Arhive etichete: sonetul romanesc

Adrian Munteanu: Videosonet 14 – „Camera trăirii”

La început am simțit nevoia unei deslușiri interioare, a unei autocunoașteri profunde. Aceasta nu numai pentru a limpezi ceea s-a conturat în timp, ci și pentru a înlesni augmentările viitoare. Am continuat apoi punându-mi întrebarea cât de adâncă poate și trebuie să fie această căutare și observare a refugiilor ființei, cât eram dispus să mă destăinui și să mă deconspir celor ce ar dori, fie și accidental, să vină în întâmpinarea mea, ca autor, ca însuflețire?

Dacă aș fi consfințit doar la o ștergere a prafului de pe unghere uitate de timp, aceasta nu putea fi decât o stârnire a pulberei așternute pe afecte și acumulări episodice, dar stările ar fi rămas în continuare nedezvăluite, imobile. Era nevoie de folosirea unui instrument mai pătrunzător, de o tăietură mai adâncă, până la hotărnicia simțurilor. Operațiunea determina astfel un adevărat catharzis, așa cum este de fapt, în finalitatea ei, poezia.

M-am simțit mai bine așa, am fost mai adevărat, mai deplin. Ca o confirmare a unui asemenea proces de incizie și eliberare, am păstrat mereu aproape sonetul următor, iar el s-a regăsit constant în recitalurile mele oferite românilor din toate marginile lumii.

Adrian Munteanu

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti

Clipa de emoție: „Ce caut eu în hrube și canale”, de Adrian Munteanu – text și intepretarea autorului

Ce caut eu în hrube și canale

ce caut eu în hrube şi canale
în beciuri puturoase şi în stradă
îmi arde oare-n nopţi de-o escapadă
să dau prin baruri pe licori parale
aş face-oricând cu pilangii rocadă
ca să primesc prin crâşme reci urale
suit pe lăzi în sunet de pocale
ca cel ce bea poşirca şi-o să cadă
dar ce fac eu cu cel ce-ntinde mâna
şi-l văd cu ochii lui tânguitori
să-i scot cu râvnă apă din fântâna
în care-şi spală ochii de urdori
mai bine-i smulg canalului ţâţâna
să intre aer în plămâni şi pori


Video: YouTube

Sonet publicat în  volumul „Paingul orb”, Editura Arania, 2020

„Pleci sau rămâi”, de Adrian Munteanu

PLECI SAU RĂMÂI

Pleci sau rămâi. Zăbavă-ţi e umblatul,
Cămaşă goală, şubredă nălucă.
Asculţi uimită vântul ce usucă
Neliniștea ce-a-nsămânțat oftatul.

Arzi şi te stingi. O mână slab apucă
Urzeala tainei ce-ţi aşterne patul.
A sfâşiat dorinţa şi păcatul,
Rochia nădejdii, fluturând năucă.

Eşti singură. Privirea-ţi nu se-opreşte
Pe umbra mea de-aproape. Nu auzi
Cum din înalturi îngerul vesteşte

Căderi de fluturi adormiţi şi uzi.
Vremelnică, tăcerea se-nvoieşte
Să-nvingă pânda vulturilor cruzi.

Video: YouTube

Sonetul românesc: „Ia-mă de mână”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului –

IA-MĂ DE MÂNĂ!

Mit 3

Mă poartă Adeona-n labirintul
Acelor paşi ce i-am făcut în veacuri.
Îndreaptă-mi gândul de la simple fleacuri,
Să pot gusta din cupa ta absintul.

Pierde-mă-n văi cu cenușii hogeacuri,
Să-ndrept în iarbă rostul şi alintul
Din care-a fost să izvodesc argintul
Tainei ce-aşează-n trup uitate leacuri.

De ce mă laşi acum, când caut drumul,
Să rătăcesc în valuri ce se sparg,
Abia zărind, prin abur des, albumul

Cu pânze vechi şi cu-n pieziş catarg?
Aruncă vâsla, risipeşte fumul,
Ia-mă de mână, scoate-mă în larg!

Video: YouTube

Adrian Munteanu
adrianmunteanu.ro

Sonetul românesc: „Cât mai devreme”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

CÂT MAI DEVREME

Cât mai devreme-n adieri tăcute,
Pornim pe câmp spre via-nmugurită.
Străbatem sate vechi într-o clipită,
Uitând de noi, de zvonuri neștiute.

