Un sonet pe zi de și cu Adrian Munteanu: „De trunchiul tihnei”
DE TRUNCHIUL TIHNEI
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Şi-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupeşte nimfa corzi de alăută
Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Neliniștea şi-a potolit extazul
Și-aripa serii fruntea mi-o sărută.
Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul şoaptei tandre îl mai ştiu.
S-a despletit în gândul tainic oaza,
Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram îşi alungeşte raza
Într-un adânc şi-ndurerat târziu.
(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005)
Video: YouTube
Foto: Adrian Munteanu