Arhive etichetă: Eduard Dorneanu

Recenzie: „Mălini”, volumul IV, de Eduard Dorneanu

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini din judeţul Suceava, a debutat editorial în 2011 şi este din 2017 membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România. Într-un interviu acordat anul trecut paginii ,,La pas prin Braşov”, disponibil pe site, scriitorul afirma: „Scriu despre satul românesc actual. Despre oameni și întâmplări reale. Nimic cosmetizat, doar realitate pură. Scriu despre viața mea, despre oamenii din jurul meu. Despre cei care mi-au bucurat zilele de tinerețe, nopțile de vară și anotimpurile trăite departe de labirint.”

În anul 2020 a publicat, la Editura Eikon, volumul IV din seria ,,Mălini”, carte ce poate fi lecturată atât în continuarea celor trei care au precedat-o, cât și sub forma unor povestiri independente. În format 13 x 20 cm, cartea conţine 17 capitole desfăşurate de-a lungul a 180 de pagini. Fiecare capitol descrie întâmplări recente sau din trecutul familiei autorului, petrecute în satul natal şi în împrejurimi.

Alături de personajele centrale, respectiv naratorul, mama sa şi Îngerul de pază sunt prezente chipuri din viaţa satului, precum Brăduţa, Flouşa, Rezuca, Finuţu, personaje comice, dar şi prietenii autorului, Ioana şi soţul ei, Lucian, și Helmut, un rom din Fălticeni. Inedite, dar specifice scriitorului sunt personajele din natură, cum ar fi pisica Ify, cocoşul Kenan, nucul Sybil, Regina Tuia, cireşul Ioana, vişinul Patterson:

„Îmi va fi greu să privesc locul acesta în zilele când Sybil nu va mai fi. E ciudat câţi pomi au plecat, departe de satul meu drag. Nu mai sunt merii raneţi, nu mai e părul domnesc, zarzării, salcia din curte, vişinii, iar din Regina Tuia a mai rămas doar un braţ. Cine ştie cum sunt drumurile pomilor? Să fie oare identice cu ale oamenilor care lasă urme pe care uitarea le şterge imediat? Pomii nu au nevoie de un nume aurit care să le vegheze plecarea. Nu au nevoie nici de cântece ritualice monotone şi învechite de egoism. Pleacă simplu, după ce mor în picioare.”

Am perceput cartea pe mai multe planuri. Pe de o parte o consider un manifest împotriva educaţiei precare şi a răutăţii oamenilor, pe care scriitorul îl prezintă cu ironia întâlnită în spusele personajelor:

„Merită să ne certăm de la aşa ceva? Vorba ceea, acuma să ne scuipăm pentru o anatemă? Cât poate să coste una? Uite, eu pot sî il rog pe băiatul meu, că are magazin, să ne aducă una, ba nu, chiar două ca să ducem şi la biserica catolică din Fălticeni. Las’ că îi spun eu ficiorului meu să aducă două anateme. Punem bani mai multe văduve şi ducem anatemele la biserică.”

Pe de o altă parte ea este o apreciere sensibilă la adresa familiei, a satului, pe care naratorul  îl consideră „cel mai frumos loc din Univers”, şi a Bucovinei. Regăsim întâmplări dinaintea anilor ’90, despre nedreptăţile la care a fost supus tatăl, dar şi din viaţa actuală trăită zi de zi alături de mamă. În dialogurile dintre doamna Dorneanu şi fiul ei, umorul învinge adesea amărăciunea situaţiei:

„ – Dacă ştiam că e aşa greu, plecam la oraş, de dimineaţă, spun trist.

– De ce?, întreabă mama. E chiar aşa de complicat să dai caş prin maşina de tocat?

– Asta e maşină? Cred că e soră cu maşina în care Burebista îşi storcea izmenele. Deloc nu merge. (…)

– Vrei să dai caşul pe răzătoare? Sau ştii o altă metodă? Poate cu o ascuţitoare. Ce zici?”

