Arhiva categoriei: Brasovul ieri

Brasovul ieri

Papusi Daisoara (1)

‘Intră în lumea lor, lumea dăişorenilor!’ Expoziţie dedicată portului dăişorean

În vitrinele din foaierul Centrului Cultural „Reduta” păpușile Angelei Boboia spun povești. Gătite în straie de sărbătoare, expresive, ingenios lucrate până în cele mai mici amănunte, descriu portul și obiceiurile din Dăișoara în perioadele importante ale anului. Feciori şi fete pregătiţi de colindat, femei cu „rozor” sau cu „vălitoare”, dar şi scenete care înfăţişează obiceiuri tradiţionale precum „Plugarul” sau „Alaiul nunţii cu zestrea în carul cu boi” pot fi regăsite într-o colecție aparte.

Detaliile sunt cusute chiar de doamna învățătoare, pentru a reprezenta cu fidelitate piesele vestimentare purtate de localnici în diverse etape ale anului.

Expresiile păpușilor sunt alese cu mare grijă și dau senzația că acolo, în vitrină, se întâmplă ceva. Ești tentat să lipești urechea de geam, să auzi șoaptele lor, să intri în jocul și bucuria lor. Ai prilejul să admiri o expoziție unică, originală, colorată, ca viața dăișorenilor, oameni frumoși, oameni harnici, pasionați de cultură și tradiții.

Alături de doamna Angela Boboia se află nepotul acesteia, fotograful Florin Bucutea, care o secondează cu imagini ce vin în completarea exponatelor.

Fotografiile surprind scene din viața satului, aspecte ale obiceiurilor din Dăișoara, strigături, versuri și obiceiuri populare adunate într-un spațiu destinat promovării tradițiilor și valorilor noastre.

Felicitări doamnei Angela Boboia pentru inițiativă, măiestrie și îi mulțumim pentru împărtășirea valorilor dăișorene!

Serviciul pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Brașov încurajează și susține aceste tipuri de evenimente și le mulțumim pe această cale.

Expoziția este deschisă până în 12 iulie 2017.

„Intră în lumea lor, lumea dăişorenilor!” Expoziţie dedicată portului dăişorean.

Imagini de la expozitie pot fi vazute si pe pagina La pas prin Brasov

@lapasprinbrasov

Video: YouTube, pagina de facebook  Dăișoara – tradiții locale

Credit foto: Dan Strauti

cerbul-de-aur

Portativul amintirilor: Festivalul International ‘Cerbul de Aur’

S-a întâmplat în 5 martie 1968: a avut loc, la Braşov, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur”; organizarea a fost asigurată de echipa Televiziunii Române, condusă de Tudor Vornicu, prezentator fiind actorul Iurie Darie; din 1971 (după a patra ediţie) „Cerbul de Aur” şi-a încetat existenţa; Festivalul s-a reluat în iunie 1992, tot la Braşov.Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” este un eveniment devenit tradiţie ce avea loc în Piaţa Sfatului din Braşov.

Desfaşurat pentru prima dată în 1968, festivalul a impus de-a lungul timpului vedete care s-au bucurat de mare succes în ţară şi în străinătate. „Cerbul de Aur” este un spectacol-concurs de interpretare ce urmareste promovarea talentelor din Romania şi de peste hotare. Printre artiştii străini ce s-au aflat pe scena festivalului se numară: Diana Ross, Sheryl Crow, Waldo, Tom Jones, Vaya con Dios, Coolio, Kenny Rogers, Ricky Martin,Kelly Familly, Simple Minds, Amália Rodrigues etc.Festivalul s-a desfăşurat între 5 şi 10 martie, în incinta Teatrului Dramatic. Directori: Tudor Vornicu şi Ilie Mănescu. Orchestra a fost condusă de maestrulSile Dinicu. Televiziunea Română s-a ocupat de organizare, ea fiind cea care a făcut selecţia concurenţilor şi a vedetelor. În prima zi a fost susţinut un recital de către celebrul cântăreţ Constantin Drăghici.

Concursul propriu-zis a avut loc între 6 şi 9 martie. Pe data de 7 martie, TVR a scos revista oficială a primei ediţii a festivalului, în cinci limbi. Aceasta conţinea interviuri cu vedetele participante, precum şi biografia concurenţilor. Aprecierile internaţionale au fost extraordinare, privind atât desfăşurarea, cât şi aranjamentul scenic. La încheierea Festivalului, pe 10 martie, oficialităţile române au oferit o cină la restaurantul „Aro Palace” (pe atunci „Carpaţi”) concurenţilor, vedetelor, juriului şi jurnaliştilor.

