere pe aceeași idee, dar cu încărcătura de trăiri și libertăți de articulare specifice traducătorului. Sigur că în cazul sonetului se adaugă reguli fixe în privința metricii, a accentelor, a corespondenței rimelor. De aceea afirm că traducerea unui sonet este proba de foc a oricărui traducător cu înzestrări native.

Pe cei ce au voința, dispoziția și încrâncenarea necesară, îi provoc să încerce. Postez mai jos un sonet, special pentru acest concurs. Am ales cel mai simplu sonet al meu (oare?). Și dacă e concurs, să vorbesc și despre regulile lui.

Termen de predare : 15 septembrie 2020. Textul va fi trimis pe mesaj privat.

Termen de anunțare a câștigătorului: 1 octombrie 2020

Juriul:  analiza și verdictul îl vor da profesori universitari cu specializarea limba engleză.

Premiu: În aceste zile aștept să-mi parvină cel mai important volum al meu de sonete, PAINGUL ORB. Aveți coperta lui mai jos. Va fi o carte ce va apare în condiții grafice și tipografice deosebite. Câștigătorul va primi acest volum cu autograf și cu toate taxele de transport achitate, indiferent unde s-ar afla în lume.

Aveți curaj? Cine știe, poate e doar începutul. Mult succes tuturor celor care vor dori să participe!Iată așadar sonetul pe care-l propun traducătorilor, iar din acest moment concursul poate fi declarat deschis.

Vă aștept!

UN FLUTURE, O FLOARE, O FURNICĂ 

Un fluture, o floare, o furnică,
O pasăre, o flacără, câmpia,
Un deal, o vale, fluviul şi vecia,
Izvoarele şi marea, o amică,
Un drum, o creangă, frunzele şi via,
Un avion ce tocmai se ridică,
Copilul cel poznaş luat de chică,
Măicuţa, cartea, pixul şi hârtia,
Uliţa strâmtă, tatăl meu şi masa,
Fântâna şi un bal ţinut cu fast,
Un peşte prins în râu adânc cu plasa,
Biserica şi-un preot bun şi cast,
Feciorul meu şi fiica, soaţa, casa.
Acestea-s daruri, restul e balast.

„Cântec de duh”, un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu

CÂNTEC DE DUH

Cântec de duh, voi versuri care sună
În cadenţarea rimei ce mângấie,
Silabe ce mi-aţi pus pe gânduri frâie
Spunând tăcut ce n-au putut să spună,

Vegheaţi făclii la triste căpătâie,
În zdrenţe rătăcind prin nopţi cu lună,
Însufleţiţi o trândavă lagună,
Vă-nconjuraţi cu măiestrite brâie,

Furaţi din Creta pasul şi felina
Ce-n labirint întortocheri decid
Şi din clepsidră picuraţi blajina

Licoare-a orelor săpând un rid!
Cuvinte, voi, să vă găsiţi lumina
În asprele tăceri ce ne divid!
(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)


Video: YouTube

Adrian Munteanu 

„Câte îmi ia iubirea” – Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu

CÂTE ÎMI IA IUBIREA

Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă,
Din câte zări s-a prăbuşit aripa,
Cum curge-n trup nestăvilit risipa
Şi-o grea sleire pleoapele-mi apasă!

Mi-a semănat neliniştea şi pripa
Şi doar tristeţea-n cuget se îndeasă,
Iar boaba tainei nu mai e aleasă
Să-mi umple aprig cu dorinţe pipa.

Din spicul poftei mai rămâne pleavă
Şi doar uscate flori din pirostrii.
Acum în cana vieţii e otravă

Turnată strop cu strop în temelii.
Voi smulge clipa din învinsa-mi lavă,
Să nu-mi înece văile pustii.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube
În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Un sonet pe zi: „Brașov – parcul central”, de Adrian Munteanu

Brașov – parcul central

Doar când mă-nvinge obosit frisonul
Chinuitor de neştiute ţinte,
Mă las pe bancă-ncet şi iau aminte
La zvon rămas din veac, să-i ţin isonul.

Se dau săruturi împrejur, fierbinte.
Un simbriaş îşi plimbă ecusonul.
Îmi potrivesc stăruitor paltonul,
Atent la semne, chipuri şi cuvinte.

Pe Iorga trec maşini. La Primărie
Zvelte perechi păşesc pe cărărui.
O caznă dulce părul lui adie,

Iar ea striveşte-un vis cu tocul cui.
Ascult cum glasul brazilor învie
Chemări târzii, când neastâmpăr nu-i.

„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube

Sonetoterapie cu Adrian Munteanu: „Cerşetorul”

CERȘETORUL

Pe Nanemah o întâlnesc în noapte.
Bărbaţi stârniţi înfig în ea plămada.
Soţii-nşelate caută dovada
Păcatului din seri cu-nvinse şoapte.

