Ieri (n.r: 09.02) a debutat programul „Bunicuti adoptati”, in.colaborare cu Sezatori in Tara Fagarasului, care se va derula pe tot parcursul anului, in fiecare prima sambata a fiecarei luni.
Am trait multe emotii, din multe puncte de vedere. Cel mai mult m-a emotionat impactul pe care l-a avut Matei, fiul meu, asupra bunicilor. Multi si-au dorit sa ii vorbeasca, l-au intrebat diverse, au dat mana cu el si au redevenit copii, spunand poezii cu el sau impartind jucariile. In unele momente a trebuit sa ii explic despre cei care nu pot merge, despre cei care nu vorbesc, despre cei bandajati…si m-am temut ca poate va fi o traumatizanta experienta pt el. Insa spre final, cu transformarea experientei intr-o joaca, am aflat de la Matei ca s-a simtit bine si i-a placut. Bineinteles, faptul ca un domn foarte carismatic (fost invatator) i-a imprumutat cadrul ca sa il plimbe pe Nicu Haralambie (ursuletul tricotat) a fost partea favorita a lui Matei.
Am povestit selectiv cu cateva persoane, cu povesti grele de viata, cu accidente, vaduve, cu copii plecati peste hotare, cu nostalgii si amintiri cat sa umpli rafturi de biblioteci. Au foarte multe de spus…si cred ca au nevoie de ascultatori. Nu e usor, pentru ca de multe ori nu am stiut sa mangai…dar am ascultat…si am fost acolo. Si Matei ne-a facut sa radem si sa trecem peste.
Un moment emotionant a fost cand domnul invatator i-a spus lui Matei ca e prea mare de urs tricotat…si ca are un nume mult prea lung. Eu am intervenit si am explicat ca Nicu Haralambie este un nume al unui om care mi-a fost ca un.bunic, pe care l-am iubit foarte mult si despre care i-am povestit lui Matei, ca sa il cunoasca din povesti. Dl Haralambie a murit acum 10 ani. Ascultand povestea noastra, dl invatator, emotionat, a spus ca e foarte frumos din partea noastra ca onoram memoria acestui om in acest fel.
Abia astept sa ne reintoarcem, pentru ca a fost un val puternic de energie … iar Matei va spune o poezie domnului invatator, la schimb cu Luceafarul .
Gandul meu in acea zi? :”ce pot invata eu de la acesti oameni?”
Atatea povesti mi-a spus dl invatator despre sotia sa, despre serviciu, socrii, Brigada Artistica, facultate, prieteni, etc, incat imi.doresc sa fie sanatos sa continuam povestea in martie.
O lecție de viață, demnitate și implicare ne-a oferit Ana Maria Borca din Făgăraș. Nu este nici primul și nici ultimul om care se implică în acte caritabile. Prezentă la „Șezătoarea urbană” de la Casa Junilor, Ana Maria ne-a împărtășit ce este „Cutiuța călătoare” (Proiect inițiat de Ana-Maria Borca / IIA Călătoare):
„Cutiuța călătoare este un proiect prin care dorim să dăruim mici bucurii copiilor cu neajunsuri din satele Țării Făgărașului, de ziua lor de naștere, de Paști, de Crăciun.
Cadourile lor provin de la voi, cei care aveți inimile deschise și pline de dragoste. Vă rugăm să cumpărați cadourile în funcție de vârsta și eventual preferința copilului.
Acestea pot fi, spre exemplu: un articol vestimentar, o jucărie, o carte, rechizite, un tort, etc. ( articolele trebuie să fie noi și cumpărate cu gândul de a dărui așa cum ți-ai dori să primești )
Mulți copii poate nici nu știu ce înseamnă „Zi de Naștere”, nu au primit un tort sau un cadou frumos împachetat de ziua lor sau de Crăciun, iar părinții lor sunt prinși de grija zilei de mâine, cu necazuri și multe lacrimi. De Crăciun, 2017, dragostea noastră a tuturor s-a concretizat în multe dovezi și cadouri, aducând multă bucurie și speranță în sufletele copiilor. Pentru ei, pentru bucuria lor și sufletele lor curate vă îndemn să dăruim puțin din puținul nostru și să fim mai buni…nu doar de Crăciun.