Când vom sosi pe-a astrelor orbită,
Voi ține-n palme taine prefăcute
În văl țesut din fire nevăzute.
Te simt. Ți-e gura mie hărăzită.

Mă dau deplin şi cerul clipei cade
Pe ochii tăi, târându-mă-n păcat,
Închipuind gigantice cascade.

Te ştiu femeie şi mă simt bărbat.
Am prins tăcerea-n magice năvoade
Şi-un în vers s-a preschimbat.

( „Femeie!…, Sonete 5”, Minerva, 2009 – modificat)

Video: YouTube

Sonetoterapie: „Cortină blândă ”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

CORTINĂ BLÂNDĂ

DEX 1. abá s. = ţesătură groasă din lână (…) din care se confecţionează haine ţărăneşti

Cortină blândă gerului prădalnic
Ce-mi aţipeşte-n pănură păcatul.
O prinde-n bumbi de cremene argatul
Neaplecat, precum e bradul falnic.

Covor ghimpos întins solemn de-a latul
Sub el să arzi visările şăgalnic;
Veşmânt înscris în piatră de-un localnic,
Ca să vegheze de-o vecie satul.

Asprime-n trup, nesocotind răstimpul,
Prea plin de spaime, plesnet şi dureri,
Îşi vâră-n carnea negurilor ghimpul

Şi ascultând însingurate seri,
Te suie-n cer, cutreierând Olimpul,
Doar tu cu gândul, picurând tăceri.

(( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Credit foto: Dan Strauti – Proiectul „Acasa, la origini”

 

„Mi-am găsit soţie”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

MI-AM GĂSIT SOȚIE

În pârgul toamnei mi-am găsit soţie.
Nu-i de pe-aici, dar nici de prea departe.
De unde-au scris uimirile o carte,
Tăind adânc din simetrii felie.

I-am dăruit şirag din şapte arte,
Acorduri şapte prinse-n pălărie.
În părul ei de aur pur adie
Vocale dulci şi voluptăţi deşarte.

Sublimă-n trup, cu glasul de cristaluri,
Tremurătoare-n puf de păpădii,
Mi-a fermecat simţirile la baluri

Cu pasul ei, cu şoaptele ei vii.
Iubitei rime, zâna mea din valuri,
Îi voi rămâne mire pe vecii.

((„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)

Video: YouTube

Sonetul românesc: „Clădesc cetăţi din putrede cuvinte”, de Adrian Munteanu – text și interpretarea autorului

CLĂDESC CETĂŢI DIN PUTREDE CUVINTE

Clădesc cetăţi din putrede cuvinte.
Silaba în mortarul gurii slute
Se pierde trudnic în incerte cute,
Urzind pe trup nevolnice veşminte.

Măcel de vorbe! Nu pot să ajute
De glasul sterp să leg o rugăminte.
Se năruiesc în cuget şi în minte,
Planând spre hău de pe pustii redute.

Talentul meu de-a traversa asceze
Nu e decât o predică în gol,
Căci vreau să-nalţ un gând pe metereze

Dar mă încurc în umbre strânse-n stol.
Urc doar atât cât poate să dureze
Hotarul meu, uitării dând obol.

(„7, Sonete 7”, Arania, 2011)

Video: YouTube

Sonetoterapie – Adrian Munteanu: „Agonizez” (text și interpretare)

AGONIZEZ

Agonizez. E drumul strâmt, o sfoară.
Se prind de ea speranţe-nşelătoare.
S-au rătăcit în smârcuri şi duhoare,
Iar izul lor nevrednic mă-nfioară.

Frânturi de voci, mereu neiertătoare,
În fibre șubrezite se strecoară.
Dar râvna o păstrez și înfăşoară
Tăcerile de duh izbăvitoare.

Nici serile nu se mai zbat cu frică.
Îndemnul mut în taină îl înjug
La carul orei când un val despică

Jertfirile arzând mocnit pe rug.
Pe zidul clipei îngeri se ridică.
Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.

(„Casa fără ziduri, Sonete 2, Arania, 2006)
În orice colț de lume v-ați afla, vă invit să ascultați în direct, în fiecare zi, de luni până vineri, la ora 18,30, ora Romaniei, UN SONET ROMÂNESC, accesând RADIO TÂRGU MUREȘ.

Autor și interpret ADRIAN MUNTEANU

În pregătire, cartea care va scrie o nouă pagină în istoria sonetului românesc. Aceasta este credința autorului.

https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

Adrian MUNTEANU


Video: YouTube