CE ARE EA MAI MULT

Ce are ea mai mult decât o alta,
De nu scânteia ce-a-mplinit izvodul?
Ochii veghează din înalturi podul
Sprâncenelor, sculptate-n nori cu dalta,

Sâni ca hulubi ce sparg trufaș năvodul
Pe mal însufleţit din prea înalta
Lucrare-a mâinii poposind în halta
Plăcerilor de a supune rodul.

Roua de crin i-a licărit pe frunte,
Buzele strâng râvniri ce mă răpun,
Picioarele, ca marmura din munte,

Sfinţesc himera focului nebun,
Iar gura ei avidă e o punte
Pe care-o sorb, păcatul să-mi supun.
Video: YouTube

Adrian Munteanu

adrianmunteanu.ro

www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/