Cutiuța călătoare este o cutiuță plină cu daruri, cu dragostea noastră; ea călătorește în timp și spațiu, din inimile noastre spre inimile lor, ale copiilor; din orașe îndepărtate în sate uitate; din brațe de oameni care vor să dăruiască spre brațe de copii ce nu au știut prea des să primească.
Cum spune mereu bunica mea :”De la noi mai puțin, de la Dumnezeu, mai mult!”
Cadourile voastre se vor strânge la Agentia Five Tours, din Fãgãraş de luni pânã vineri între orele 9-17
Agentia Five Tours, str. Vasile Alecsandri, nr. 17 (langa fostul magazin de pantofi Pamela).
Persoana de contact: Cristina Ciuc
http://www.fivetours.ro
#CutiutaCalatoare
Un sentiment pe care îl încearcă tot mai puternic cei care participă la șezătorile organizate în Brașov și împrejurimile lui dar și în alte zone din țară este acela că oamenii se întorc către rădăcini și către tradiții, chiar dacă într-o formă modificată a lor.
Șezătoarea din 11 martie 2017, adică cea de-a cincea şezătoare din cadrul proiectului itinerant „Şezători în Ţara Făgăraşului”, inițiat de Ana Borca – IIA Călătoare, desfășurată la Căminul Cultural din satul Bucium din comuna Șinca, județul Brașov, s-a bucurat de prezența unui număr impresionant de persoane, purtând marea majoritate cel puțin o ie sau o cămașă, dacă nu un costum popular complet.
Bucium, un sat tipic ardelenesc, cu porțile unite și curțile interioare generoase este aşezat la sud-est de Munţii Făgăraşului, pe fosta moşie a baronului Urs de Marginea. Se crede că numele vine de la aşezarea lui în apropierea unor tăieturi de lemne de mesteacăn care au rămas destul de înalte, numite buciume. Legat de aceste resturi de lemne circulă până în vremea noastră o întâmplare petrecută în timpul primului război mondial.
„Era prin luna august a anului 1917 când satul era ocupat de armatele germane. La fiecare intrare în sat era postată câte o santinelă germană. O femeie care venea din câmp se întâlneşte cu nişte localnici cărora le arată buciumele şi le spune <<Uite, măi, vine armata română!>>. Santinela germană s-a uitat într-acolo şi văzând buciumele a crezut că sunt ostaşi români, a fugit în sat, a anunţat comandamentul german şi într-o oră satul a fost evacuat de armată, care a mers în retragere“, povestesc şi acum bătrânii satului.(sursa: http://www.tvfagaras.ro).
Gazdele șezătorii au fost Doina-Lucia și Diana-Teodora Ghircoiaș, care au pregătit multe surprize: ansamblul folcloric din Șinca Nouă, ansamblul de dansuri populare „Dor părăian”, interpretele de muzică populară Georgia Moga și Paula Comăniță, fetița Sara Fîntînă – care a venit de la Sibiu însoțită de mama ei, special pentru această șezătoare și care a cântat și a spus poezii. Au fost prezenți primarul comunei Șinca – Victor Bârlez, primarului comunei Șinca Nouă – Dumitru Flucuș, preotul paroh Alexandru Daniel Cîmpan și doamna preoteasă Iulia, reprezentanți ai Centrului Cultural Reduta, creatoarea populară Violeta Karmen Roman, profesorul universitar Gheorghe Roșculeț, sculptorul, pictorul, restauratorul de mobilier şi icoane Titus Frâncu, locuitori ai satului și ai localităților învecinate, numeroși oaspeți – membri ai grupurilor Șezătoare la Brașov, Șezătoare în Țara Făgărașului, reprezentanţi ai Serviciului Cultură Tradiţională, Centrul Cultural Reduta şi Comunitatea Motive tradiționale din Țara Bârsei și împrejurimi.
Doamna Doina Ghircoiaș este artist popular atestat, cu vechime de peste 10 ani, membră în Asociația Creatorilor Populari din România, cu sediul în Sibiu, în cadrul Complexului Național Muzeal ASTRA, din Dumbrava Sibiului. În urmă cu 25 de ani, atunci când s-a măritat, știa să coasă și ajungând în casa soțului, a fost încântată de costumele create de bunica acestuia, astfel a învățat să creeze, la rândul ei, elemente de port popular. Portul popular este creat de la zero, singurul element pe care Doina și Diana îl achiziționează fiind ghemul cu fire de bumbac, cumpărat de la Tălmaciu (în apropiere de Sibiu). Ghemele sunt fierte în moare (zeamă de varză) pentru a le „împietri“, adică pentru a împiedica vopseaua să se scurgă în material la prima spălare. Fiecare element al costumului popular este țesut direct în război, cu model cu tot. (sursa: http://www. practic-idei.ro).
