Arhive etichetă: sms

Clipa de emoție: „Spovedanie… altfel”, de Mihaela Malea Stroe

Sunt o venetică? O ecuație? O încrucișare metisă?
O alergătură în van și în vânt?
O încă neroditoare promisiune de cuvânt?
Un nume, o piatră de râu, un număr, o cifră?
O cochilie de melc? O cheie? O așchie de stei?
O amintire din viitor
În albumul foto, virtual și cool, al copiilor mei?
Nu știu, acum, cine sau poate ce sunt.

Mă închin și mă rog Celui de Sus foarte rar, lapidar,
În picioare, intrând în fugă pe o ușă deschisă
De birou, de cancelarie, de cabinet medical, de atelier,
Nu de (a)casă ori de la altar,
Cu ochii fixați nu pe vreo cruce ori icoană, ci
Pe agendă, pe condică, pe ceas, pe numărul „pi”,
Pe „proiecte urgente”, pe zilele de lucru din calendar.

Când parcă aș dori să mă rog Lui mai tare și mai mult,
Îmi tot zic mie-însămi să mai rabd, să mai tac,
Să privesc pe-ndelete lumea din jur, s-o ascult,
Să nu-L încurc pe Domnul,
Să nu-L înșeuez cu problemele mele
Volatile, versatile, mici cât un abia auzit tic-tac,
Leșioase ca o picătură lipicioasă de melasă.
Lasă, îmi zic, lasă,
Are El destule alte rugi, mult mai disperate, pe cap!
Și, uite-așa, tot amân să-L rog
Pentru mine anume ceva.
Lasă, îmi zic, lasă, că știe El
Ce va fi de folos ființei să-mi dea.

Doamne, câteodată îi spun,
Când vei fi prea istovit de rugile altora,
Vino, așază-Te aici, lângă mine, la masă,
Odihnește-Ți o clipă vecia
În această vremelnică, neînsemnată casă a mea.

Apoi, numai dacă voia Ta așa va fi,
Fă-mă, Doamne, în cerneala cerului,
O pană-peniță subțire, ușoară, albastră,
Să scriu lumii de azi și de mâine povești-mărturii
Și încă ceva, Doamne, să scriu: măcar un distih,
O telegramă, un sms,
Despre această fulgurantă întâlnire a noastră.

Mihaela Malea Stroe

Poem prezentat în premieră pe La pas prin Brașov

Credit foto: Mihaela Malea Stroe