Pe înserate înconjoară strada
Femei poftind să treacă-n pat la fapte,
Virginităţi îndeajuns de coapte
Privind viclean, adulmecându-și prada.

Îmi uit în preajmă rosturi şi cutume,
Gust rodul copt și-am să-l doresc etern.
Sunt slove vii pe căi fără de nume

Mă simt deplin când versuri dulci aștern.
Mai bine-un cerşetor pe-această lume
Decât un rege falnic în infern.

(septembrie 2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Un sonet pe zi: „Din ramuri verzi”, de Adrian Munteanu

DIN RAMURI VERZI

Din ramuri verzi mi-am ascuţit săgeată,
Dorind să-nfrâng mistreţul ce pândeşte.
Un arc vânjos de ură mă fereşte,
Să nu-mi rămână fruntea-n veci plecată.

Dar n-am ştiut ce duh mă-nvredniceşte
Cu zvonul luptei prin poieni purtată,
Cum să izbesc cu sabia creată
Din fierul dur ce-n trup îmi rugineşte.

M-au părăsit puterile-nainte
De-a reteza durerile-n talaş.
Un singur rol îl mai repet în minte:

De-a întări că nu am fost părtaş
La-nsângerarea clipelor. Fierbinte,
Îmi sap şi eu tăcut prin văi sălaş.

( ianuarie 2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

„Când să parchez în faţa casei mele”, de Adrian Munteanu

CÂND SĂ PARCHEZ ÎN FAȚA CASEI MELE
antisonet 2

Când să parchez în faţa casei mele,
Văd locul ocupat şi nu m-ajută
Privirea calmă. Intru în derută.
A fost o zi cu-o sută de belele.

Vine vecinul, cel bolnav de gută.
– A cui e rabla? zic, pornit pe rele.
Simt că mă ia pe loc cu ameţele.
– Sunt musafiri la numărul o sută.

– Şi chiar la mine s-au găsit să steie,
Să nu-mi pot pune roata lângă scări?
– Câte bordeie-atâtea obicee!

Îmi vin în cap o mie de-ntrebări.
Din portbagaj apuc nervos o cheie….
Doi sturzi în pom se ţin în dezmierdări.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Adrian Munteanu

Sonetoterapie cu Adrian Munteanu: „Mama Eternă”

MAMA ETERNĂ
la nașterea nepotului meu Luca Adrian Munteanu

Mama Eternă nu e o femeie,
Ci albul văl trasând în duhuri cute,
Pătruns în seva rănilor tăcute,
Din cuget pur, în căile lactee.

Zeiţa lumii suie-n volburi mute
Şi ne deschide cu fierbinte cheie
Hotar sublim cuprins într-o idee,
Statornic pisc înconjurat de ciute.

Şarpe de foc, arzândă-nsinuare,
Prin venele din trup împătimit,
Poartă un prunc, sublimă desfătare,

În iubitoare braţe adormit.
Prin mine-l port şi nu e de vânzare,
Copil etern, suav şi primenit.

( 2016 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube
Adrian Munteanu

Un sonet pe zi cu Adrian Munteanu: „BRAȘOV – Biserica Neagră”

BRAȘOV – Biserica Neagră (1)

În lespezi ample mai pulsează viaţa
Şi dangătul cel măsurat de ceasuri.
Gravând fragila clipă de taifasuri
Din turn se scurge în vecie ceaţa.

Ce austeră linişte în glasuri!
Iar orga sfarmă-n cioburi dimineața
Și-mparte-n strane, măsurat, povața
De-a fi de veghe în târzii popasuri.

Bing-bang de veacuri, un torent în sânge.
Ascult și tac. Tumultul revărsat
Pe ziduri reci într-un târziu se frânge.

Cu taina-n jur am devenit bărbat.
În mine veacu-nfiorat mai plânge,
Din ieri spre azi ecouri vii răzbat.
(„Ferestre în Cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube
Adrian Munteanu

Adrian Munteanu: „În umbra zilei” – Un sonet pe zi

ÎN UMBRA ZILEI

În umbra zilei aripa se-mplântă
Şi-acoperă uimirile cu pana.
Un strigăt stins îmi sfredeleşte rana
Iubirilor ce nu mă mai frământă.

Lumina stinsă-şi leapădă sutana
Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.
Talaz fugar pe mal se ia la trântă
Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.

În iarbă-ngenunchez şi-mi cer iertare
Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.
Un fir de iarbă-nfige în uitare

O sabie cu-nsângerat tăiş
Şi pasărea rămasă-n aşteptare
Îmi tăinuieşte-adâncul din frunziş.

(2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Adrian Munteanu