Doamna Violeta Karmen Roman este creatoarea populară care realizează, de peste 40 de ani, adevărate opere de artă prin tehnica „frivolite” şi este singura din ţară care lucrează cu mătase şi fir de aţă de papiotă, fire care respectă linia de execuţie a dantelei.
Domnul profesor Gheorghe Roșculeț de la Universitatea TRANSILVANIA a evocat șezătorile din satele tradiționale românești – cum și unde se desfășurau, în ce perioade ale anului, faptul că erau adunări ale satului în care se întâlneau boresele (femeile măritate) sau fetele dar existau și șezători mixte. La șezătoare femeile lucrau mai cu spor decât o făceau acasă și de asemenea ascultau glume, ghicitori, cântece, proverbe și zicători tradiționale.
Doamna Ana Borca a povestit despre faptul că pasiunea ei pentru ii i-a fost insuflată de către Iulia Gorneanu, cea care și-a dedicat integral timpul proiectelor identitare, de conștientizare, recuperare și arhivare a tot ce înseamnă moștenire colectivă.
Participanții la șezătoare au fost întâmpinați cu pâine și sare, doamnele au cusut la iile în lucru, au croșetat sau au tricotat, cu toții au ascultat muzică românească cântată pe scena Căminului Cultural și au dansat brâul de Făgăraș, sârba sau învârtita.
Gazdele au pregătit bucate: scoverzi, sarmale, țuică și prăjituri, care au fost completate de bunătăţile gătite în casă de participantele la şezătoare, de post dar și de dulce și fiecare a degustat, după plac.
Foarte îmbucurător este numărul copiilor, din ce în ce mai mare, care participă la șezători alături de mamele lor sau chiar de ambii părinți, purtând și ei cămăși sau ii sau chiar îmbrăcați fiind în costume specifice zonei.
Încheiem scurta noastră prezentare cu versurile uneia dintre melodiile care s-au auzit sâmbătă la Căminul Cultural din Bucium, „Când vii bade-n șezătoare”, a Lucreției Ciobanu:
”IIa călătoare” a Anei Borca își continuă drumul prin Țara Făgărașului răspândind ”microbul” artei tradiționale și reînviind șezătorile de altădată.
Cu puțin timp în urmă, la șezătoarea din Mândra – Fărăgaș, am cunoscut o familie care și-a dorit să restaureze o casă veche, tradițională. Au reușit după mai bine de 10 ani să o pună pe picioare și o îmbunătățesc zi de zi cu obiecte vechi. O gospodărie în toată puterea cuvântului care adăpostește turiștii și trecătorii care își doresc să se reîntoarcă în trecut și să asculte povestea locului pe care îl vizitează.
Astăzi (sambata 01 octombrie a.c.) ne-au fost gazde, ne-au primit cu brațele deschise și și-au ”pus sufletul pe masă”. Ospitalitatea care ne-a făcut celebri peste hotare și despre care se spunea că a dispărut de pe meleagurile noastre este reală, este aici, la ea acasă. Mulțumim familiei Giurgiu – ”Casa din Șona” pentru minunatele clipe petrecute împreună.
Am pornit apoi spre ”Fierăria lui Lazăr”, un atelier din sat pus pe picioare de ”Asociația ”Șona Noastră”, sub îndrumarea atentă a pictorului Ștefan Câlția și finalizată după trei ani.
Ștefan Câlția a desfăcut casa bunicilor (din Ucea, Făgăraș) scândură cu scândură și a reconstruit-o în grădina lui, după planurile inițiale. Ne-am bucurat de locul pitoresc și izul de secol trecut și am zăbovit pentru o ședință foto. (Nu se putea altfel!)
