Un sonet pe zi: „Brașov – parcul central”, de Adrian Munteanu

Brașov – parcul central

Doar când mă-nvinge obosit frisonul
Chinuitor de neştiute ţinte,
Mă las pe bancă-ncet şi iau aminte
La zvon rămas din veac, să-i ţin isonul.

Se dau săruturi împrejur, fierbinte.
Un simbriaş îşi plimbă ecusonul.
Îmi potrivesc stăruitor paltonul,
Atent la semne, chipuri şi cuvinte.

Pe Iorga trec maşini. La Primărie
Zvelte perechi păşesc pe cărărui.
O caznă dulce părul lui adie,

Iar ea striveşte-un vis cu tocul cui.
Ascult cum glasul brazilor învie
Chemări târzii, când neastâmpăr nu-i.

„Ferestre în cetate, Sonete 4”, Arania, 2008)

Video: YouTube

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.