Prezentatori: Stela Popescu, Iurie Darie
Participanţi: Niky Hilton, Gerda Berndorf, Marika Lichter, Jacques Hustin, Kalinka, Iordanka Hristova, Margarita Radinska, Josef Laufer, Io Roland, Maria Rung, Guy Mardel, Ingo Graf, Rene Martin, Nana Gualdi, Patricia Cahill, Adela Maffina, Gaby Novac, Eric Thomace, Urszula Szipinska, Mafalda Sofia, Anca Agemolu, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Roddy Mc. Neil, Michel, Nina Brodskaia, Katty Kovacs
Câştigători: Jaques Hustin, Josef Laufe,r Kalinka.
Alte premii şi menţiuni:
Rodney McNeal,
Iordanka Hristova,
Margareta Pâslaru,
Marion Rung,
Ursula Szypinska.
Vedete în concert: Constantin Drăghici, Los Machucambos, Gică Petrescu, Hugues Aufray, Caterina Casseli, Edith Pieha, Amália Rodrigues, Rika Zarai, Rita Pavone, Maria Mitiieva, Bobby Solo, Jean Claude Pascal.

Text:  Nicolae Uszkai

S

Brașoveni celebri – Ştefan Octavian Iosif (1875 – 1913)

Ştefan Octavian Iosif (n. 11 septembrie 1875, Braşov – d. 22 iunie 1913, Bucureşti), poet şi traducător român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români.6

Ştefan Octavian Iosif a fost poet şi traducător, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. A studiat la Braşov, Sibiu şi Paris.11

Tatăl este Ștefan Iosif, profesor de elina și germană, directorul gimnaziului român din Șchei – Brasov1. Licențiat in filologie la Leipzig, intre 1878 si 1889, a fost si director al liceului unde preda. Mama, Paraschiva, născută Mihalteanu, fiica de preot, era nepoata lui G. Munteanu, profesor si literat, primul traducător în românește al Suferințelor tânărului Werther. 3

Urmează studiile liceale la Brașov și Sibiu. Își stabilește reputația de poet în epocă prin volumele: Patriarhale (1901), Romanțe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credințe (1905). Din inițiativa lui Emil Gârleanu, Ştefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din București s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăți a Scriitorilor Români. 4

Continuă să publice poezii, traduceri din poeţi germani şi teatru. Împreună cu prietenul său, tânărul scriitor Dimitrie Anghel, publică sub pseudonimul A. Mirea lucrări originale şi traduceri din franceză.1 În memoria sa, o stradă din centrul Braşovului îi poartă numele dar și Școala Generală Nr. 11, din oraș.5 Un bust care-l reprezintă pe poet este amplasat în Parcul Central al oraşului8 iar o placă memorială cu efigia poetului aminteşte de casa în care a locuit, pe Strada Prundului.1 Pe strada Prundului la nr. 4 găsim o placă comemorativă pe care stă scris: “Aici s-a născut şi a copilărit poetul Şt.O. Iosif 1875 – 1913, cântăreţ al frumuseţilor patriei şi al vieţii poporului” (vezi fotografia). Casa a fost cumpărată de Andrei Şaguna ca locuinţă pentru directorul şcolii.9

A făcut parte din grupul de scriitori ai publcației Viaţa românească, revistă literară şi ştiinţifică românească, de orientare democratică, apărută din martie 1906.2

Din mai 1905 până în octombrie 1906 alături de Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu, l-a secundat pe animatorul publicației Sămănătorul, istoricul Nicolae Iorga. Sămănătorul (cunoscută şi ca Semănătorul) a fost o revistă literară săptămânală, apărută la București. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele – Semănătorismul (promovarea valorilor naţionale tradiţionale şi folclorice, necesitatea culturalizării ţărănimii, etc.).2

Șt. O. Iosif rămâne poetul cel mai caracteristic al Sămănătorului. În grupul de sonete intitulat Către tinerii poeți, reluate și în paginile revistei budapestane Luceafărul, prezenta, alături de Coșbuc și Vlahuță, un adevărat program (înfățișat cu câteva luni mai înainte în Curierul literar, revistă care-și trimitea colaboratorii la Semănătorul) îndemnând la inspirație din trecut, la ridicarea „flamurei străbune”, din tradițiile populare și din viața satului, el însuși declarându-se un „glas” al mulțimii rurale pierdute în noaptea uitării și suferinței:6

„Eu nu-s decît un glas din satul

Pierdut în noapte…Numai o ființă

Din miile ce-așteaptă-n suferință…”

Alături de cei mai iluștri transilvăneni, Andrei Mureșanu, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, Ilarie chendi, Octavian Goga, Ştefan Octavian Iosif a publicat în Telegraful Român (înființată în 1853 la Sibiu, sub îndrumarea mitropolitului Andrei Șaguna), cea mai longevivă publicaţie din România.2

A debutat, sprijinit de C.D. Fortunescu, în mai 1892, cu poezia Izvorul, în „Revista şcoalei” de la Craiova şi, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul şi alte poezii de AI. Petofi (1896).12

În anul 1898, poetul participa la înființarea revistei „Floare-albastră”. Iar în anul 1900, aflat la Paris, St. O. Iosif întreține relații strânse cu românii aflați acolo. Scrie mult, expediind operele sale revistelor din țară „Convorbiri literare”, „Pagini literare”, „Curierul literar”. Face cunoștință cu Dimitrie Anghel, citește cronicile vechi și folclor romanesc; se consacră în întregime scrisului, poezii originale și traduceri din Heine. 1908, răscoalelor țărănești este consacrat poemul 1907, scris de Iosif în tandem cu D. Anghel.3

