Arhive etichete: Sonetoterapie

Sonetoterapie: „Acelaşi pom”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

ACELAȘI POM

Pe-o creangă truda de-a străpunge zidul
Ce răzleţeşte miezul de găoace.
Pe-o alta masca ce-a pornit să joace
Zăgăzuind, sub tâmpla albă, ridul.

Lângă tulpină, bob de grâu se coace
Şi izgoneşte-n surpătură vidul.
Şarpe vrăjit își vărsă-n colb acidul
Veninului, însămânţând băltoace.

Iar trunchiul suie, cum i-e datul sorţii
Şi cum din veacuri rostul s-a decis.
Când am ajuns în pragul larg al porţii

Veciilor, mi-a rupt un ram promis.
Acelaşi pom, al vieţii şi al morţii,
Însufleţeşte-un măr din Paradis.

(2005 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Adrian Munteanu: „Până când, Doamne”- Sonetoterapie

PÂNĂ CÂND, DOAMNE
la Psalmul 13

Până când, Doamne, voi fi dat uitării
Şi-ţi vei acunde faţa de la mine?
Cât mă mai poartă grija-n lumi străine
Şi inima spre scârba-nfiorării?

Cât va urca vrăjmaşul care ţine
Puterea-n mâna strâmbă a mustrării?
Priveşte-mi, Doamne, ochii şi-ndurării
Le dă lumina-n înserări divine.

Să nu mai vrea potrivnicul să-mi zică
În crugul zilei că m-a biruit,
Să nu mă vadă clătinat de frică.

În Tine cred că nu m-ai părăsit,
Că bunătatea-Ţi trupul mi-l ridică
Şi că voi fi de-a pururi mântuit.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Timpul neînvins”, de Adrian Munteanu

TIMPUL NEÎNVINS

Piciorul zvelt, un semn al învierii
Şi copsa blândă, semn de-ngropăciune,
Sânii trufaşi, uimiri în trup s-adune,
Pântecul cald, supus pe veci plăcerii,

Ochii creaţi săgeţi să împreune,
Păr revărsat în unduiri puzderii
Spre vadul calm ce l-au păzit străjerii,
Gura peceţi de vreri aprinse pune.

Vinul îl toarnă buzele vlăstare
În şoapte tandre ce nu s-au desprins
Dintr-o prelungă, dulce sărutare

De dincolo de timpul neînvins.
Şi ce-nrobire-n sfânta desfătare
De care-am fost, fără răgaz, cuprins!

(„Femeie, Sonete 5”, Minerva, 2009)

Video: YouTube

 

Credit foto: Dan Strauti – Proiectul „Acasă, la origini”

 

Sonetoterapie: „Un fluture, o floare, o furnică”, de Adrian Munteanu

UN FLUTURE, O FLOARE, O FURNICĂ

un fluture o floare o furnică
o pasăre o flacără câmpia
un deal o vale fluviul şi vecia
izvoarele şi marea o amică
un drum o creangă frunzele şi via
un avion ce tocmai se ridică
copilul cel poznaş luat de chică
măicuţa cartea pixul şi hârtia
uliţa strâmtă tatăl meu şi masa
fântâna şi un bal ţinut cu fast
un peşte prins în râu adânc cu plasa
biserica şi-un preot bun şi cast
feciorul meu şi fiica soaţa casa
acestea-s daruri restul e balast
( „Paingul Orb, Arania, 2020)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Stăruitor îţi urmăresc făptura”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea lui de către autor

STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA

Stăruitor îţi urmăresc făptura,
Să nu uit forma visului statornic,
Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,
Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiţi, surpând bătăi de ornic,
Buze arzând, desferecându-mi gura,
Coapse tânjind să lepăd băutura,
Încinsa lavă, must opac şi spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii
Şi umbra fuge nopţi şi zori în şir.
Când voi atinge neştiute zodii

Şi clipele-mi vor da zănatic bir,
Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,
Pe tine, rug, înveşnicit cu mir.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Brașov, muntele Tâmpa (2)”, de Adrian Munteanu

Brașov, muntele Tâmpa (2)

Urcam la pas piezişe serpentine,
Căi amuţind răsufletul şi teama.
Plutea-n vazduhul lesios arama
De țigle arse. Sprijineau ruine

Un colţ de cer înegurat de vama
Cohortelor de nori din crengi vecine,
Oblăduind nădejdea, să se-anine
De vârful zvelt unde sfârşeşte drama.

Pitice case, arcuite-n poala
Colinelor ce prelungesc tăceri
Poftesc să faci în Şcheiul blând escala

Ca strâmte uliți să îți dea puteri.
Cobor din fagii gârboviți sfiala.
La porți de umbre ațipesc străjeri.

(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube

„Răspunde-mi, Doamne!”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

RĂSPUNDE-MI, DOAMNE!

la Psalmul 4

Răspunde-mi, Doamne, tihna-mi necuprinsă,
Scoate-mă-n larg, de ţărmul vast departe!
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Povara grea, în patimă prelinsă!

Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privirea stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte!

Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie

Perfida noapte-nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie,
Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

„Particulă-n oceanul de cuvinte”, de Adrian Munteanu – Sonetoterapie

PARTICULĂ-N OCEANUL DE CUVINTE

Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

„În trup bicisnic”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

ÎN TRUP BICISNIC
la Psalmul 3

În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcarii,
Corabie brăzdând înfrânte unde.

Mă rog supus, fii glasul îndurării!
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.

Nu mă înfrâng poftiri neputincioase.
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase

Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Întoarce-te”, de Adrian Munteanu

ÎNTOARCE-TE!

Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă,

Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi în urma clipei încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.

Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul

Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sari în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube