Caracterizăm adesea oamenii, uneori chiar și fără să știm prea multe despre ei, alteori având doar impresia că îi cunoaștem, spunând « Ce om rău! » dar ce înseamnă de fapt un om rău sau, mai bine spus, cum este un om bun?
Sensul ad-litteram este acela că face în mod obișnuit bine altora, că se poartă bine cu alții, că este binevoitor. Astfel, una dintre accepțiuni ar fi aceea că omul bun este omul altruist. Fiul meu m-a întrebat, la un moment dat, dacă altruismul și empatia sunt unul și același lucru. Poate ca altruismul este un efect al empatiei însă, în orice caz, ele sunt surori J.
În sensul mai larg, un om bun este un om căruia îi pasă de ceilalți, un om blând, un om care iubește copiii, bătrânii, plantele și animalele sau ceea ce numim un om cu suflet bun.
Însă nu cumva uneori vrând să fim oameni buni, ne facem un rău nouă și tuturor? Bunăoară, te duci la o instituție pentru o problemă și, conform orarului de funcționare, ar trebui să fie deschis însă nu mai găsești pe nimeni. Deși te enervezi, îți spui că nu depui o sesizare pentru nerespectarea programului, pentru că tu nu ești un om rău. Posibil că și alții au pățit ca tine sau vor mai păți și au reacționat identic, adică au plecat resemnați și au revenit ulterior. Dacă punem într-o balanță efectele unei reclamații, adică pe de o parte faptul că unul sau mai mulți salariați ar putea să fie sancționați iar pe de alta faptul că evenimentul are șanse să nu se repete și deci să se respecte niște reguli și regulamente, cred că cel de al doilea taler cântărește mai mult. Aș zice că îți asumi o « răutate » cu un efect benefic, colectiv.
Sau întâlnești pe stradă un copil care îți cere 1 Ron, spunând că vrea să cumpere un covrig și îi dai pentru că ești un om bun și nu iți poți imagina un copil suferind de foame sau nu îi dai pentru că observi că el nu este singur și că undeva, la câțiva metri, îl așteaptă cineva care ia banii aceia. Întrebarea este în care dintre cele două situații ai făcut un bine? Răspunsul îl știm fiecare dintre noi, chiar dacă nu îl spunem!
„Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti.” – Maica Tereza