Poezia Cântec Sfânt de Ștefan Octavian Iosif, interpretată deosebit de maestrul Tudor Gheorghe

A ocupat și câteva funcții administrative, între care aceea de custode la muzeul Teodor Aman și la Bibloteca centrală universitară. Iubirea pentru poeta Natalia Negru, urmată de căsătorie, i-a fost fatală. Sedusă de prietenul D. Anghel, femeia l-a părăsit, contribuind astfel la agravarea bolii de care suferea și la sfârșitul prematur. 6

Ordinea apariției volumelor de versuri ale lui Iosif: Versuri (1897), Patriarhale (1901), Poezii (1902), A fost odată… (basm versificat – 1903), Din zile mari (poem istoric comandat cu ocazia serbării a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare – 1905), Credințe (1905), Cântece (1912) etc.7

Din dragoste pentru străbunii lui, bunicul Stan, protopop, şi unchiul său preotul Ion, participanţi la Revoluţia din 1848, a scris poemul istoric “Zorile” (dramă istorică în două acte şi în versuri) publicat în 1907, iar bunicii lui i-a dedicat poezia “Bunica”, publicată în “Convorbiri literare” în 1900, precum şi “Fusul”. 9

Bunica

Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus,
Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
În portu-i de la tara…

Cata la noi asa de blând,
Senina si tacuta;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viata ei trecuta.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte…10

Lui Șt. O. Iosif i se datorește acea strigare națională de vitejie: 1

La arme

Veniţi, viteji apărători ai ţării!
Veniţi, căci sfânta zi a răsărit:
E ziua mare a reînălţării
Drapelului de gloanţe zdrenţuit!
Veniţi din toate unghiurile zării,
Să cucerim ce-avem de cucerit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Ce credeţi voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din miazănoapte, răsărit şi-apus!
Adună-ţi, rege, oştile şi du-le
La biruinţă-aşa cum le-ai mai dus!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume
În cartea gloriosului trecut:
Şi mulţi duşmani ar vrea să ne sugrume,
Dar până când mai stau Carpaţii scut
Acel ce ne va şterge de pe lume
Să ştie toţi că încă nu-i născut!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Să ştie toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Şi-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme, cei de-un sânge şi de-o lege!
La arme, pentru neam şi pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toţi copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!10

A colaborat şi la „Viaţa”, „Viaţa românească”, „Literatură şi artă română”, „Pagini literare”, „Curentul literar”, „Cumpăna” etc.12

În anul 1912, scriitorul publica articolul Cum scrie Caragiale și pregătește pentru tipar volumul Cântece. Deși bolnav, traduce Wilhelm Tell de Schiller, Visul unei nopți de vară, Romeo și Julietta de Shakespeare, Faust de Goethe. La moartea lui, I. L. Caragiale publica articolul O amintire.3

VIA:

1- G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Minerva, bucurești, 1982

2 – enciclopediaromaniei.ro

3 – tititudorancea.ro

4 – wikipedia.org

5 – scoala11brasov.ro

6 – Ion Rotaru – O istorie a literaturii române, Ed. Minerva, București, 1972

7 – Șt. O. Iosif, Opere alese, ed. îngrijită, studiu introductiv Ion Roman, E.P.I., 1962

8 – brasovturism.ro

9 – intrechietri.freewb.ro/

10 – poetii-nostri.ro/

11 – brasovcity.ro

12 – scrieliber.ro

Credit foto: Dan STRĂUȚI

Video: YouTube

P

Soldații timpului – Zori de zi

Visele sunt umbrele dorințelor ce răzbat în sunetul cocoșului de munte la răscruce de drumuri.

Flăcările idealurilor brodate din generație în generație sunt țelurile performanței ce se reflectă într-un proiect generos: „La pas prin Brașov.”

Avem nevoie de o revoluție culturală a spiritului, de o revoluție în care să promovăm valorile, talentul, priceperea și datinile strămoșești. Un demers civic necesar, imperios este readucerea în prim plan a valorilor care au contribuit la evoluția orașului de la poalele Tâmpei.

Este momentul să fim onești, să citim, să dezvăluim, să povestim copiilor noștri istoria și cultura unuia dintre cele mai frumoase orașe din România: Brașov.

Suntem curajoși și învățăm din fiecare experiență. Dacă doi oameni pot trece prim aceiași situație și pot reacționa diferit, noi ne vom strădui să vă aducem într-o lumină nouă iubirea, compasiunea și respectul tradițiilor, valorilor și al omului.

În zori de zi, noi, soldații timpului vă aducem reflexele drapelului tricolor în suflet și în privire.

Dăruiți iubire ca să primiți lumină.

Dăruiți respect ca să primiți recunoaștere.

Dăruiți cunoaștere!

Gândul bun renaște într-o construcție arhitecturală a speranței și iubirii.

Autor: Dan STRAUTI