Arhive etichetă: Sonetoterapie

Sonetoterapie: „Stăruitor îţi urmăresc făptura”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea lui de către autor

STĂRUITOR ÎŢI URMĂRESC FĂPTURA

Stăruitor îţi urmăresc făptura,
Să nu uit forma visului statornic,
Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,
Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiţi, surpând bătăi de ornic,
Buze arzând, desferecându-mi gura,
Coapse tânjind să lepăd băutura,
Încinsa lavă, must opac şi spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii
Şi umbra fuge nopţi şi zori în şir.
Când voi atinge neştiute zodii

Şi clipele-mi vor da zănatic bir,
Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,
Pe tine, rug, înveşnicit cu mir.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Brașov, muntele Tâmpa (2)”, de Adrian Munteanu

Brașov, muntele Tâmpa (2)

Urcam la pas piezişe serpentine,
Căi amuţind răsufletul şi teama.
Plutea-n vazduhul lesios arama
De țigle arse. Sprijineau ruine

Un colţ de cer înegurat de vama
Cohortelor de nori din crengi vecine,
Oblăduind nădejdea, să se-anine
De vârful zvelt unde sfârşeşte drama.

Pitice case, arcuite-n poala
Colinelor ce prelungesc tăceri
Poftesc să faci în Şcheiul blând escala

Ca strâmte uliți să îți dea puteri.
Cobor din fagii gârboviți sfiala.
La porți de umbre ațipesc străjeri.

(„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube

„Răspunde-mi, Doamne!”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

RĂSPUNDE-MI, DOAMNE!

la Psalmul 4

Răspunde-mi, Doamne, tihna-mi necuprinsă,
Scoate-mă-n larg, de ţărmul vast departe!
Nu-mi da obida vorbei ce împarte
Povara grea, în patimă prelinsă!

Primeşte-mi jertfa cărnii-n zori deşarte,
Smerenia de gândul-rug atinsă,
Aprinde raza în privirea stinsă
Şi-nvinge umbra spaimelor de moarte!

Acest izvor cu undă străvezie
Hrăneşte clipa scursă pe obraz,
Ca cel răpus de vrajbă să nu-mbie

Perfida noapte-nfiptă-n cuget treaz.
Mă scol şi-ndrept privirea spre tărie,
Cu Tine-n suflet, veşnicu-mi răgaz.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

„Particulă-n oceanul de cuvinte”, de Adrian Munteanu – Sonetoterapie

PARTICULĂ-N OCEANUL DE CUVINTE

Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

„În trup bicisnic”, de Adrian Munteanu – text și interpretare

ÎN TRUP BICISNIC
la Psalmul 3

În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcarii,
Corabie brăzdând înfrânte unde.

Mă rog supus, fii glasul îndurării!
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.

Nu mă înfrâng poftiri neputincioase.
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi pătrundă-n oase

Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Întoarce-te”, de Adrian Munteanu

ÎNTOARCE-TE!

Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă,

Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi în urma clipei încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i plouă.

Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul

Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sari în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Cruzi împăraţi”, de Adrian Munteanu

CRUZI ÎMPĂRAŢI

la Psalmul 2

Cruzi împăraţi, în piept strângând arsură,
Gândesc să-i smulgă Fiului puterea,
Să nu-şi mai poarte-n oameni mângâierea,
Dar El decide totul fără ură

Şi în răbdarea Lui îşi spune vrerea.
Tatăl I-a dat pământul drept măsură,
Aşa cum scrie veşnic în Scriptură,
Să-nfrângă patimi, prevestind tăcerea.

Cu un toiag de fier ce Îl ridică
Sparge ulciorul poftelor pe rând.
Judecători ce legile le strică,

Voi domnitori, prinosuri adunând,
Slujiţi pe Domnul cerului cu frică,
Vă bucuraţi de toate, tremurând !

(2005 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Pe sub ocean”, de Adrian Munteanu

PE SUB OCEAN

Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur şi calm, departe de furtună.

Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalţ palate până-n lună
Şi vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.

Mă las condus de visuri şi plăcere
Şi mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,

O piatră mă împiedică la mers,
Debil mă lupt cu orice adiere,
Dar mă mai cred stăpân pe univers.

(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „LUNA ȘI SOARELE”, de Adrian Munteanu

LUNA ȘI SOARELE

Pe-un talger Luna, ea este mânia
Apusul trist, în decăderi şi ură.
Tăcerea dreaptă patima mi-o fură
Adăpostind de-a pururi lăcomia.

Pe celălalt, a Soarelui arsură,
Înţelepciunea calmă, omenia
Un foc înalt urcând în cer solia
Cuvântului strivit în grea armură.

Mă lupt umil să-mi decorez pereţii
Cu limpezirea revărsată blând,
Să fiu un Crist în pragul dimineţii

Solar argint în vorba mea turnând.
Abia atunci, urcat pe crucea vieţii,
Voi răsări mereu, agonizând.

( 2004 – sonet nepublicat în volum)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Vreau doar un sfat, maestre!”, de Adrian Munteanu

VREAU DOAR UN SFAT, MAESTRE!

– Vreau doar un sfat, maestre, vreau o cheie,
Pentru-a ieşi din trupul meu afară.
– Ce-i mai urât în lumea ta ternară?
Adu-mi răspunsul, vino c-o idee!

M-am îmbrăcat, cu râvna mea sumară,
Am colindat – aprinsă odisee –
Pământ şi spaime, gânduri de femeie
Şi m-am întors, răspuns să-i dau, spre seară.

Cel ce-a-ntrebat într-un copil se-ascunde.
– Eu ştiu răspunsul! spun. Ura-i mai rea.
Aştept acuma cheia!…Nu-mi răspunde.

Tăcere doar în trup de catifea.
M-a fulgerat un gând ce mă pătrunde:
Tăcerea e eternitatea mea.

(“Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)

Video: YouTube