Legendele despre ”Piramidele” sau ”Guruieți” cum li se mai spune , sunt atracția locului datorită enigmei încă nedeslușită de către locuitorii satului sau istorici. Până la dezlegarea acestei enigme poate să mai treacă mult timp. Deocamdată ne-am bucurat de aerul proaspăt și pur, ne-am încărcat de energie pozitivă și ne-am ”clătit” ochii cu imaginile de pe platoul Țării Făgărașului.
Pentru că a fost sărbătoare nu s-a cusut dar s-au schimbat informații, sfaturi, s-au pus la cale alte planuri legate de ateliere de cusut, am râs, am glumit, am cântat, am mâncat bucate alese, pregătite cu drag de către cei care au onorat această invitație și ne-am bucurat de prezența fiecăruia dintre cei care au călcat pragul ”Casei din Șona”.
Casa din Șona, nr. 45, va găzdui sâmbătă, 01 octombrie 2016, începând cu ora 10 dimineața, a doua șezatoare din seria proiectului itinerant “Sezători în Țara Făgărașului”.
Deoarece sâmbătă este sărbătoare, Acoperământul Maicii Domnului , această șezătoare își propune să aibă rolul unei intalniri cu povești și cu vizite în satul Șona.
– Casa din Șona – îi vom cunoaște pe cei care timp de 10 ani au investit timp și suflet în tentativa de a păstra și restaura o casa veche, traditională. Vom afla povestea lor și vom vizita casa, șura, gradina
– Fierăria lui Lazăr – atelierul de fierărie din sat, un proiect iniţiat de pictorul Ştefan Cȃlţia şi de Asociaţia „Şona Noastră”, pentru realizarea căruia s-a lucrat timp de trei ani.
– Căsuța Albastră a pictorului Ştefan Cȃlţia, pe care a adus-o de sub muntii Fagaras, din Ucea, unde a crescut la bunici, a desfăcut-o scândură cu scândură și a reconstruit-o în gradina lui, exact așa cum a fost.
– Piramidele sau Guruieții ; cele opt movile din sat, unele dintre ele înalte de aproape 30 de metri, aşezate pe două şiruri, despre care se spune că ar fi fost ridicate de către daci . Movilele de la marginea satului Şona sunt încă o enigmă iar noi nu vom încerca să dezlegăm aceasta enigmă, dar vom vizita piramidele ca să vedem platoul Țării Făgărașului de pe vârful lor și să ne încărcăm iile cu energie pură.
Ne vom delecta cu bucatele aduse de femeile din șezătoare, bucate făcute în casă. Bineînțeles, vom fi îmbrăcate în ie sau costum popular, ca la mare zi de sărbătoare.
Gazde: Ana Borca (proiect IIa calatoare) si Fam. Giurgiu (Casa din Sona)
Locație: Casa din Șona, nr.45
Sâmbătă, 01.octombrie.2016, ora 10:00
Text preluat integral de pe pagina de facebook a evenimentului
Muzeul de Pânze şi Poveşti din Mandra va gazdui sambata, 10 septembrie, incepand cu ora 10 dimineata, prima sezatoare din seria proiectului itinerant “Sezatori in Tara Fagarasului”.
Cateva zeci de femei din Brasov si satele din imprejurimi se vor intalni cu muierile aprige din Mandra, in port de sezatoare. Se va tese la razboi, se va coase ie, se va croseta dantela, se va povesti, se vor degusta placinte facute in casa de participantele la eveniment, vor avea loc prezentari inedite si se va face un schimb de informatii despre zestrea veche si cea contemporana. Gazde: Ana Borca (proiect IIA Calatoare) si Alina Zară Prunean( proiect Mândra Chic)
Femeile din Tara Fagarasului se aliniaza, iata, miscarii nationale de redescoperire, conservare, promovare si coasere a zestrei traditionale romanesti, facuta de mana, cu rost si randuiala!
Miscare nationala este demarata de arhitectul Ioana Corduneanu , care coordoneaza in acest moment cea mai mare sezatoare online din lume – numarand peste 14 mii de membri (Semne Cusute). Ioana Corduneanu va fi prezenta si ea la sezatoarea din Mandra prin intermediul unei mini conferinte online! Proiectul va continua prin realizarea de sezatori in mai multe locuri inedite din Tara Fagarasului.
Pagina de facebook a evenimentului:
https://www.facebook.com/events/316652252003356/
Text preluat de pe pagina Muzeul de Pânze şi Poveşti
