Strodul Rusaliilor. Todorusele sau Strodorusele – Simboluri și Credințe Tradiționale Românești

„Strodul Rusaliilor. Todorusele sau Strodorusele. Sunt numite, în Banat, și Todorusale, Todorosale și Teodorusale, iar, în unele părți din Moldova și Bucovina, simplu Rusalii (iar unde se numesc așa, Rusaliilor li se spune Duminica Mare).

Cad totdeauna la 24 de zile înainte de Rusalii, care se serbează la 50 de zile după Duminica Învierii Domnului; se spune că Todorusele sunt semănătura Rusaliilor, aruncată cu 24 de zile înainte de Rusalii, ca oamenii să știe că vin Rusaliile și să se ferească de ele; de fapt, între Paște și Rusalii se petrec doar 48 de zile, fără a socoti zilele de Paște și Rusalii, deci mijlocul perioadei cade totdeauna miercurea, în aceeași zi când Biserica serbează Praznicul Înjumătățirii, adică înjumătățirea cincizecimei; în Banat, se crede că au existat șapte surori, fete curate și nemăritate, pe care Dumnezeu le-a prefăcut în zâne; ele umblă ziua și noaptea printre oameni, dar nevăzute, fiindcă lumea e păcătoasă și plină de fărădelegi; ele ar petrece printre oameni doar cinci săptămâni, adică până la Rusitori, și prima zi când ele ar veni ar fi de Todorusale; cei din Muntenia numesc această zi Strodul Rusaliilor.

Tot în Banat, se crede că acum zânele se întâlnesc cu Sân-Toaderii, care sunt feciori și tot în număr de șapte, de unde le-ar veni și numele, compus din Todor-Rusale; ca semn al bucuriei întâlnirii, ele dăruiesc flăcăilor câte un buchet de dumbravnic, numit în alte zone umbravnic și todoruse (Melittis melissophyllum), cules mai ales din vârful plantei, pe care îl rup în noaptea dinspre Todorusale; de aceea, a doua zi dumbravnicul nu mai are nici vârf și nici miros; ele sunt ca și îngerii lui Dumnezeu, bune, dar se supără când cineva le strică jocul sau masa pe care o iau împreună lângă un izvor; locuitorii din Suceava cred că ele se supără și când li se necinstește ziua venirii și întâlnirii cu Sân-Toaderii; de aceea nu se lucrează nimic, pentru ca nu cumva să le doară pe femei mâinile și picioarele, sau să li se întâmple alte neplăceri și nenorociri.

În Muntenia, se crede că nu este bine să se lucreze, ca să nu se înnebunească; unicul lucru permis în această zi este semănarea cânepei și culegerea dumbravnicului, în Banat indicându-se că este bine ca aceasta să se facă în ajunul Todoruselor, fiindcă apoi planta rămâne fără vârf și fără miros; tot în Banat, se mai culege și planta numită Sântă-Măria (Hypochoeris maculata), iar în Suceava sunt culese și alte plante bune de leac; tot acum se fac Cirinele (Repotinelor sau Ropotinelor), care, în Banat, se fac în joile nelucrătoare de după Paște; într-o arie a Ținutului Pădurenilor, se prepară untura de oi, adică se culege, în seara de ajun a Todoruselor, urzică, leuștean, salcă, usturoi, scaiete spinos, pelin, boz și se taie mărunt totul pe pragul ușii, după care se amestecă cu untură de porc; tot în această zonă, se obișnuiește ca la Todorusele să se găurească urechile fetițelor, din care cauză această zi mai poartă numele de Sfredelul Rusaliilor.

În Moldova, femeile se scoală înainte de răsăritul soarelui, se spală și se îmbracă în veșminte curate, după care pleacă la cules de plante de leac, fiindcă mai târziu „le chișcă ielele” și nu mai sunt vindecătoare; în Banat, cei cu afecțiuni la cap, mâini, picioare etc., adică luați de hale, obișnuiesc ca, de Todoruse, să se culce afară, în câmp, între florile numite frăsinică, pentru a se vindeca, iar dimineața, când se trezesc, constată că halele au luat vârful plantei; de remarcat că, în ceea ce privește credința în pericolul de a fi afectat la mâini și la picioare, dacă nu se respectă interdicția de a munci, ziua Todoruselor seamănă perfect cu miercurea de la Miezul Păresimilor și cu miercurea din Săptămâna Luminată.

La trei săptămâni și trei zile după Paște și când mai sunt trei săptămâni și trei zile până la Rusalii, se ține Strudu Rusalelor, zi care cade totdeauna miercurea și în care oamenii pun mlădițe sau crenguțe de rug și leuștean pe la ferestre, pe la uși, pe la poarta către uliță, la ocol, la cocina porcilor, ca să fie ferite de strigoan’e – Țara Hațegului. Este sărbătoarea care marchează mijlocul perioadei dintre Paște și Rusalii; cetele călușărești se constituie fie la Strodul Rusaliilor, fie în sâmbăta Rusaliilor.

Ziua de miercuri după Duminica Slăbănogului (a patra duminică după Paște) poartă numele unor duhuri rele și, pentru a le contracara acțiunile malefice, se ung vacile la uger cu untură amestecată cu fire de mătură, pelin și usturoi, ca să nu le fure Strodorusele laptele; în noaptea de marți spre această zi de miercuri, se doarme punându-se sub așternut pelin și usturoi verde; copiilor li se leagă de cheutorile cămășuțelor sau li se bagă în sân câte un buchet de pelin, usturoi sau leuștean, ca să fie sănătoși, desigur cu credința că duhurile rele vor fugi de aceste plante; la porțile caselor, sunt legate crengi de rugi, pentru ca Strodorusele să se zgârie în ele și să le împiedice să intre în ogradă, la vite – Gorj.ˮ
Text: Romulus Antonescu, „Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale Româneștiˮ

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.