Arhive etichetă: erezii

Pași prin cetate: „Cronică scrisă pe dinlăuntru”, de Mihaela Malea Stroe

Cronică scrisă pe dinlăuntru

În vremea aceea, vă leato 1996,
La jumătate de April,
Au căzut zăpezi grele, târzii,
Peste pomi înfloriți, peste cugete, peste case.
Ochii primăverii se făcuseră mari
Și rotunzi aidoma ochilor uimiți, de copil.
Ningeau – peste umerii lumii – albe, neștiute erezii,
Înfrigurând, pe Via Dolorosa, respirația pietrelor,
Troienind Troparul și clopotele Învierii.
Răsărea, din neant, anemona Tăcerii.

La sfârșit de August, vă leato 1996,
Pe când Moise Etiopianul, învrednicitul în duh,
A purces întru rugă spre pustia de oase,
S-a tulburat Nilul, s-a învolburat marea,
Stea căzătoare s-a prelins, suspinând, prin văzduh.
Visătoare castelană, luna plină
S-a făcut țăndări, în valuri aspre de înstrăinată lumină.
Aproape de țărm, pe marele dig,
Timpul s-a preschimbat în frig alb. Foarte frig.

În vremea aceea, vă leato 2005,
La un sfârșit de August îndeajuns de tihnit,
Pe când același Moise – tâlhar pocăit –
Sufla-descânta în nemaiîntâlnite tilinci,
Vindecarea lunaticului se petrecu pe neașteptate.
Foșneau blând pânzele freatice ale zării,
Soarele purta ițari de postav alb și șerpar ghintuit,
Luna – maramă de borangic și ie azurie de in fin…,
Stea căzătoare asfințea în adâncuri de ape.
Un lăstun solitar, ciripind pe sub streșinile neînserării,
Tălmăcea taine, construia, de nebun,
Cuibul înveșnicitei iubiri, undeva pe aproape.

Mihaela Malea Stroe

Ilustrație Mihaela Malea Stroe

Poem prezentat în premieră pe La pas prin Brașov