Iar într-un plan care poate să pară mai îndepărtat, dar care ne dezvăluie că există totuşi şi fericirea la Mălini, regăsim iubirea, cea dintre Eduard şi Ioana, pe care naratorul o numeşte „fluturiţă” şi care este „nespus de frumoasă”.

Cartea poate fi privită şi ca un document martor al cuvintelor şi expresiilor din regiune (amintesc doar de „Fâşcâi” , „Uăi” şi „D-api’ ”) dar şi al răsturnării sistemului de valori în societatea actuală comparativ cu lumea tradiţională a satului, pe care o cunoaștem deja prea bine din cărţile clasicilor.

Chiar dacă „nimeni nu dă doi bani celui care scrie. Nimănui nu îi pasă de orele, de nopţile, de anii în care muncesc neîncetat, fără odihnă, pentru ca încă o carte să vadă lumina tiparului. ”, am convingerea că ne vom bucura şi de alte volume scrise de Eduard Dorneanu pentru că  „E o viaţă simplă, curată de care nu mi-e ruşine. Şi mai e şi dragostea Domnului. O, da… ”       

Cărțile lui Eduard Dorneanu pot fi găsite în mare parte dintre librăriile din ţară: Libris, Eikon, Tracus Arte, Humanitas, Cărturești, Librărie.net, Mihai Eminescu, Sophia, Cartea Românească dar și în cele străine, cum ar fi Amazon sau AbeBooks.            http://www.librariaeikon.ro/index.php?controller=search&orderby=position&orderway=desc&search_query=Eduard+Dorneanu

Credit foto: Antonela Cristina Lungu

Interviu cu poetul şi prozatorul Eduard Dorneanu

 Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini, judeţul Suceava, la data de 1 octombrie 1968. Este membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 2017. A debutat în anul 2011 în revista Luceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc. sau articole în presa online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph, Cluj-Napoca, cu volumul de poezie „Gothic”. La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: „Frăţia trandafirului rupt”, „Jurământul Templierului”, „Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite”, „Rugăciunea de piatră”, „Neînţelese dimineţi” şi „Jurnal de primăvară mutilată”. În anul 2011 i-a apărut la Editura Tracus Arte, Bucureşti, antologia (de poezie şi proză) „Jurnalul apelor purpurii”. În anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proză scurtă, „7,63”. În noiembrie 2014, editura Eikon lansează la Gaudeamus cartea „Mălini”. În anul 2015, publică la Editura Tracus Arte, cartea de poezie ,,Sacra Erotica”. În anul 2016, publică la Editura Eikon, volumul de proză ,,Departe de Troia”. În luna februarie a anului 2017, a publicat la Editura Eikon, volumul de poezie cu titlul ,,Sublimare”. În luna mai a anului 2017, a publicat ,,Mălini” volumul II, la Editura Eikon. ,,Mălini” volumul III  a văzut lumina tiparului în anul 2018, la Editura Eikon. A fost nominalizat pentru ,,personalitatea anului’’ (secțiunea ,,Literatură’’) – zona Suceava în Campania ,,Oamenii Timpului’’ din 2015.

Un interviu realizat de Antonela Cristina Lungu, editor La pas prin Brașov; membru fondator Motive tradiționale din Țara Bârsei și împrejurimi .

Pentru cititorii paginii La pas prin Braşov, dar nu numai, am purtat un scurt dialog:

La pas prin Braşov: Cărţile scrise de dvs. sunt distribuite şi prin intermediul grupului Libris şi se apropie cea de a VIII-a ediţie a Festivalului de Carte şi Muzică Libris. Pentru început vă rog să ne spuneţi dacă există o legătură între dvs. şi Braşov şi mă refer aici poate la oameni şi locuri dar şi la cărţi şi scris.

Eduard Dorneanu: Am onoarea de a fi membru al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România .  Brașovul este și va fi mereu parte din sufletul meu.

La pas prin Braşov: Ce vă determină să scrieţi şi ce vă inspiră? Probabil chiar şi propria viaţă?

Eduard Dorneanu: Da, e simplu să răspund la această întrebare. Scriu despre satul românesc actual. Despre oameni și întâmplări reale. Nimic cosmetizat, doar realitate pură. Scriu despre viața mea, despre oamenii din jurul meu. Despre cei care mi-au bucurat zilele de tinerețe, nopțile de vară și anotimpurile trăite departe de labirint.

La pas prin Braşov: Care este ordinea în care aţi recomanda cititorilor să citească cărţile dvs. şi dacă aveţi una favorită?

Eduard Dorneanu: Întotdeauna recomand iubitorilor de literatură să citească poezie. Nu doar poezia mea ci poezia românească scrisă de autori ai timpului nostru. Un cititor care iubește poezia timpului său este un cititor special.

La pas prin Braşov: Cum vedeţi viitorul cărţilor? Sunteţi de părere că va dispărea cartea tipărită iar locul ei va fi luat de cea în format electronic?

Eduard Dorneanu: Cartea tipărită nu va dispărea, dar vor disparea, în timp, cărțile autorilor lipsiți de talent. Sunt sigur că noile generații vor iubi cartea cu patimă și mulți dintre cei care astăzi ignoră librăriile și bibliotecile se vor întoarce la aceste locuri minunate.

La pas prin Braşov: Referitor la cartea „Mălini”, care are deja trei volume, de la ce a pornit ideea ei şi dacă vor exista şi alte volume în continuare?

Eduard Dorneanu: ,,Mălini’’- volumul IV este în lucru. Probabil că va vedea lumina tiparului în acest an. ,,Mălini’’-volumul I a fost o continuare a  unui alt volum de proză al meu – ,,7,63’’. A avut numeroase tiraje, așa că am continuat seria până la volumul III.

La pas prin Braşov: Cine credeţi că sunt cititorii dvs.? Există o nișă căreia vă adresaţi?

Eduard Dorneanu: Conform statisticilor, cărțile mele sunt mereu pe primele locuri  în ,,topul vânzărilor’’ la editurile unde au fost tipărite. Nici nu mai știu numărul tirajelor. Numărul cititorilor este semnificativ, iar aceștia au diferite meserii, locuiesc atât în România cât și în Diaspora. Cel mai în vârstă cititor al meu are 98 de ani, iar cei mai tineri, undeva la 8-9 ani.

La pas prin Braşov: Cât de important este pentru dvs. feed-back-ul primit din partea cititorilor?

Eduard Dorneanu: Foarte important. Primesc zilnic mesaje de la cititori și atât cât se poate, comunic cu aceștia.

La pas prin Braşov: Iubiţi mai mult poezia sau proza? Ce tip de cărţi există între proiectele dvs. de viitor?

Eduard Dorneanu: Poezia, fără îndoială. Acum lucrez la ,,Mălini’’- volumul IV. Sper că voi tipări în curând și un volum de poezie, dar și un roman de dragoste. Apoi, vor urma și altele, sper.

La pas prin Braşov: Care este momentul din zi în care alegeţi să scrieţi, atunci când este posibilă alegerea?

Eduard Dorneanu: Scriu noaptea, de obicei. Poate că poezia are altă curgere, altă vibrație, dacă e scrisă la miez de noapte , atunci când visele se caută unele pe altele în metaforă vie.

La pas prin Braşov: Vă rugăm să ne lăsaţi câteva date despre dvs., respectiv unde vă poate găsi şi citi publicul braşovean şi nu numai. Mulţumim pentru această discuţie şi vă urăm succes cu următoarele apariţii şi vă aşteptăm cu o lansare de carte la Braşov.

Eduard Dorneanu: Despre mine pot spune că sunt un om cu sufletul întreg. Cărțile mele pot fi găsite în mai toate marile librării românești: Libris, Eikon, Tracus-Arte, Humanitas, Cărturești, Librărie.net, Mihai Eminescu, Sophia, Cartea Românească, etc dar și în cele străine: Amazon, AbeBooks, etc.

Cărţile lui Eduard Dorneanu sunt de găsit şi aici:  https://www.libris.ro/?sn.q=eduard%20dorneanu

Fotografiile au fost puse la dispoziţia redacţiei de către Eduard Dorneanu.